Primul concurs de MTB din 2015 s-a desfasurat aproape de casa, undeva pe culmile impadurite din Bratislava. Si acum, la fel ca anul trecut, am avut parte doar de noroi, zapada topindu-se toata cu o saptamana in urma. La start s-au aliniat peste 350 de persoane (asa s-au laudat organizatorii) dornice de aventura. In ciuda avertismentelor meteo de ploaie, am avut norocul ca aceasta sa ne ocoleasca intreaga zi; dar daca de ploaie am scapat nu acelasi lucru pot sa-l spun si de noroiul moale si lipicios prin care am fost nevoiti sa ne balacim.
Anul acesta m-am pozitionat la linia de start ceva mai in fata pentru a evita inghesuiala ce s-a format pe primele urcari inguste prin padure. Chiar daca am fost depasit de mai multi biciclisti am reusit totusi sa stau in fata celor care au facut push bike inca din primii cativa zeci de metri din concurs. Am urcat primele pante destul de usor fara a forta prea mult. Am incercat sa pastrez cat mai multa energie pentru pantele lungi si mai putin abrupte unde aveam sanse mai mari sa depasesc. Am ramas surprins cand aflat pe la jumatatea traseului am constatat ca am depasit destul de multi biciclisti buni, cu rezultate notabile in alte concursuri. Si inca ma simteam bine, nu foarte obosit dar imi era totusi greu sa respir aerul rece de afara. Aveam nevoie de mai mult oxigen in muschi si nu reuseam sa-l inspir fara sa am doara gatul.
In a doua jumatate a traseului m-am luptat cu noroiul moale si lipicios facand mai multe drift-uri prin curbe decat as fi vrut. Tot de pe la jumatatea traseului am stat intr-un grup de 4-5 biciclisti pana la final. S-a intamplat asa la aproape toate concursurile la care am participat. Daca la inceput spatiile se raresc considerabil, de pe la jumatatea traseului se formeaza grupuri mici care de cele mai multe ori raman compacte pana aproape de final. Asa s-a intamplat si aici. Pe final a mai existat un sprint pe care nu aveam cum sa-l castig cu bicicleta din dotare. Am o bicicleta excelenta dar deloc sprintena asa ca tot ce pot sa fac e sa fortez pe urcari si coborari lasand portiunile plate pentru fanii 29″.
Am reusit sa termin concursul intr-un timp mai scurt cu 11 minute decat cel de anul trecut, tinta fiind de 10 minute. Am terminat pe locul 22 dar cel mai important e ca m-am simtit bine pe intreaga durata a concursului si m-am bucurat de atmosfera creata in jurul acestuia. Traseu fain, organizare impecabila si o gramada de oameni plini de noroi impartasind aceeasi pasiune: biciclatul. Nimic de reprosat.
Nu consider acest concurs ca un inceput de sezon pentru ca pana prin aprilie nu prea mai sunt altele dar e un bun prilej de a forta putin si de a te motiva sa te antrenezi si pe timpul iernii. Acum nu-mi ramane decat sa ma bucur de pedalat intr-un ritm lejer pana in primavara. Vremea de afara oricum nu te imbie la altceva.
