Știi cum e să termini un concurs greu de MTB pe prima treaptă a podiumului, să fii primul într-o categorie cu alți 73 de bicicliști? Nu? Ei bine, nici eu nu am știut cum e până acum. E bine, e foarte bine. Prinzi curaj, te eliberezi de stres și capeți încredere cu grămada.
La doar a doua participare a mea la Bratislavský MTB Maraton, după o altă zi în care am concurat și urcat pe podium, m-am aliniat la startul acestui concurs de MTB cu gândul de a mă simți bine pe traseele bine știute din jurul Bratislavei.
Am luat startul în tura de 52 km alături de alți doi coechipieri, toți 3 având scopul comun de a ne distra și simți bine pe bicicletă. Și asta am făcut.
Am pornit în forță încă de pe prima cățărare din traseu reușind să stau cu grupul lider până aproape de jumătatea traseului. În grupul de 8 din care am făcut parte până în acel momen nu era nici un alt concurent din categoria mea de vărstă, dar eu nu am știut acest lucru. Am tras cât de tare am putut să rămân împreună cu ei dar oboseala acumulată și lipsa de formă m-au făcut să slăbesc puțin ritmul și să pedalez de unul singur pentru o bucată bună de vreme.
Am fost depășit de 5 concurenți de pe tura lungă (80km) și ajuns din urmă de un alt concurent din tura mea. Am rămas împreună cu el până în ultimii 10km când am forțat puțin și m-am desprins atât de el cât și de un alt concurent pe care l-am ajuns din urmă amândoi. Am știut în acel moment că sunt pe 8 la general dar tot nu știam căți dintre cei 7 sunt din categoria mea.
Intrat pe ultimii 5 km din traseu am dat tot ce am mai avut în mine și am ajuns din urmă un alt concurent pe care îl cunoșteam. Nu am reușit să-l depășesc până la final dar asta nu conta prea mult pentru că oricum nu era din categoria mea.
Am trecut linia de sosire cu un timp de 02:12:46, cu două minute mai rapid decât în anul precedent. Am terminat astfel pe prima poziție a clasamentului în categoria mea de vârstă și pe 8 la general. Super mulțumit atât de rezultat cât și de întreaga desfășurare a concursului.
