După un concurs de șosea (despre care urmează să scriu) a urmat un alt maraton MTB din serie Škoda Bike Tour – Škoda Slovenský Raj 2023.
După o săptămână în care a plouat zilnic peste tot în Slovacia, cu furtuni biblice și fără prea mult timp petrecut pe bicicletă am ajuns în Hrabušice – Podlesok, locul de desfășurare a maratonului din “paradis” (raj în slovacă).
În meniu am avut un traseu de 68km cu 1600m cățărare. La prima vedere a părut o rută destul de ușoară, nu foarte lungă și nici cu prea multă elevație dar realitatea din teren a fost puțin diferită.
La 9 dimineața am luat startul dintr-un camping (Podlesok) și am rulat pentru 2-3 km pe asfalt, ușor în coborâre. Kilometrul 5 din traseu m-a găsit luptându-mă cu iarba și noroiul de pe câmp/deal, un noroi moale cu iarbă mare, deasă și udă care a încetinit întreg plutonul. Situația s-a schimbat când am intrat în pădure – pe singletrack – și am dat peste rădăcini mari și ude ieșite din pământ, care își așteptau cuminți victimele. Am avut vreo 3 situații în care roata din față a alunecat dar am reușit să păstrez controlul bicicletei fără să cad.
Pe la kilometrul 10 eram deja în urma grupului lider (format din vreo 7-8 băieți) alături de alți 4 bicicliști. Am rulat alături de ei pentru o vreme dar odată ajunși pe prima cățărare lungă de vreo 15km am pierdut contactul cu aceștia. Din acel moment am rulat pentru aproape tot restul concursului singur, în ritmul impus de mine.
A urmat o coborâre lungă pe asfalt în care am ajuns din urmă câțiva concurenți. Pe următoarele două urcări am reușit să depășesc un concurent și să-l las în urmă dar am pierdut din nou contactul cu ceilalți doi din același group. De pe la kilometrul 35-38 am rămas din nou singur până aproape de final.
Traseul a trecut de pe asfalt pe iarbă, noroi, singletrails cu rădăcini și roci ude și extrem de alunecoase, cu asfalt spart, pietriș și iar noroi. Au fost urcări grele făcute prin iarbă mare, plină de urzici și tot felul de vegetație prin care a trebuit să răzbim. Nu de puține ori m-am lovit cu capul de tot felul de crengi de pe margine în timp ce încercam să râmăn pe bicicletă în ciuda pantelor dificile de pe traseu. Cu toate acestea, traseul din Raj este cel mai frumos din această serie până acum. Mai urmează alte 3 concursuri dintre care două au trasee care îmi sunt complet străine.
Cu aproximativ 6-7km înainte de final rulam în plină viteză la vale, pe cărări cu roci ude și extrem de ascuțite, în uralele turiștilor veniți de peste tot pentru a se bucura de natură. Atmosfera creată de aceștia a fost extraordinară dar nici măcar aceasta nu m-a putut feri de pana făcută pe acea coborâre. 5km, atât mai aveam din traseu când în roata din spate nu mai aveam aer aproape deloc. Am rulat pe pană pentru o perioadă, sperând că linia de finish este aproape dar, când a devenit deja periculos, am decis să mă opresc și să o repar.
Bicicleta fiind plină de noroi, am decis să golesc un tub de CO2 în roată și să sper că o să țină până la final – și atât a și ținut. Dar cu această pană am pierdut două locuri în categorie și o grămadă de puncte în clasament.
Am terminat concursul pe locul 6 în categoie și 16 la general, epuizat, plin de noroi, pe pană dar oarecum satisfăcut în general atât de rezultat cât și de experiență. Organizarea, traseul și zona în care s-a desfășurat concursul au fost toate la înălțime. Singurul inconvenient a acestui concurs e distanța față de Bratislava 🙂
