Prievidzský cyklomaratón, acest concurs ce deschide oarecum sezonul competițiilor de ciclism pe șosea din Slovacia, a ajuns la cea de-a 14a ediție în acest an. Pentru că programul o permitea și pentru ca bunica slovacă se bucură când o vizităm, am decis să folosesc acest concurs ca și antrenament înainte de primul concurs de MTB din acest an.
La start s-au aliniat 171 de cicliști entuziaști, veniți pentru a se lupta la un loc pe podium sau doar pentru a se bucura de atmosfera inedită pe care concursurile de ciclism o crează. Din echipa mea am fost 3 cicliști: Juraj, Michal și eu. Toți cu condiție, scop și rezultate diferite.
Am început concursul destul de bine și am rulat în pluton fără prea mari probleme. Un grup de 5 cicliști s-a desprins și duși au fost până la final. Nu același lucru pot să-l spun despre mine și Michal. Pe la jumătatea traseului am făcut pană pe roata față. Ghinion, tristețe și dezamăgire dar mi-am spus un ”asta e” și m-am apucat să repar pana. Fără șanse la un rezultat bun sau măcar la un sprint pentru poză, mi-am propus să nu irosesc timpul avut și să-mi continui antrenamentul.
Cu roata reparată am pornit mai departe pe traseu, doar că după alți 10km am făcut pană pe roata spate. Nervos, în crize chiar, am decis să mă dau bătut și am sunat după asistența tehnică (mulțumesc Katka) să vină și să mă culeagă din mijlocul câmpului.
Partea interesantă a fost să aflu mai târziu că numărul de cicliști care au făcut pană a fost foarte mare iar mașina care ar fi trebuit să ne culeagă de pe drum în caz de probleme tehnice sau abandon a fost deja plină când a trecut pe lângă mine.
Rezultatul meu a fost așadar un glorios DNF. La fel a terminat și Michal, tot după o pană dublă. Juraj a fost singurul din echipă care a terminatconcursul și a salvat puțin imagnea echipei. A terminat pe locul 3 în categorie și pe 6 la general. Bravo!
