Tag: maraton (page 3 of 4)

September 2, 2015 / 0 Comments

Continental Novodubnický (2015)

Anul trecut m-am ratacit si am terminat acest concurs pe locul 38 din 220. Mi-am dorit sa particip si anul acesta dar s-a nimerit sa cada exact in weekendul in care trebuia sa lucrez. Cineva acolo sus s-a gandit la mine si a aliniat planetele in asa fel incat exact Sambata, exact in ziua in care trebuia sa lucrez si in care era concursul, s-a nimerit sa fie sarbatoare nationala in Slovacia, adica zi nelucratoare. Nici nu se putea mai bine. M-am inscris la traseul Clasic (40km/1600m zic ei – Strava ii contrazice), am platit taxa de participare si am asteptat ziua concursului.

Startul s-a dat la ora 10:00 si am pornit destul de hotarat sa obtin un loc in primii 20 (asta mi-am dorit si anul trecut) dar ce n-am stiut eu a fost faptul ca organizatorii au modificat traseul, mult. Noi segmente de traseu, noi urcari si coborari plus cateva sute de metri adaugate la diferenta de nivel pozitiva.

Am incercat inca de la inceput sa stau in grupul primilor 20 dar m-am lovit ca de un perete de urcarile extrem de violente de pe traseu. Parca in ciuda, organizatorii au pus afise peste tot cu gradul de dificultate a urcarilor si coborarilor (mai deosebite) de pe traseu (un traseu foarte bine marcat in comparatie cu cel de anul trecut). Urcari de 27% si coborari de 37%. De asta am avut parte pe toata lungimea traseului. Brutal. Nici la Salzkammergut n-am suferit atat de mult pe urcari ca aici. Chiar daca ma plang acum, urcarile au fost cele care m-au ajutat sa ma distantez de grupul cu care am fost la inceput lasandu-i pe toti in urma. Am suferit dar la fel au facut si ei.

Caldura de afara nu m-a ajutat prea mult, am simtit ca fierb la propriu. Am oprit scurt la doua din cele trei puncte de alimentare pentru a bea apa.

Dupa primii 30 de km am avut parte de 3 urcari violente succesive (parca a fost un “golden km”) care m-au dat jos de pe bicicleta si m-au obligat sa imping. Sunt convins ca la fel au facut si toti cei din urma mea pentru ca nu m-a ajuns nimeni pe aceste urcari. Din pacate am pierdut destul de mult timp pe aceste urcari, timp care m-ar fi putut ajuta sa intru in top 10.

In ulimii 10 km traseul s-a suprapus cu cel Basic, o greseala din partea tuturor oragnizatorilor care fac acest lucru. Cei de la traseele mai lungi vin tare din spate si nu e deloc sigur pentru copiii si parintii care participa la traseul Basic. Am avut mici probleme in a depasi dar pana la urma am reusit sa trec de ei.

Am trecut linia de sosire dupa doua ore si 39 de minute. Enorm tinand cont de distanta, echitabil tinand cont de dificultatea traseului. Am terminat pe locul 12 din 167 de participanti si sunt extrem de multumit de acest rezultat. Anul trecut s-au plans multi ca traseul, desi prost marcat, a fost prea usor asa ca organizatorii s-au mobilizat si l-au transformat intr-unul de groaza. Anul acesta a fost mai putin tehnic dar a fost violent pentru cei aflati intr-o forma fizica mai putin buna. Cel putin asta spun mai toti pe forumuri. Eu ma declar total satisfacut de concurs. Am vazut partile in care mai am de muncit la tehnica (urcarile lungi si abrupte) si totodata ma bucur ca l-am terminat fara niciun eveniment nedorit.

Salzkammergut Mountainbike Trophy, iptcday}.07.2015 Bad Goisern, www.trophy.at Foto: Martin Bihounek | martinbihounek.com

July 14, 2015 / 0 Comments

Salzkammergut Trophy (2015)

5039 de participanti, 5039 de iubitori de munte si pedalat, 5039 de nebuni care s-au adunat weekendul trecut in zona Salzkammergut din Austria pentru a participa cu mic cu mare la cel mai mare concurs de mountainbiking din Austria – Salzkammergut Trophy 2015.

Unul dintre acei 5039 am fost eu. Cu inima cat un purice m-am aliniat la startul traseului de 76km (Traseul C – albastru), traseu care a avut startul in localitatea Obertraun si finalul in Bad Goisern. Bad Goisern a fost de altfel zona de final pentru toate traseele si totodata punctul principal al acestei competitii.

Fiind putin dezorientat de agitatia din jurul meu am pierdut sansa de a ma pozitiona la start cat mai in fata. Asa s-a facut ca am pornit cam de pe la sfarsitul celei de-a doua treimi din lungul sir de participanti (500 si ceva la numar) aliniati la start.

Am pornit in forta incercand sa castig cat mai multe pozitii inainte de a incepe urcarile pe munte pe singletrail. Primele urcari au fost simple si se puteau face pe bicicleta fara prea mari probleme. De fapt, 99% dintre urcari s-ar fi putut face pe bicicleta daca cei din fata nu se dadeau jos obligandu-i astfel pe toti cei din spate sa faca acelasi lucru. S-a pierdut o gramada de timp in acest mod dar am reusit sa raman cu moralul ridicat datorita peisajelor de poveste de care am avut parte.

Mai jos se vede ca am trecut linia de start fiind pe pozitia 479 (in clasamentul general) dupa care am urcat in clasament pe cum inaintam in cursa. Am reusit sa depasesc cateva sute de participanti in primii 15km pentru ca am avut suficient spatiu de manevra dar odata intrati pe singletrail a fost destul de dificil sa mai avansez prea mult.

————————————————–
00 km time: 00:01:05 00 km rank: 479 – la start
15 km time: 00:57:07 15 km rank: 138
43 km time: 02:53:26 43 km rank: 132
56 km time: 03:44:31 56 km rank: 123
75 km time: 04:28:11 75 km rank: 112 – sosire
————————————————–

Cea mai grea urcare din concurs, cea din Hallstatt (vezi poza de mai jos), am facut-o integral pe bicicleta. N-a fost usor pentru picioare dar a fost o sansa buna pentru a castiga cateva pozitii in clasamentul general. Urcarile au fost lungi, succesive si grele. Daca nu reuseam sa depasesc aici foarte multi biciclisti probabil ca m-ar fi doborat psihic. Pe a doua urcare lunga am vrut sa fac o pauza scurta de 10 secunde pentru a-mi intinde spatele si picioarele. In momentul in care m-am oprit si am pus piciorul jos am avut parte de o durere cumplita in spatele genunchiului si piciorul a ramas blocat pret de cateva secunde. Aceasta a fost singura pauza pe care am facut-o pe traseu. Chiar daca am simtit ca “nu mai pot”, de frica sa nu raman cu picioarele blocate undeva pe munte am hotarat sa nu ma mai opresc pana la final.

Daca pe urcari situatia a stat destul de bine nu acelasi lucru pot sa-l spun despre coborari. Drumurile forestiere de pe munte au fost acoperite cu un fel de pietris marunt si nisipos. Aceasta suprafata nu a fost pe placul bicicletei mele pentru ca am simtit-o pe toata durata coborarilor ca fiind foarte instabila. De frica sa nu cad (asa cum au facut-o multi altii) am coborat putin mai incet fiind astfel ajuns de fiecare data de cativa biciclisti dintre cei pe care i-am depasit pe urcare. Daca ar fi sa calculez timpul/locul in clasament castigat pe urcari cu cel pierdut pe coborari cred ca am iesit pe plus. Pe a doua coborare lunga traseul a ajuns si pe sosea. Aveam in fata mea un Ferrari care rula cu 70km/h (limita impusa de organizatorii concursului) iar eu ma apropiam rapid de el ruland cu 72-73km/h. M-a amuzat putin situatia dar nu am mai apucat sa-l si depasesc pentru ca traseul a facut brusc dreapta si am intrat din nou in padure.

Ultimii ~10km din concurs s-au desfasurat din nou pe sosea si nu au fost lipsiti de incidente. Un mos m-a sicanat in trafic (nestiind probabil ca particip la un concurs care e in plina desfasurare) incercand sa ma scoata de pe sosea in timp ce eu depaseam coloana de masini care rula la viteza redusa. Oamenii care se aflau prin preajma au avut ocazia sa auda un sir lung, tare si clar de injuraturi in limba romana.

Am trecut linia de sosire sprintand in forta fara un motiv anume. Am terminat concursul pe locul 33 din ~160 de participanti in categorie si pe locul 112 din 500 si ceva in clasamentul general, la o ora si 10 minute distanta de locul 1. Tinand cont de pozitionarea proasta avuta la grila de start, de gradul de dificultate al concursului si de faptul ca am facut toate coborarile la viteza mai mica (in siguranta) decat de obicei, locul 33 reprezinta mai mult decat puteam spera de la acest concurs. M-am inscris la acest concurs avand ca scop doar terminarea lui.

Salzkammergut Trophy a fost cel mai greu concurs de mountainbiking la care am participat pana in prezent. Pentru a face o comparatie, la un concurs obisnuit de ~40km cu ~1300m diferenta de nivel (media concursurilor la care particip eu) consum putin peste 1L de apa si de cele mai multe ori trec pe langa punctele de alimentare fara sa ma opresc. La Salzkammergut in schimb am baut aproximativ 5L de apa si am folosit absolut toate punctele de alimentare de pe traseu pentru a lua un nou bidon de apa (primesti un bidon gata umplut, nu trebuie sa astepti sa ti-l umple pe al tau), a bea cola, redbull sau isotonic si a infuleca bucati de banana gata curatata. Voluntarii care ne-au ajutat in aceste puncte de alimentare au fost extraordinari.

Salzkammergut Trophy e un concurs la care as participa din nou cu placere. Poate intr-o data viitoare o sa incerc si traseul de 110km.

June 17, 2015 / 0 Comments

KaktusBike Bratislavský MTB Maratón (2015)

Cu roata spate descentrata, cu un joc destul de mare in butuc si cu o durere cumplita de genunchi m-am aliniat la startul turei de 40km a Kaktus Bike Bratislavský MTB maratón. Am plecat de acasa pe bicicleta, complet echipat, pentru a ma asigura de o incalzire suficient de buna si pentru a putea bea o bere rece la final (ceea ce nu s-a intamplat).

A fost foarte cald iar zonele neimpadurite prin care au trecut m-au stors de apa facand bidonul de 750ml sa fie prea mic pentru nevoia prea mare de lichide. Asa s-a facut ca la al doilea punct de alimentare n-am rezistat tentatiei de a pierde 10-15 secunde si am rugat fetele sa-mi umple bidonul cu isotonic in timp ce eu am golit doua pahare cu apa asa, pe repede inainte.

Traseul a fost putin modificat fata de anul trecut organizatorii facandu-l mai lung si putin mai greu adaugand cateva urcari foarte abrupte de care am avut parte exact cand credeam ca ma pot odihni putin. Am reusit (miracol) sa stau pe bicicleta pe toata lungimea urcarilor castigand astfel destul de mult timp. Parte din acest timp l-am pierdut cand pe una dintre ultimele coborari lungi am facut cunostiinta cu boschetii de pe margine la vreo 35-40km/h. Am scapat doar cu cateva zgarieturi si cu o mancarime de piele (din cauza mixului praf/transpiratie) pentru tot restul traseului.

Am reusit sa termin concursul pe locul 13 (fata de anul trecut pe 23), o pozitie fiind castigata cu doar 10m inainte de finish pe ultima linie dreapta. Am reusit sa sprintez si sa-l depasesc pe concurentul din fata mea atingand o viteza de 42km/h in linie dreapta, pe mtb. O motivatie in plus am avut si datorita tricoului facut de nevasta la cerea mea. Putin cam patriotic dar sunt multumit de rezultat. Tricoul arata bine si este foarte confortabil.

Urmeaza o perioada cu ture lungi si grele prin padurea din zona, o pregatire pentru Salzkammergut.

June 2, 2015 / 0 Comments

Sereďmaratón (2015)

E agitatie mare in capul meu inainte de un concurs dar cand e vorba de un concurs de sosea agitatia e si mai mare. Numarul mare de participanti aliniati la start prevestesc oarecum ceea ce urmeaza sa se intample pe drum. Asa a fost anul trecut, asa a fost si acum.

Am participat anul acesta pentru a doua oara la cursa de sosea SereďMaraton. Plin de emotie si frica m-am aliniat la start alaturi de ceilalti 180-190 de participanti. Dupa start am inceput sa rulam constant cu peste 40km/h fiind ingramaditi unul in altul. Parea ca drumul era neicapator pentru toti. Fiecare isi cauta un loc cat mai in fata incercand sa ne ferim de vant, gropi si eventuale cazaturi.

N-au trecut decat vreo 20 de km cand in fata mea a explodat o roata (tubeless) din cauza caldurii dezvoltate in urma franarilor agresive si repetate. La fiecare schimbare de drum (curba de 90 de grade) se frana atat de tare incat se simtea in aer un miros de guma arsa. Dupa alti 5 km s-a intamplat si inevitabilul: o cazatura usoara in lateralul plutonului care a implicat 3 ciclisti.

In acest moment plutonul din fata cuprindea 150-160 de persoane. Doar cativa rataciti au reusit sa ramana in urma acestuia in primii 40 de km.

La km 43 am fost impins usor spre marginea drumului unde am luat o groapa in plin (nu a semnalizat-o niciun concurent ce rula in fata mea) si am facut pana pe roata spate. A durat 8 minute sa o repar si sa pornesc din nou la drum. Opt minute in care am fost depasit de toti concurentii (nu cred ca a ramas nimeni in urma), de masinile tehnice si de organizatori. Am fost tentat sa abandonez dar vremea buna de afara si cheful de plimbare m-au motivat suficient pentru a continua. Din acel moment am inceput o lupta dureroasa in incercarea de a depasi cat mai multi concurenti.

Am reusit sa ajung din urma si sa depasesc vreo 35-40 de concurenti, fiind ajutat de urcarile dese si lungi care au creat victime printre cei mai putin pregatiti. Chiar daca rulam cu 38-42km/h stiam ca e imposibil sa ma apropii de plutonul principal. In fata se rula in viteza mare.

Am terminat concursul la 36 de minute in spatele liderului, pe locul 48 in categorie. Nu are prea mare importanta tinand cont de ghinionul avut dar am terminat intr-un timp mai scurt cu doua minute decat anul trecut, semn ca m-am simtit mai bine pe bicicleta si am rulat la o viteza semnificativ mai mare.

May 6, 2015 / 0 Comments

Liman Bike Race (2015)

In urma cu vreo 12-13 ani eram in facultate si m-am pus in pat mai devreme decat de obicei pentru ca urma sa am un examen in ziua urmatoare la prima ora. M-am tot foit in pat fiind imposibil sa adorm (greu sa adormi mai devreme intr-o camera de camin plina) asa ca pe la ora 1 noaptea am fost intrebat de bunul meu prieten din copilarie daca nu am chef sa merg cu el la un fotbal in celalalt capat de oras, la sala din zona Dacia (Timisoara). N-am stat pe ganduri si la ora doua noaptea eram in sala jucand fotbal. Am ajuns in camera la ora 5 dimineata si am adormit instant. La 7 a sunat ceasul pentru a ma duce la examen. Rupt de oboseala si cu ochii intre-deschisi am fost unul dintre cei 5 care am trecut examenul la Circuite Integrate. Si nu oricum, ci cu nota 9.

Weekendul trecut am fost din nou in zona Dacia din Timisoara dar de aceasta data pentru a participa la nunta bunului meu prieten, acelasi care m-a tarat dupa el la fotbal in acea noapte. Am ajuns acasa in Arad la 4:30 dimineata si dupa un somn de doua ore am pornit spre Valea lui Liman (comuna Tomesti, TM) pentru a participa la un maraton pe bicicleta. Liman Bike Race (2015) a fost unul dintre cele mai scurte si grele trasee pe care le-am parcurs vreodata. Cei 33 de km parcursi in mare parte printr-un noroi moale ce trecea lejer de glezne aproape ca mi-au distrus bicicleta. Am spalat bicicleta in 3 ture (manual in vale + de doua ori la jet) si inca nu e 100% curatata de noroi. N-am vazut un asa traseu urat intr-o zona atat de frumoasa niciodata. Marea majoritate a concurentilor injurau si blestemau continuu bicicletele incarcate de noroi, faptul ca s-au gandit sa participe dar si organizatorii care n-au modificat traseul pentru a putea fi practicabil.

Dupa doua ore dormite in pat + o ora in masina am inceput sa pedalez la deal pana cand noroiul mi-a blocat ambele roti. Eram pozitionat in primii 15 (la general) cand am facut prima oprire pe traseu pentru a incerca sa curat bicicleta de noroi. Au fost mai multe astfel de opriri si de fiecare data am fost depasit de alti participanti mai tineri, usori si cu niste cauciucuri mai bune pentru noroi. Pe langa noroiul moale precum o mlastina m-am mai zbatut si cu pantele abrupte in care am facut push-bike. Mai mult ca niciodata.

Am terminat concursul in aproape 3 ore. Enorm de mult fata de cele doua ore+ anticipate de mine. Traseul ar fi fost mult mai frumos daca era putin mai uscat sau daca erau evitate zonele in care padurarii au intrat cu masini mari stricand complet drumurile forestiere. Daca in padure a fost o lupta continua dusa cu oboseala si noroiul moale, odata ajuns in varfurile de munte am fost rasplatiti cu peisaje de poveste. Acesta a fost si concursul in care am cazut de cele mai multe ori. In afara celor cateva cazaturi pe lateral din cauza alunecarii pe iarba, radacini ude sau noroi am mai cazut de doua ori foarte spectaculos (peste cap) pe doua dintre cele mai abrupte si grele coborari. N-am patit nimic grav, doar cateva zgarieturi si vanatai.

Ajuns la finish am fost luat cu asalt de mai multi fotografi fiind intrebat daca pot sa-mi fotografieze bicicleta pentru ca ei n-au mai vazut atat de mult noroi pe o bicicleta. Asta in conditiile in care la finish aceasta a fost cat de cat curata.

Am terminat concursul pe locul 10 din 81 de participanti in categorie. Complet multumit de rezultat tinand cont de conditiile in care am concurat. Oboseala datorita lipsei somnului si noroiul mult si moale au facut diferenta.

April 22, 2015 / 0 Comments

Škoda Svätojurský MTB Maratón (2015)

Daca anul trecut acest concurs a fost sponsorizat de Specialized, in acest an a intrat in circuitul curselor sponsorizate de Škoda Slovacia. M-am inscris din timp fiind unul dintre concursurile de la care nu am vrut sa lipsesc. E aproape de Bratislava, intr-o zona pe care o cunosc destul de bine si cu un numar suficient de mare de participanti inscrisi in competitie pentru fi motivat sa fortezi putin limitele.

Traseele au fost putin modificate fata de anul trecut. Au devenit mai dificil de parcurs fiind inlocuite cateva segmente de plat pe asfalt cu urcari pe off-road dar personal le prefer asa. Am o bicicleta destul de lenta pe asfalt asa ca doar offroad-ul ma poate ajuta sa castig ceva timp si pozitii in clasament.

Coborarile de pe deal/munte au fost pline de piatra ceea ce a provocat o gramada de pene si cazaturi. Am reusit cu putina maiestrie si noroc sa ma feresc de evenimente neplacute dar am pierdut vreo 4 pozitii in clasament din cauza borsetei de sub sa. Din cauza vibratiilor bicicletei pe coborarile accidentate borseta s-a desprins de sa si am fost nevoit sa opresc pentru a o recupera. Aceasta oprire nu m-a costat foarte mult timp dar, fiind pe o coborare in viteza, am fost depasit de un grup destul de numeros de ciclisti pe care nu am reusit sa-i mai ajung pana la finalul concursului.

Am terminat concursul pe pozitia 28 din 215 participanti inscrisi in categoria mea. Anul trecut am terminat pe 72, deci am toate motivele sa fiu multumit de rezultat. In timpul concursului am avut dureri mari de spate si asta m-a deranjat mai mult decat oboseala resimtita din cauza efortului depus. Tre’ sa mai lucrez putin la pozitia pe bicicleta pentru ca sezonul e abia la inceput.

January 21, 2015 / 0 Comments

Slovak Winter MTB Maraton (2015)

Primul concurs de MTB din 2015 s-a desfasurat aproape de casa, undeva pe culmile impadurite din Bratislava. Si acum, la fel ca anul trecut, am avut parte doar de noroi, zapada topindu-se toata cu o saptamana in urma. La start s-au aliniat peste 350 de persoane (asa s-au laudat organizatorii) dornice de aventura. In ciuda avertismentelor meteo de ploaie, am avut norocul ca aceasta sa ne ocoleasca intreaga zi; dar daca de ploaie am scapat nu acelasi lucru pot sa-l spun si de noroiul moale si lipicios prin care am fost nevoiti sa ne balacim.

Anul acesta m-am pozitionat la linia de start ceva mai in fata pentru a evita inghesuiala ce s-a format pe primele urcari inguste prin padure. Chiar daca am fost depasit de mai multi biciclisti am reusit totusi sa stau in fata celor care au facut push bike inca din primii cativa zeci de metri din concurs. Am urcat primele pante destul de usor fara a forta prea mult. Am incercat sa pastrez cat mai multa energie pentru pantele lungi si mai putin abrupte unde aveam sanse mai mari sa depasesc. Am ramas surprins cand aflat pe la jumatatea traseului am constatat ca am depasit destul de multi biciclisti buni, cu rezultate notabile in alte concursuri. Si inca ma simteam bine, nu foarte obosit dar imi era totusi greu sa respir aerul rece de afara. Aveam nevoie de mai mult oxigen in muschi si nu reuseam sa-l inspir fara sa am doara gatul.

In a doua jumatate a traseului m-am luptat cu noroiul moale si lipicios facand mai multe drift-uri prin curbe decat as fi vrut. Tot de pe la jumatatea traseului am stat intr-un grup de 4-5 biciclisti pana la final. S-a intamplat asa la aproape toate concursurile la care am participat. Daca la inceput spatiile se raresc considerabil, de pe la jumatatea traseului se formeaza grupuri mici care de cele mai multe ori raman compacte pana aproape de final. Asa s-a intamplat si aici. Pe final a mai existat un sprint pe care nu aveam cum sa-l castig cu bicicleta din dotare. Am o bicicleta excelenta dar deloc sprintena asa ca tot ce pot sa fac e sa fortez pe urcari si coborari lasand portiunile plate pentru fanii 29″.

Am reusit sa termin concursul intr-un timp mai scurt cu 11 minute decat cel de anul trecut, tinta fiind de 10 minute. Am terminat pe locul 22 dar cel mai important e ca m-am simtit bine pe intreaga durata a concursului si m-am bucurat de atmosfera creata in jurul acestuia. Traseu fain, organizare impecabila si o gramada de oameni plini de noroi impartasind aceeasi pasiune: biciclatul. Nimic de reprosat.

Nu consider acest concurs ca un inceput de sezon pentru ca pana prin aprilie nu prea mai sunt altele dar e un bun prilej de a forta putin si de a te motiva sa te antrenezi si pe timpul iernii. Acum nu-mi ramane decat sa ma bucur de pedalat intr-un ritm lejer pana in primavara. Vremea de afara oricum nu te imbie la altceva.

August 30, 2014 / 0 Comments

Continental Novodubnický Maraton (2014)

Ultimul concurs de MTB pe anul 2014 si totodata unul dintre cele mai faine din acest an chiar daca nu au decurs toate lucrurile asa cum m-am asteptat. Dar cum pentru mine lipsa accidentarilor si a problemelor tehnice inseamna un succes, asa trebuie sa categorisesc si acest concurs. Un succes.

Ne-am trezit cu noaptea in cap pentru a ajunge in Nova Dubnica la timp pentru a ridica pachetul de start si a ma pregati de concurs. Am ajuns chiar mai devreme de cat ma asteptam dar nu avea sa ne para rau pentru ca vremea a tinut cu noi si aveam ce face in micutul orasel de langa Trencin pana la startul concursului.

Pachetul de start m-a surprins din nou. Set complet de cosmetice pentru concediu de la Nivea, incalzitoare pentru maini cu logo Soitron si Continental, o bautura energizanta, o revista si un sticker Biker, un pachet de vitamine cu catina, un baton enegizant din cereale si alune, doua leviere de plastic de la Continental (pentru schimbat cauciucul) plus cipul si numarul de concurs. Un pachet mult mai bogat decat m-as fi asteptat. De mentionat ca taxa de participare la concurs a fost de doar 15 euro. Pe langa pachetul de start am mai avut si 3 puncte de alimentare cu o oferta bogata de fructe, glugoza, dulciuri si doua feluri de bauturi. Daca ar fi sa ma gandesc doar la partea financiara atunci as putea spune ca a meritat din plin sa particip la acest concurs. Dar cum nu acesta e motivul participarii, sa trecem la povestit.

M-am inscris la traseul Basic (43km / 1160m) care ar fi fost suficient de lung pentru mine, asta in conditiile in care bicicleta nu a fost in cea mai buna forma. Un joc foarte mare la roata de spate a descentrat bicicleta creand un balans greu de stapanit in mai toate curbele luate in viteza. Ar fi fost bine daca as fi parcurs doar acei 43 de km dar soarta si proasta semnalizare a unei curbe din traseu m-a facut sa adaug inca 4km la distanta si vreo 100m diferenta de nivel, combinatie care m-a costat vreo 19 minute la clasamentul general.

Am plecat de la start intre primii 20-30 de participanti din cei peste 200 inscrisi la acest traseu. Fiind impartiti in doar doua categorii (baieti si fete), batalia a fost mare pentru castigarea unei pozitii asa ca startul s-a dat in forta. Primii 4-5km au insemnat in mare parte rulaj pe asfalt, ceea ce nu ma avantajeaza foarte mult, dar chiar si asa am facut un efort si am reusit sa ma tin de plutonul fruntas. Asta pana in momentul in care eu si alti 10 biciclisti am ratat o curba prost semnalizata (singura semnalizarea aiurea de pe traseu) si am ajuns sa pedalam pe o panta extrem de abrupta spre varful muntelui. Oboseala si concentrarea ne-a impiedicat sa vedem ca am ratat traseul, afland acest lucru doar cand am ajuns in varful muntelui, acolo unde drumul se termina brusc. Am pierdut aproape 20 de minute intorcandu-ne si cautand traseul corect. Se mai intampla.

Odata reintrati pe traseu am avut de-a face cu biciclistii mai inceti pe care i-am ajuns din urma. A fost o lupta seriosa, umar la umar, pentru castigarea fiecarei pozitii in parte atat pe urcare cat si pe coborari. Lipsa de experienta a unora dintre participanti i-a facut sa se opreasca si sa se dea jos de pe biciclete fix in mijlocul traseului atat pe coborarile si urcarile abrupte cat si in zonele pline cu noroi. Lucru care ne-a incetinit serios si pe noi.

Am depasit cateva zeci de biciclisti in urmatorii 20 de km si parca nu se mai terminau. Ma luptam cu fiecare dintre acestia dar si cu mentinerea echilibrului in zonele cu noroi. N-am avut parte de foarte mult noroi dar, atat cat a fost, s-a lipit de cauciucuri, pedale, talpa pantofilor intrand si in schimbatoare si caseta blocand astfel schimbarea pinioanelor.

A fost greu. Ai de ma-sa! a fost alaturi de mine in cateva situatii dar chiar si asa tot am reusit sa ma bucur de peisajele extraordinare de care am avut parte si de placerea de a pedala. Ride4Fun. Asta e ceea ce imi vine in minte de fiecare data cand simt ca “nu mai pot”.

Am terminat concursul pe pozitia 38 din 220, iar daca ar fi sa scad cele 19-20 de minute pierdute din cauza marcajului, as putea considera ca am terminat pe 15. Important e ca m-am simtit bine si am avut ocazia sa pedalez intr-o zona extrem de frumoasa, chiar perfecta pentru biciclat pe munte.

Acesta a fost ultimul concurs de bicicleala pe anul 2014 ceea ce insemna ca de acum pot sa reiau plimbarile mai lejere asezonate cu bere in pauzele de respiro.

August 19, 2014 / 0 Comments

Kellys Green Bike Tour (2014)

Pentru a se pastra moda organizarii unui concurs de ciclism de catre magazinele de biciclete din Bratislava, GreenBike in colaborare cu Kellys Bicycles au organizat a nustiucata editie a Kellys Green Bike Tour. Cu doua trasee puse la dispozitia participantilor, cu o organizare buna si cu premii pe masura organizatorii au strans la start cateva sute de participanti; asta in conditiile in care vremea nu s-a anuntat a fi buna.

Cu aproximativ 45 de minute inainte de start am pornit in cateva ture de incalzire urmarind totodata si startul celor de la tura lunga. Cu 20 de minute inainte de startul celor de la tura scurta m-am indreptat spre linia de start in ideea de a prinde un loc cat mai in fata. A fost deja prea tarziu pentru ca la start erau deja mai bine de 50-60 de persoane. Mi-am gasit si eu un loc si am asteptat.

Cand s-a facut 10:30 si cronometrul a pornit, o mare de oameni s-au inghesuit pe ingusta poteca din padure. Am dat din coate si fortat putin in ideea de a-i depasi pe cei mai inceti inainte de a incepe urcarea in padure pe cararile inguste pline de pietre. Am reusit sa devansez aproximativ 20 de persoane (eu fiind foarte lent pe asfalt, pe plat) la intrarea pe prima urcare. Aici, in ciuda inghesuielii si a potecilor pline de santuri create de apa, am reusit sa mai devansez vreo 5 persoane si sa-mi caut un grup restrans de biciclisti de care sa ma tin.

S-a mers destul de haotic, cu multe depasiri si schimbari de ritm pe urmatorii 5 km, ceea ce nu m-a ajutat foarte mult. Crezand ca stiu tot traseul am incercat sa-mi dozez energia dar am avut parte de 3 surprize. Trei devieri de la traseul stiut de mine, toate fiind urcari. Am fortat pe fiecare in parte incercand sa-mi pastrez pozitia in clasament.

Odata trecut de mijlocul traseului unde se afla si punctul de alimentare am avut parte de putina coborare. Am pedalat non-stop in incercarea de a mai castiga una-doua pozitii dar n-a fost sa fie. Ghinionul a facut sa ratez una din curbe care nu era semnalizata foarte clar, fiind nevoit sa ma intorc. Acolo am pierdut doua pozitii pe care cu greu le-am recuperat deabia in ultima parte de traseu.

Am terminat traseul pe pozitia 22 (din 168) cu timpul de 1h34min; la 15 minute in spatele locului 1. Traseul a fost scurt dar destul de greu punand la socoteala apa si noroiul prin care m-am chinuit sa trec in anumite locuri dar a fost frumos, si cel mai important e ca distractia nu a lipsit. Acesta a fost concursul cu numarul 9 la care am participat in 2014 si chiar daca toate au fost grele, am reusit cumva sa stau departe de accidentari si probleme tehnice.