life is a beautiful ride
Un maraton într-un maraton – cam așa aș putea descrie pe scurt aventura din weekendul ce tocmai s-a încheiat, iar ŠKODA MTB Maratón Rajecké Teplice 2023 – al doilea maraton MTB din seria ŠKODA Bike Tour 2023 – doar a încheiat succesiunea de lucruri pe care le-am făcut începând de joi.
Read more
Prievidzský cyklomaratón, acest concurs ce deschide oarecum sezonul competițiilor de ciclism pe șosea din Slovacia, a ajuns la cea de-a 14a ediție în acest an. Pentru că programul o permitea și pentru ca bunica slovacă se bucură când o vizităm, am decis să folosesc acest concurs ca și antrenament înainte de primul concurs de MTB din acest an.
Read more
Știi cum e să termini un concurs greu de MTB pe prima treaptă a podiumului, să fii primul într-o categorie cu alți 73 de bicicliști? Nu? Ei bine, nici eu nu am știut cum e până acum. E bine, e foarte bine. Prinzi curaj, te eliberezi de stres și capeți încredere cu grămada.
La doar a doua participare a mea la Bratislavský MTB Maraton, după o altă zi în care am concurat și urcat pe podium, m-am aliniat la startul acestui concurs de MTB cu gândul de a mă simți bine pe traseele bine știute din jurul Bratislavei.
Read more
După un an 2020 sărăcit de concursuri datorită epidemiei de Covid a urmat un 2021 plin de incertitudini și schimbări de la o săptămână la alta, schimbări ce au dus la anularea sau amânarea multor competiții aici în Slovacia. Din fericire pentru mine, DHL Seredmaraton s-a desfășurat la data anunțată încă de la începutul sezonul, așa că nu putea lipsi de pe lista concursurilor la care mi-am propus să particip.
Am luat startul 4 membri ECT, iar cursa s-a desfășurat aproximativ după același șablon ca în fiecare an. În prima jumătate a celor 100+ kilometri de traseu au fost câteva evadări din pluton dar fără prea mare succes. Plutonul s-a spart însă pe cățărarea ce machează jumătatea traseului – datorită unor lucrări de mentenanță la drum traseul a fost puțin scurtat iar în locul unei cățărări mai lungi și mai puțin abrupte (Havran) a fost aleasă o cățărare mai scurtă dar extrem de abruptă în prima parte. Acolo a fost locul în care am pierdut contactul cu grupul lider – format din aproximativ 20+ ciclisti – și am format un alt grup alături de care am pedalat până la final.
Read more
Svätojurský MTB Maratón e un concurs de MTB in apropiere de Bratislava la care am reusit sa particip in ultimii ani, de fiecare data ferindu-ma de traseul lung. Cei 70km de pedalat si 2000 de metri de catarare m-au speriat de fiecare data, mai ales ca este organizat in fiecare an la inceput de sezon. Anul acest in ciuda tuturor motivelor am decis sa ma inscriu la acest traseu lung. Scopul a fost de a-mi testa oarecum limitele pe noul MTB (nou pentru mine) cu care nu am interactionat atat de mult in ultimele luni pe cat as fi vrut, pe cat ar fi meritat.
Daca de obicei incerc sa ma pozitionez la linia de start cat mai in fata, de aceasta data i-am lasat pe cei buni sa-si faca numarul si am pornit avand in fata vreo 50 de participanti. Am fost hotarat sa merg in ritmul meu, sa fortez doar atat cat e nevoie pentru a-mi testa limitele pe aceasta bicicleta. Totul a decurs conform planului iar la primul checkpoint (dupa vreo 10km parcursi) am aflat ca am in fata mea 47 de concurenti. Mi-a fost destul de clar ca nu o sa reusesc sa fac o figura frumoasa, un top 10-20 sau ceva de genul, asa ca am continuat concursul asa cum mi-am propus, ruland in ritmul meu.
Unul dintre motivele pentru care am fugit pana acum de traseul lung e pentru ca exista pe traseu o catarare lunga pe care cei de la tura lunga o parcurg de doua ori. Am terminat catararea din prima bucla pastrandu-mi pozitia (+/- cateva pozitii) dar pe sfarsitul acesteia au inceput sa apara si primele probleme. Cel mai probabil din cauza pozitiei defectuoase pe bicicleta am inceput sa am o durere groaznica la spate in partea de jos. E oarecum standard pentru cei care nu isi regleaza pozitia pe bicicleta dupa manual. Am continuat asa, in dureri, trecand de primele doua puncte de alimentare dar din cauza durerii am fost nevoit sa scad putin ritmul si astfel am inceput sa pierd pozitii in clasament.
Cu prima bucla terminata si cu durerea de la spate care nu ma lasa in pace am inceput sa ma pregatesc (mai mult psihic) pentru a doua bucla de pe traseu. Cateva coborari in viteza, cateva eschive pentru a ramane pe traseu si iata-ma la baza catararii lungi pentru a doua oara. Acum aveam cu mine o oarecare oboseala si o durere care incepea sa devina insuportabila. In astfel de momente biciclistii se muta pe sa in fata sau in spate pentru a angrena alte grupe de muschi relaxand astfel grupele folosite in mod normal. Pentru moment fenta a functionat dar cand urcarea a inceput sa devina din ce in ce mai abrupta am inceput sa am crampe la piciorul drept. Complet surprins de sistuatie, primul gand care mi-a venit in minte a fost: WHAT THE FUCK?! Am mai avut crampe in timpul unui concurs doar o singura data si atunci pentru un efort cu mult peste ceea ce eram obisnuit – la Salzkammergut. Stiam din experienta ca daca ma opresc piciorul o sa ramana blocat o buna bucata de vreme asa ca m-am miscat din nou in sa si am continuat – de aceasta daca cu dureri cumplite la spate si la piciorul drept.
Am continuat asa pana spre final cand coborarea lunga ce ducea spre zona de finish mi-a permis sa ma relaxez putin. Am sperat sa pot sprinta la linia de finish impreuna cu un biciclist din zona pe care il cunosc dar am fost incurcat de un biciclist cazut la pamant pentru un moment si aia a fost. N-am mai reusit sa-l prind din urma pe urmaritor si am rulat pana la linia de finish intr-un ritm demn de o tura relaxanta de Duminica dupamasa.
Am terminat concursul pe locul 53 la general si pe 31 in categorie. Departe de locurile in clasament cu care sunt obisnuit dar sunt multumit ca bicicleta s-a comportat extraordinar (cum altfel?! doooh!), ca vremea a fost excelenta si am reusit sa termin concursul cu bine. Cat despre test, acesta a fost un succes. Am aflat acum intr-un mod destul de neplacut ce am de reglat si cum ar trebui sa arate antrenamentele mele de acum inainte: ceva mai mult MTB decat sosea si mult mai multa catarare decat fac in mod obisnuit.
Sereďmaratón a fost (in urma cu cativa ani) primul meu concurs de sosea. Read more
Am cam ramas in urma cu recenziile facute concursurilor la care am participat in ultima perioada. In ultimul weekend din Aprilie am avut programate 3 concursuri in 3 zile consecutive dar in cele din urma planul a fost dat putin peste cap si am ales sa merg doar la primele doua. Primul a fost un concurs de MTB in apropiere de Bratislava urmat in ziua urmatoare de un concurs de strada in Austria.
Am mai participat in trecut la cateva editii ale ŠKODA Svätojurský MTB Maratón dar de fiecare data am ales traseul de 42km. Pentru ca in acest an nu am stat prea mult pe MTB si pentru ca in ziua urmatoare eram inscris la un concurs de strada foarte greu am ales sa particip cu batranul meu MTB la traseul de 21km. Read more
Culcat devreme vineri (pe la unu dimineata). Trezit devreme sambata (pe la 6:30 dimineata). Bagat o cafea maaaaaare, pus bicicleta pe masina, echipamentul si sculele in portbagaj si nevasta pe locul din dreapta al masinii si plecat spre Nova Dubnica. Condus 130km+, parcat, luat pachetul de start, echipat, incalzit vreo 10 minute, asezat la linia de start (printre singurii cu un mtb pe 26) si scobit in nas pana la numaratoarea inversa.
Accelerare inca de la start, luptat cu prostia omeneasca si curbele taiate la maxim de alti biciclisti, chinuit pe prima urcare dar obtinut o distanta fata de pluton. S-au gasit vreo 10 mai breji sa accelereze si n-am reusit sa ma tin de ei. Format un grup de 3-4 la fel de zdraveni ca mine. Chinuit picioare si bicicleta pe trailuri extrem de tehnice atat pe urcari cat si pe coborari.
Primul punct de haleala – skip. Pedalat mai departe. Panta de 23% integral pe bicicleta – yeah! Inca o urcare lunga. Picioarele deja in lacrimi si suspine. Bicicleta scartaia si ea de durere si chin. O coborare extrem de tehnica. Scapat de doi din grup (unul s-a imprastiat – al doilea n-a putut tine pasul).
Al doilea punct de haleala – baut un pahar cu apa. Sprint pe urcare cat am putut. Scapat de inca unul din grup (a ramas in spate si s-a pierdut pana la urma). Ramas singur pentru vreo 15 minute. Pedalat si bucurat ochii cu peisajul extraodinar. Iesit din padure si intrat pe o urcare pe iarba. Lacrimi si suspine din nou. Chinuit degeaba, parca pedalam cu ambele roti pe pana. Un viteaz ma ajunge. Intrat din nou in padure si format un grup de 3.
Stiam ca in fata sunt tot vreo 10 meseriasi. Intrat pe ultima coborare (lunga tare – vreo 9-10km) deloc tehnica dar extrem de rapida. Preluat conducerea grupului de 3 si fortat sa raman in fata pana la iesirea din padure – checked! Iesit din padure, intrat pe asfalt si pedalat vreo 2.5km spre linia de final stand in pozitie aero. Trecut linia de final in 02h15min. Unul din grupul de 3 m-a felicitat (in slovaca) pentru efortul depus pe final – n-au reusit sa ma ajunga.
Bucurat, pozat de nevasta, spalat bicicleta, schimbat de echipamentul murdar si cautat cantina (au mutat-o. iar). Gasit cantina dar mancarea nu a fost gata (iar!). Baut o bere fara si condus spre casa.
Cam asta ar fi scriptul ultimului concurs de mountain bike la care particip in acest an – Continental Novodubnický Maraton 2016. Zona si traseele sunt foarte faine dar organizarea scartaie putin. Anul trecut am cautat cantina vreo 25 de minute si cand am gasit-o am avut supriza sa fie inchisa pentru ca mancarea nu era gata. Anul asta am cautat cantina vreo 10 minute si restul povestii se repeta. Am ramas nemancat. Cativa biciclisti s-au pierdut (vezi Strava Fly-by) pentru ca marcajul a lasat de dorit in cateva zone cheie. Istoria se repeta pentru ca la fel a fost si acum doi ani.
Am terminat traseul de 42km pe locul 11 din 229 participanti in categorie si 12 la general. Se pare ca din grupul de 11 din fata mea 10 erau din categoria mea (la naiba!). Mi-am propus sa termin in primii 10 dar am sfarsit pe 11. Terminand pe 12 anul trecut pot spune ca e o imbunatatire. Timpul a fost si el mai scurt cu vreo 20 minute fata de editia precedenta. Toate bune si frumoase. Mai vrem. #ride4fun
Organizatorii Skoda Stupava MTB Trophy au schimbat traseul anul trecut. De fapt, au schimbat locul de start/finish iar odata cu acesta s-au modificat si primii km din traseu. In ce priveste finish-ul, acesta e oarecum pe traseul vechi fiind adaugate doar cateva obstacole peste care trebuie sa treci in ultimii 200-300m cat si un parau adanc de 20-30cm prin care esti obligat sa treci.
Anul trecut nu am participat la acest concurs fiind plecat in Romania asa ca nu aveam un timp de batut, nemaifiind pe acest traseu inainte. Mi-am propus totusi sa trag tare si sa incerc sa termin in primii 10, avand astfel de batut locul 12 obtinut in 2014.
M-am trezit Sambata de dimineata, iar dupa un mic dejun si o cafea am pornit la drum. Imi place sa ajung la concursuri cu cel putin o ora inainte de inceperea acestuia. Imi place sa am suficient timp sa ma pregatesc, sa verific bicicleta si sa ma incalzesc 15-20min. Asa am facut si azi, ajungand la locul de start cu doua ore inainte de startul acestuia. Am adaugat timp in plus pentru a apuca sa-mi iau pachetul de start si pentru a pregati bicicleta.
Cand mai erau 30 de minute ramase m-am indreptat spre linia de start. Doar cine nu a participat la un concurs de mtb nu stie cat de important e sa te pozitionezi cat mai in fata la linia de start. La fel cum se intampla la fiecare concurs si azi au venit “profesionistii” si s-au bagat in fata. Nu m-ar deranja atat de tare daca la start ar pleca si nu i-as mai ajunge dar pe marea majoritate dintre cei care s-au bagat in fata i-am depasit azi pe primele doua urcari. Jenant, enervant dar n-am ce face in privinta bunului simt al acestora. Pur si simplu lipseste. E lipsa acuta de bun simt si respect pentru ceilalti participanti.
La 11 fix s-a dat startul, primii kilometri din traseul nou fiind pe sosea. M-a cam rupt asfaltul cu rotile mele de 26″ lasate putin moi pentru o aderenta mai buna in padure dar macar am stat la cutie pentru a ma feri de vant pana am ajuns in Borinka, locul de unde incepe prima urcare de pe traseu. Stiam ca prima urcare v-a face diferenta pe un traseu de doar 42km asa ca am strans din dinti si am pedalat la deal incercand sa nu pierd foarte mult timp. Am ajuns in varf cu o diferenta de vreo 30secunde fata de primul grup format din 7-10 biciclisti. Am pedalat mai departe, am facut coborarea scurta dar destul de tehnica in viteza si am inceput din nou o urcare, de data aceasta mai usoara dar lunga. Am reusit sa depasesc cativa obositi, iar dupa 16km si 37 de minute pe traseu am ajuns la baza celei mai grele urcari: 1.5km lungime cu o medie de 10%, off-road pe bolovani si radacini. In prima parte a urcarii am trecut de vreo 4 lesinati (2 dintre ei m-au depasit pe o coborare rapida dar periculoasa) si la una dintre curbe am reusit sa vad grupul lider in departare. Din pacate n-am reusit sa reduc diferenta dintre mine si acestia, ei luand un avantaj considerabil odata ajunsi in varf.
La primul punct de alimentare (Kamzik) am baut un pahar de apa in viteza si am pornit pe singletrail. Traseul il stiu ca in palma dar asta nu inseamna ca si zbor pe el. Era in schimb sa zbor in cap la unul din cele cateva salturi de pe traseu. M-am aplecat prea mult in fata si era sa zbor peste ghidon dar cursa lunga a furcii a atenuat si corectat greseala suficient cat sa pot continua in siguranta.
La iesirea de pe singletrail-uri ne-am intersectat cu traseul scurt de 25km care era plin de biciclisti entuziasti pedaland incet si mergand in paralel. M-am alaturat altor doi biciclisti de pe traseul meu si am trecut in viteza si slalom de toti acei entuziasti. In unele situatii a fost nevoie de racnetele unuia dintre noi pentru a-i convinge pe acestia sa ne lase si noua juma’ de metru din drumul forestier.
Am ajuns la al doilea punct de alimentare (Biely Kriz) in o ora si 30 de minute. Atunci mi-am dat seama ca am un timp destul de bun si dupa inca un pahar de apa am inceput coborarea spre Borinka. O coborare lunga pe drum forestier (cu cateva scurte urcari usoare) in care se ating viteze destul de mari daca uiti sa franezi. Grupul de 3 din care am facut parte a ajuns sa fie de doi, unul l-am pierdut pe traseu. L-am lasat pe celalalt din grup sa stea in fata (era nervosul care urla la cei mai inceti sa se dea deoparte) avand astfel cale libera. Prima jumatate din coborare am parcurs-o fara prea mari probleme dar in a doua parte au aparut noroiul si beltile mari ramase de la ploile de acum cateva zile. Unele am reusit sa le ocolim dar prin cele mai multe a trebuit sa trecem pentru ca erau cat drumul de mari. Unele au fost suficient de adanci incat rotile au intrat pana la osie. Viteazul din fata mea a uitat de frane si il vedeam cum se distanteaza pe coborare. Cand a avut vreo 50 de metri in fata mea l-am vazut cum pierde controlul bicicletei si se da peste cap aterizand cu tot cu aceasta intr-o baltoaca mare, adanca si plina cu noroi. S-a ridicat extrem de repede si a sarit pe bicicleta pana am ajuns eu la el.
Ultimul km din traseu este printr-o vale (valau) si trebuie sa fii foarte atent la drum si sa sari de pe o parte pe alta a valaului pentru a evita mijlocul plin de crengi, butuci si bolovani. Stiam de aceasta sectiune din traseu asa ca am tras tare si l-am depasit pe viteazul din fata mea plus inca doi de pe traseul scurt pentru a avea cale libera pe acea vale.
Cu 300m inainte de linia de sosire traseul trece printr-un parau suficient de adanc sa te ude tot si sa te incetineasca. Am trecut prin apa in viteza stropind asistenta de pe margine si am terminat concursul in 1h49min, la 11 minute in spatele locului 1. Mi-am asigurat astfel locul 7 din 143 in categorie si 19 la general din vreo 390 de participanti la tura de 42km. Sunt multumit de rezultat dar cred ca se putea si mai bine. Daca aveam mai multa incredere in mine si reuseam sa fortez putin mai mult pe prima urcare pentru a ramane in grupul lider poate reuseam sa ma apropii si mai mult de podium. Poate la anu’. Poate!
Per total sunt multumit. Am reusit sa termin inca un concurs frumos fara sa cad si fara sa am vreo problema tehnica. Am avut parte de o vreme excelenta si de o organizare impecabila a intregului eveniment. La prima participare de acum 3 ani am iesit pe locul 81, iar azi pe 7. Este vizibila evolutia din acesti 3 ani dar cred si simt ca se poate si mai bine. Ramane sa-mi demonstrez acest lucru in anii urmatori.