life is a beautiful ride

Tag: maraton (page 4 of 4)

Stupava Trophy Maraton (2014)

Anul trecut am terminat traseul de 42km pe pozitia 81 si ma declaram satisfacut de rezultat chiar daca adevarul era cu totul altul. Suferisem atat de mult in timpul concursului din cauza lipsei de pregatire si a bicicletei mari si grele incat eram bucuros ca s-a terminat.

Anul acesta m-am inscris tot la traseul de 42km si eram convins ca daca il termin fara nici o problema tehnica, o voi face intr-un timp mult mai bun. Si asa a fost.

Cunoscand foarte bine tot traseul; fiecare curba, urcare si coborare de pe traseu, am plecat de la start din fata pentru a evita depasirile celor mai inceti pe prima bucata din traseu. S-a dat startul si m-am gasit pedaland in draci pentru a nu pierde pozitia avuta dar a fost aproape imposibil de pentru ca unii au dat tot ce au avut in ei pentru a depasi cat mai multi inca de pe prima urcare. Marea majoritate dintre acestia au cazut lati dupa primul kilometru parcurs si a trebuit sa-mi croiesc cale printre ei.

In primii 7-8km am pedalat la un ritm de ~175bpm fara sa castig vreo pozitie in clasament dar incercand sa conserv cat mai multa energie pentru cele doua catarari criminale ce faceau parte din prima jumatate de traseu.

Am ajuns la primul punct de alimentare destul de obosit dar satisfacut de cele cateva pozitii castigate pe urcare, si de faptul ca nu am facut push-bike. Dupa acest punct traseul a urmat cateva singletrack-uri unde depasirea e aproape imposibila. Am fortat putin cat sa-i prind din urma pe cei din fata mea, urmand ca mai apoi sa-i depasesc pe drumul forestier mai lat ce succeda singletrack-ul.

Cand in sfarsit imi gasisem un ritm suficient de ridicat pentru a pedala bucata ramasa din traseu am avut neplacerea (la fel ca anul trecut) sa-i ajung din urma pe cei de la traseul scurt, care se intercala pe a doua jumatate cu traseul nostru. Fiind vorba de traseul hobby, participantii inscrisi la acesta erau la plimbare si, odata cu intrarea pe urmatorul singletrack au devenit aproape imposibil de depasit. Am strigat la ei, am mai dat din coate si riscat intrand in iarba mare cat bicicleta pentru a incerca sa nu pierd prea mult timp dar distanta dintre mine si grupul cu care eram crestea vazand cu ochii.

Zece minute mai tarziu ma aflam deja pe coborarea ce ducea spre linia de sosire si inca ma luptam sa-i depasesc (in siguranta) pe cei de la traseul scurt. Am lasat franele libere cat de mult am putut reusind sa mai castig cateva pozitii dar mare lucru nu s-a putut face pe coborare. Oricat de nebun ai fi pe coborare, concursurile de XC tot pe urcare si linie dreapta se castiga. Acolo se face diferenta.

Una peste alta am reusit sa termin cursa mai bine decat mi-am propus initial. Ma gandeam ca un timp bun ar fi undeva la 2h10min cu o pozitionare intre primii 20-30 de participanti. Am reusit totusi sa termin in 1h58min clasandu-ma astfel pe locul 12 din 156 de participant in categorie care au terminat concursul. De aceasta data sunt cu adevarat multumit de rezultat.

Moneasa MTB Maraton (2014)

Cu un echipament nou primit cadou de ziua mea de la familie si cu gandul la “Ai de ma-sa!” am pornit dis de dimineata spre statiunea Moneasa din judetul Arad pentru a participa la Maratonul Mountainbike Mouneasa editia 2014. Dupa semi-esecul organizarii evenimentului de anul trecut asteptarile mele nu erau prea mari. Imi doream sa am parte de vreme buna si sa termin cursa fara nici o accidentare sau problema tehnica.

Cu gandul la “Ai de ma-sa!” inscriptionat pe spatele echipamentului primit am pornit in cursa pe traseul scurt (pentru ca, “hobby”) cam din mijlocul gramezii de ciclisti aliniati la start. O masina de politie ne-a escortat pana la iesirea din statiunea Moneasa, cursa incepand de indata ce s-a intrat pe drumul forestier ce urca pret de 10km. Am folosit timpul petrecut pe asfalt pentru a-mi gasi o pozitie cat mai buna posibil pentru a scapa de ciclistii mai inceti dar si pentru a incerca sa pastrez un contact vizual cu ciclistii aflati pe primele locuri.

Prima urcare (de “doar” 9-10km) a marit destul de mult distanta dintre ciclisti. Mi-am impus un ritm destul de ridicat pentru a depasi cat mai multi ciclisti pe urcare dar si pentru a evita pierderea pozitiei avuta la intrarea pe terenul accidentat. Fiind destul de concentrat la traseu nu am bagat de seama ca dupa primii 5 km deja inaintasem vrem 10-15 pozitii fara sa pierd absolut nici una. Asa am ajuns la primul punct de alimentare pe langa care am trecut in zbor, elanul fiindu-mi repede spulberat de panta abrupta ce se intindea in fata mea. Am urcat-o pe bicicleta aproape in totalitate ceea ce mi-a mai adus inca doua pozitii in clasament, inca o pozitie fiind castigata in acelasi fel la urmatoarea urcare abrupta ce o succeda pe prima. Ajuns in varf am rulat constant pentru 1-2km fara a forta prea mult pentru a ma putea odihni.

Pana la al doilea punct de alimentare am mai castigat doua pozitii depasind un concurent in coborare si inca unul fiind oprit sa-si repare o pana. Pentru ca traseul era de doar 30km am trecut si de al doilea punct de alimentare fara oprire, continuand lupta pentru castigarea cat mai multor pozitii in clasament.

Pe ultima coborare (si cea mai abrupta) eram convins ca o sa rulez in viteza folosindu-ma de seatdrop-ul din dotare dar cei doi ciclisti aflati in fata mea aveau sa-mi strice planul. Nu a trebuit sa insistam mult pana cand unul dintre ei s-a dat la o parte dar cel de-al doilea nu avea sa fie la fel de “prietenos”. Am facut toata coborarea in spatele lui cu franele stranse pana aproape de ghidon, timp in care imi planuiam atacul pe ultima bucata de traseu pe asfalt. Pentru ca bicicleta mea nu e foarte rapida pe drum plat, am rulat in spatele neprietenosului, roata la roata, iar cu aproximativ 200m inainte de final am schimbat pe pinionul mic si m-am ridicat din sa lasand “ciclistul cu tricou albastru” in urma si trecand linia de sosire cu un ecart de 20-30m.

La finish am stiut ca am ajuns printre primii 10 concurenti dar nu stiam cati dintre acestia erau din categoria mea (30-39 de ani). Parintii m-au incurajat spunandu-mi ca sunt pe podium dar cine avea sa-i creada. Eram prea bucuros ca am terminat concursul fara nici un incident si puteam savura radler-ul rece primit de la Ciuc.

Rezultatele partiale aveau sa confirme faptul ca am terminat concursul pe pozitia a 3-a in categorie, ceea ce avea sa-mi aduca si primul podium in fix un an de la prima participare a mea in competitiile de ciclism.

M-am bucurat de podium cu atat mai mult cu cat aici in Slovacia unde se desfasoara aproape toate competitiile la care particip eu, concurenta este foarte mare iar gradul pregatirii concurentilor este mult mai ridicat decat in Romania. Probabil ca acesta a fost primul si ultimul podium castigat dar distractia continua pentru ca “I Ride4Fun”!

Din pacate nu toti au avut parte de distractie. Unii au abandonat din cauza numeroaselor probleme tehnice, din cauza oboselii si un caz de clavicula rupta care a necesitat interventia echipajului salvamont.

Sereďmaratón (2014)

Inca mahmur si destul de obosit din cauza “teambuilding-ului”, m-am trezit la 6 dimineata si am luat calea Sered-ului pentru a participa in premiera la un concurs pe sosea – Sereďmaratón. De cand m-am trezit si pana la startul concursului am regretat ca nu m-am odihnit asa cum trebuia inainte de acest concurs.

Ai de ma-sa! Asta mi-am spus in gand de nenumarate ori de-a lungul celor 117km de suferinta si chin. Ai de ma-sa! da’ lung e. Ai de ma-sa! ce ritm ridicat tin astia. Ai de ma-sa!, cine m-a pus sa vin?! Ai de ma-sa! dar lunga si abrupta mai e urcarea asta. Ai de ma-sa! ca am ramas singur. Ai de ma-sa! ce vant puternic imi bate din fata. Si lista poate continua pentru ca in cele aproape 4 ore de pedalat multe “regrete” mi-au trecut prin minte.

Start-ul s-a dat in orasul Sereď, dar pana la iesirea din acesta am fost escortati si tinuti gramada ruland cu viteza redusa. Odata iesiti de pe strazile inguste ale orasului masina politiei si organizatorii aflati pe motociclete au accelerat, moment in care s-a produs o dezordine totala pe sosea si tot ce aveam in minte a fost: Ai de ma-sa!, sper sa nu cad. Cursele de sosea sunt complet diferite de cele de MTB, riscul de a cadea fiind mult mai mare.

Am fortat inca de la inceput incercand sa stau in pluton pentru a ma feri de vantul destul de puternic ce batea din toate directiile. Primii 10-15km am reusit sa stau in coada plutonului dar incetul cu incetul acesta s-a spart in grupuri mai mici de 15-20 de ciclisti. Am reusit sa ma lipesc de un astfel de grup care mergea decent, dar mult peste viteza cu care eram eu obisnuit in plimbarile pe cursiera. Rulam cu o viteza medie de 40-45km/h fiind atent la miscarile celorlalti, la eventuale obstacole sau gropi de pe drum pentru a evita o cazatura.

La km-ul 70 a inceput cea mai grea si lunga urcare din concurs, moment in care grupul meu s-a imprastiat pe toata lungimea urcarii. Am fost printre primii 3-4 care au ajuns in varf unde se afla si singurul punct de alimentare de pe traseu. Nu m-am oprit pentru ca inca aveam mai mult de un bidon cu apa si un baton in buzunar. Am inceput coborarea de pe munte pe serpentine, ruland la vale pe acestea cu aproape 60km/h. Aici am pierdut cu totul contactul cu grupul meu, iar pentru urmatorii 30 de km am pedalat de unul singur. In mare parte impotriva vantului, pe drumul plin de urcari si coborari nu foarte abrupte dar multe la numar. Plutonul din capul cursei avea deja un avantaj consistent si stiam ca nu sunt sanse sa ma apropii de ei. Nu de unul singur. Asa ca tot ce am facut a fost sa tin un ritm cat de cat ridicat conservand energie pentru finalul cursei.

Cu 20km inainte de final am ajuns din urma doi concurenti si ne-am organizat impreuna reusind sa pastram un ritm mai ridicat (~45-48km/h) pana aproape de final. Inainte de intrarea in oras cand mai aveam putin sub 5km, m-am ridicat pe pedale si am fortat putin lasand grupul in urma pentru a evita un eventual sprint in 3 pe ultima linie dreapta.

Am terminat concursul pe pozitia 34 in categorie (dupa ultima numaratoare) ceea ce e foarte bine. A fost o experienta noua. Au fost 3 ore si 44 minute de suferinta cumplita dar nu exista regrete. A fost ceva nou pentru mine dar n-as putea spune ca abia astept o noua participare la un astfel de concurs. E nevoie de foarte multa atentie atunci cand rulezi la viteze atat de mari alaturi de alti 10-20-30 de participanti, toti imprevizibili.

Chiar daca am fost foarte departe de podium tot n-am parasit Sered-ul fara un premiu. Am castigat la tombola o pereche de sosete pentru pedalat.

KaktusBike Bratislavský MTB Maratón (2014)

Weekendul trecut am participat la inca un concurs “Kaktus Bike Bratislavský MTB maratón” de mountainbike organizat de Kaktus Bike aici in Bratislava. Concursul s-a organizat intr-o zona deloc familiara mie, undeva la marginea orasului in padurile de pe Devinska kobyla (link) dar chiar si asa tot am reusit cea mai buna clasare de pana acum.

M-am inscris inca de acum doua luni la traseul de 34km cu diferenta de nivel 1200m chiar daca initial voiam sa optez pentru traseul lung de 62km cu 2000m diferenta de nivel pozitiva. Pana in prezent am optat de fiecare data pentru trasee intre 30 si 50 de km stiindu-mi limitele. Pe viitor poate reusesc sa trec pragul celor 50km si sa ma arunc in lupta alaturi de ciclisti de cursa lunga. Vorbesc aici despre trasee pe dealuri, prin paduri – adica de concursuri de MTB. Nu pun la socoteala concursul de saptamana viitoare unde o sa duc o lupta continua cu propriile picioare pe o distanta de 117km pentru a incerca sa raman in pluton (dar despre asta intr-un post viitor).

Am participat pentru prima data singur si n-a fost la fel de distractiv. E greu sa te pregatesti, sa te incalzesti, sa mergi la baie avand grija bicicletei sau chiar sa te incurajezi cand esti acolo la concurs printre alte cateva sute de participanti (care habar n-au ca tu nu intelegi o boaba din ce vorbesc ei) singur singurel. Dar am trecut si peste asta. Inainte cu o ora de startul concursului mi-am inceput incalzirea facand ture in zona de start pentru aproximativ 40 de minute. A fost ce-a mai buna incalzire pe care am facut-o inaintea startului unui concurs pana in prezent. Si asta a contat destul de mult in economia primilor 10km din traseu.

La 9:40 m-am oprit din pedalat si mi-am cautat un loc cat mai bun la start. Nu sunt genul de participant care se pune in prima linie si pe urma ii incurca pe toti cei care se chinuie sa-l depaseasca imediat dupa start (asa cum de altfel sunt foarte multi), dar am cautat un loc intre primii 30-40 de participanti – din 200 si ceva cati eram la linia de start.

Am inceput cursa in forta profitand de faptul ca eram deja incalzit. Dupa cateva sute de metri de pedalat pe asfalt am intrat in padure. Pe prima urcare mai serioasa am pierdut cateva minute bune din cauza indivizilor (si individelor) care s-au gandit ca au o sansa in plus daca se pozitioneaza in primele linii la start. O urcare putin mai nervoasa si toti s-au dat jos de pe bicicleta incepand lupta cu aceasta prin noroi alunecos. S-a creat putina agitatie din are am reusit sa ies destul de repede dar am mai pierdut timp incercand sa-mi scutur noroiul de pe SPD-uri care nu voiau nicicum sa mai intre in pedale.

Dupa acea prima urcare s-au format mai multe grupuri de cate 7-8-10 ciclisti si tot ce am facut in urmatorii 15-20km a fost sa ma tin de un astfel de grup care mergea putin mai tare decat sunt eu obisnuit. Am fost norocos sa nimeresc cu ei pentru ca m-au tinut in priza pana aproape de finalul cursei. Spre suprinderea mea, am rezistat destul de mult cu 170-175bpm fara sa ma dau de ceasul mortii in cateva zeci de metri.

Pe traseul de 34km au fost doua puncte de alimentare pe care le-am sarit din schema in incercarea de a mai castiga putin timp si a evita o iesire din ritm. Timpul castigat aici l-am pierdut in ultimii 15km din cauza noroiului ce s-a adunat pe caseta impidicand lantul sa mai stea linistit pe pinionul cel mic. Am piedut ceva timp din cauza asta dar spre deosebire de altii care si-au rupt cadrul bicicletei in timpul concursului eu am fost norocos.

Inainte de a intra in oras, pe una dintre ultimele coborari mai nervoase am reusit sa sperii cativa spectatori aflati pe marginea traseului. In fata mea a cazut destul de rau un el (sau o ea) si in incercarea de a vedea daca a patit ceva grav am iesit de pe traseu si am nimerit intr-un canal plin de resturi de crengi, frunze si noroi. Intr-o fractiune de secunda suspensia spate m-a aruncat in sus reusind sa merg pret de cativa metri doar in roata din fata. Am reusit sa nu cad prea rau dar furca n-a scapat fara cateva zgarieturi. Se mai intampla.

In oras, chiar inainte de finish organizatorii au ales o coborare foarte abrupta unde multi participanti au invatat vrand/nevrand cum se sare peste ghidon. Am stiut de aceasta coborare abrupta si mi-am lasat scaunul mai jos inainte de a intra pe ea pentru mai mult echilibru. Avantaj seat-drop!

Am terminat concursul in forta pe o pozitie nesperat de buna. Locul 23 dintr-un total de 119 participanti care au terminat concursul in aceeasi categorie cu mine este extrem de bun tinand cont ca principalul meu scop e sa termin concursurile in prima jumatate a clasamentului. De data asta a fost in primul sfert si nu pot decat sa sper ca o sa raman acolo.

A fost (inca) un concurs foarte bine organizat, fara scandaluri, fara participanti nemultumiti. Punctele de alimentare au fost pozitionate bine pe traseu iar voluntarele atente la participanti (te serveau si din mers daca nu voiai sa te opresti pe loc). Echipajul medical a fost prezent si aproape de concurentii care au avut nevoie de ajutorul lor. S-au facut si doua transporturi la spital cu cei care s-au lovit mai tare. Masa de la sfarsitul concursului este singurul minus pe care l-am gasit. In loc de o masa calda s-a optat pentru un sandwich rece cu sunca – prea sec. Dupa premiere a existat si o tombola cu premii substantiale, marele premiu fiind o bicicleta Specialized 29er pe care din pacate n-am castigat-o 🙂

La sfarsitul saptamanii ma asteapta o noua provocare, o cursa pe sosea. Am mai participat pe cursiera la un time-trial de doar 6km dar de data asta va fi altceva. 117km de suferinta, 117km in care tot ce pot sa fac e sa incerc sa raman in pluton. Anul trecut plutonul a avut o medie de 41km/h pe o distanta de 93km. Sper macar sa fie distractiv.

Specialized Svätojurský MTB maraton (2014)

Weekendul trecut am incheiat inca un maraton pe bicicleta, de data aceasta fiind putin mai dificil. Am avut parte de un traseu foarte bine marcat dar greu, cu pante multe si foarte abrupte pe care – spre surprinderea mea – am reusit sa le urc exclusiv pe bicicleta (fara “push bike”). Acest maraton face parte din Slovak XCM Tour si a numarat peste 700 de participanti.

Am terminat pe locul 72 din 235 in categoria mea (19-39 de ani). Mi-am propus sa termin acest concurs intre primii 50 din categorie si intr-un timp mai scurt de doua ore si jumatate. Am reusit sa termin in doua ore si 17 minute dar concurenta intr-o grupa de 20 de ani a fost mult prea mare pentru a indeplini si primul obiectiv. Spre deosebire de mare parte dintre concursurile din Romania unde exista grupe separate pentru 19-29 si 30-39, aici mai toate concursurile pe care le-am verificat au o singura grupa formata din comasarea celor doua: 19-39. E greu pentru un amator ca mine care pedaleaza exclusiv din placere sa se impuna dar sper ca la viitoarele concursuri sa-mi imbunatatesc ritmul crescand putin viteza atat pe urcare cat si pe coborare. Calendarul competitional e bogat, deci nu duc lipsa de oportunitati.

Per total ma declar multumit atat de rezultat cat si de desfasurarea concursului. Pentru ca nu e timp de pierdut, deja am si inceput “antrenamentul” pentru urmatorul concurs: Račianska časovka (time trial – 6km urcare cu diferenta de nivel pozitiva de 340m). Concursul se va desfasura in padurea de la marginea orasului Bratislava.

Slovak Winter MTB Marathon (2014)

Daca exista intr-adevar un inceput de sezon pentru biciclat atunci pentru mine acesta a fost ieri. A inceput odata cu maratonul de iarna din Bratislava (Slovak Winter MTB Marathon). Temperatura ridicata si lipsa zapezii a facut ca numarul participantilor sa treaca de 350, ceea ce a facut ca intrecerea sa fie si mai antrenanta decat se anunta initial.

Pregatit mai mult sufleteste decat fizic si cu un inceput de traseu peste astetari, am reusit sa termin concursul pe pozitia 39 dintr-un numar de 130 de participanti in categoria mea. Scopul a fost sa termin cursa in prima jumatate a clasamentului (pe grupa), intr-un timp mai scurt de doua ore. Am atins ambele obiective fara prea mari probleme.

Mici probleme tehnice m-au facut sa pierd cateva pozitii pe ultimii 2-300 de metri din traseu. Se mai intampla si d’astea pe un astfel de traseu. Cu atat de mult noroi pe traseu nu puteam rata ocazia de a filma balaceala in mocirla. Cu cat mai mult noroi pe traseu cu atat mai mare a fost distractia.

Stupava Trophy Maraton (2013)

Am apucat sa fac un clip scurt din acele putine momente suprinse pe GoPro in timpului cursei. Am avut o problema cu cardul (care arata ca e plin) si a trebuit sa ma opresc din filmat undeva dupa jumatatea cursei. Din pacate cateva coborari exceptionale dar si finalul cursei lipsesc din acest montaj. Am reusit sa termin cursa in 2:37 ore si am ocupat locul 81 in categorie. Complet satisfacut de rezultatul obtinut si de organizarea evenimentului.

Moneasa MTB Maraton (2013)

S-au aliniat planetele favorabil si am reusit sa particip la o astfel de competitie pentru prima data de cand m-am apucat de pedalat. Chiar daca nu am mai participat la un astfel de concurs, urmaresc foarte des competitii de biking organizate atat in tara cat si in strainatate fapt ce face ca parerile exprimate mai jos sa fie pertinente.

Mici probleme tehnice si numarul mare de participanti au facut ca startul competitiei sa fie intarziat. Acest lucru nu ar fi deranjat pe nimeni daca acea intarziere ar fi fost adunata la timpul total regulamentar inainte ca o parte dintre concurenti sa fie descalificati si opriti in varf de munte pe motiv ca nu mai au timp sa termine competitia incadrandu-se in cele 7 ore anuntate la startul concursului.

Lipsa unui regulament clar care sa acopere anumite situatii precum eliminarea concurentilor in functie de timpii intermediari si lipsa comunicarii intre membrii staff-ului a facut ca o parte dintre concurenti sa fie extrem de nemultumiti (pe buna dreptate). Lipsa unui punct de spalare a bicicletelor (pe pagina oficiala a competitiei scria ca exista un astfel de punct) a fost un alt minus primit de organizatori. Biciclistii care au tinut la bicicleta lor au intrat cu ea in vale sa o spele. Balbaiala privind clasamentul final, comasarea neanuntata a unor categorii de varsta si premierea au condimentat si mai mult discutiile dintre cei nemultumiti.

Tot legat de regulament as spune ca e de bun simt sa nu permiti (in calitate de organizator) sau sa nu te inscri (in calitate de participant) la traseul “hobby” alaturi de bautorii de bere si a oamenilor de rand pasionati de pedalat pe coclauri (dar neantrenati) cand tu practici acest sport de performanta si esti incris intr-un club sau altul. Nu m-am inscris in aceasta competitie pentru a castiga dar e o totala lipsa de fair-play ca sportiv de performanta sa te inscri la un traseu/grupa alaturi de amatorii care practica acest sport din pasiune in putinul lor timp liber.

Un alt minus as spune ca a fost valoarea premiilor acordate. Daca taxa de inscriere a fost de bun simt, valoarea premiilor a fost de toata jena. Stiu ca la astfel de competitii nu se merge pentru premii dar la un concurs cu peste 400 de participanti platitori a unei taxe de inscriere sa dai ca premiu (pe langa diploma si medalie) un batic si un energizant e de tot rasul. Nimeni nu se asteapta la premii foarte mari dar tinand cont de specificul competitiei, un voucher la magazinele sponsorilor cred ca ar fi cel mai potrivit premiu. In calitate de sponsor ai avantajul de a atrage clienti noi in magazin, iar castigatorii au libertatea de a-si alege produse in cuantumul voucherului primit. Pozitiile diferite pe podium pot insemna vouchere de valoare diferita. Simplu si eficient pentru ambele parti.

Personal m-am simtit bine dar asta nu-i absolva pe organizatori de acuzele celor nemultumiti, de faptul ca au fost descalificati pe presupuneri. Organizatorii au si ei o scuza si poate ar trebui intelesi. A fost prima editie organizata de ei si au promis ca anul viitor vor fi mai atenti la detalii, iar regulamentul mai clar formulat pentru a se evita discutiile rautacioase dar pertinente legate de acesta. Mai jos sunt 3 poze culese de pe facebook si promit sa fac un montaj din clipurile filmate pe traseu (incluzand si zburatul in cap) in cel mai scurt timp posibil.