Tag: mtb (page 4 of 5)

May 6, 2016 / 0 Comments

Račianska časovka (2016)

Dupa maratonul de Sambata a urmat un alt concurs Duminica. De aceasta data a fost un concurs de contratimp in urcare cu linia de start in oras si cea de finish in varf de deal. Un traseu lung de 6km cu o diferenta de nivel de 340m, pe asfalt (chiar daca in primii 2km acesta a fost destul de spart), cu 4 pante suficient de abrupte incat sa folosesc raportul 34/28 de pe cursiera.

M-am trezit de dimineata cu o durere de picioare si o oboseala generala care aproape m-a facut sa renunt la participare dar, cumva, am reusit pana la urma sa ma mobilizez, sa beau o cafea zdravana si sa pornesc spre locul de start. A fost destul de frig dar asta nu i-a speriat prea tare pe cei 138 de participanti care au luat startul in acest concurs.

Profilul traseului il vedeti mai jos. Cu o lungime de 6km, acesta porneste de la 231m si ajunge pana la 514m altitudine adunand un total de 340m dupa mai multe urcari si coborari. Panta medie a traseului este de 4.8% cu un maxim de 18.8%.

Mi-am propus sa termin acest concurs sub 18 minute dar oboseala datorata concursului din ziua precedenta si-a spus cuvantul. Am reusit sa termin in 18min15sec clasandu-ma pe pozitia 13 in categorie si 21 la general din 138 de participanti. Chiar daca nu am terminat in timpul pe care mi l-am propus am reusit totusi sa surclasez mai multi ciclisti bine cotati din Bratislava.

Fiind un concurs scurt am decis sa montez si camerele GoPro pe bicicleta. In clipul de mai jos sunt cateva secvente filmate inainte si dupa concurs plus intreg segmentul parcurs de mine.

Important e ca m-am simtit bine si am avut parte de un antrenament foarte bun atat Sambata cat si Duminica. Urmeaza pregatirea pentru cele mai grele concursuri din acest an, unul in Mai si celalalt in Iunie. #ride4fun

May 5, 2016 / 0 Comments

ŠKODA Svätojurský MTB Maraton (2016)

Am participat pentru al treilea an consecutiv la concursul de mountainbiking organizat de clubul CK SvatyJur pe dealurile din apropiere de Bratislava, ŠKODA Svätojurský MTB maratón 2016. In fiecare an acesta este primul maraton de mtb care se desfasoara in apropiere de Bratislava (in afara celui din iarna) si aduna la startul celor 3 trasee (72, 42 si 20km) foarte multi entuziasti dar si profesionisti datorita seriilor din care acest concurs face parte. Pe langa faptul ca e un concurs organizat de un club local acesta este si un prilej de a aduna puncte pentru:

La fel ca in anii precedenti m-am inscris la traseul de 42km/1200m fiind “urecheat” de alti biciclisti din Bratislava pentru faptul ca nu am facut pasul spre traseul de 72. Simt ca ce e peste 50km si 1500m in MTB ramane inca o provocare pentru mine (chiar daca am terminat Salzkammergut anul trecut si urmeaza Sellaronda anul acesta). Am preferat sa raman la traseul mediu si pentru ca a doua zi urma sa particip la un concurs de contratimp in urcare.

Traseul de 42km/1200m are doua starturi din cauza numarului mare de participanti iar eu am pornit cu prima grupa la ora 11:00. Se porneste din centrul localitatii SvatyJur si se urca pe asfalt pana in padurea de pe deal. Primii 8 km din traseu sunt in urcare continua, o catarare de categoria a doua cu un grad mediu de 4% si un maxim de 18%. Aceasta urcare testeaza inca de la inceput conditia fizica a fiecarui biciclist si sparge gramada mare de la start intr-un lung sir indian de biciclisti entuziasti.

Am urcat cat am putut de bine incercand sa nu pierd foarte multe pozitii in favoarea celor cu biciclete mai usoare sau mai bine antrenati decat mine. La km 16 din traseu a fost primul punct de alimentare pe langa care am trecut in viteza. Am reusit totusi sa aud ca primul loc este la aproximativ 5 minute in fata noastra. Isi crease deja un avantaj semnificativ in conditiile in care din acest punct urma o urcare foarte lunga. Am reusit un PR pe aceasta urcare chiar daca am oprit scurt pentru a-l ajuta pe un biciclist care a facut pana dar nu si-a luat pompa cu el. N-am pierdut foarte mult timp dar oprirea m-a scos din ritm.

Pe la jumatatea traseului au inceput sa apara si coborarile mai urate din traseu, atat de urate incat a fost nevoie de interventia ambulantei pe traseu pentru a culege cativa biciclisti care n-au mai reusit sa termine concursul. A fost nevoie sa incetinim destul de mult pe cateva coborari rapide pentru a trece in siguranta pe langa doctori si acea ambulanta.

Am trecut fara sa opresc si de cel de-al doilea punct de alimentare undeva la km 30. De aici stiam ca mai e doar o urcare pana la final, in rest fiind coborare (periculoasa pe alocuri) si ceva plat. Drumul prin padure a fost spalat de apa in iarna care a trecut si s-au format santuri adanci de jumatate de roata, plus bolovani mari peste tot. Au fost cateva puncte extrem de periculoase semnalizate cu !!! dar am reusit sa trec de toate fara nici un incident neplacut. Am mai trecut prin cateva vai care m-au udat destul de serios, putin praf pe drumul din vie la intrarea in localitate dupa care o tura de stadion inainte de a trece linia de sosire.

Am terminat concursul pe locul 20 in categorie si 33 la general dintr-un total de 419 participanti la traseul de 42km, cu un timp total de 1h:55min, la 10 minute distanta de locul 1. Sunt multumit de rezultat dar mai ales de faptul ca am reusit sa termin concursul fara nici un eveniment nedorit. Am avut parte de o tura de antrenament extrem de buna si de o vreme excelenta de primavara. #ride4fun

April 13, 2016 / 0 Comments

RC&P MTB Uphill (2016)

Exceptand maratonul din iarna (Stupava Winter Trophy MTB) pot spune ca RC&P MTB Uphill este concursul care deschide in fiecare an sezonul competitional aici in zona. E un concurs de contratimp pentru mountainbikeri (chiar daca anul asta s-au strecurat si doi ciclisti pe biciclete CX) care se desfasoara in padurea de pe dealul din Bratislava.

Acelasi traseu scurt dar criminal este incercat de concurenti in fiecare an. Este o urcare pe un drum forestier din padure lung de ~2.5km cu o diferenta de nivel de 260m. Nu pare mult dar are 2-3 pante foarte abrupte care pur si simplu iti ridica ritmul cardiac la maxim.

Traseul de mai sus contine segmentul de concurs, drumul de acasa/pana acasa, si “incalzirea”. Am pus incalzirea intre ghilimele pentru ca la cele doar 2 grade C de afara m-am straduit cat am putut sa nu inghet, deci nu poate fi vorba de o incalzire pentru concurs.

M-am straduit cat am putut dar tot n-am reusit sa-mi depasesc timpul de anul trecut. Am terminat pe 9 din 22 in categorie, la 2 minute in spatele locului 1. N-au fost prea multi participanti din cauza ploii si a frigului de afara. Pe o astfel de vreme doar nebunii se inghesuie la linia de start asa ca ar trebui sa fiu satisfacut ca sunt pe locul 9 din cei 22 de nebuni 🙂

Musai sa intensific antrenamentele pentru a nu ramane dezamagit si la finalul concursurilor care ma asteapta in acest sezon.

January 20, 2016 / 0 Comments

Stupava Winter Trophy (2016)

Am ajuns deja la a 3-a participare la acest concurs de mountainbiking in plina iarna. De aceasta data am avut parte de un traseu schimbat aproape in totalitate, organizatorii mutand locul de start/finish in localitatea Stupava. Organizarea a fost din nou exceptionala si traseul marcat clar astfel incat cei aproximativ 290 de participanti sa fie multumiti.

M-am inscris la acest concurs in urma cu doua luni si aveam planuri mari (sa termin in primii 10) dar lipsa de antrenament si genunchiul sucit la snowboarding mi-au dat putin planurile peste cap. Daca tot am fost inscris si cu taxa platita am zis sa particip si sa inregistrez intreg concursul cu cele doua camere gopro din dotare. Asta insemna sa pun aparatori de noroi pe bicicleta (lucru pe care nu-l fac niciodata in concursuri), sa inlocuiesc bidonul de apa cu cel in care tin bateriile externe pentru camere, sa-mi pun hamul pentru camera din fata si sa acord mai multa atentie filmatului decat competitiei in sine. Cu acest nou scop in minte mi-am stabilit si un timp limita de 1:15-1:20 in care sa termin concursul.

Am suferit inca de la inceput si picioarele n-au functionat aproape deloc. Am incercat sa stau pe plat in trena altor concurenti dar nici asta nu prea mi-a iesit. Unul din motive a fost si presiunea scazuta din roti. Am procedat astfel pentru creste aderenta pe zapada si gheata dar asta m-a costat mult pe toate celelalte suprafete. Ce mi-a placut insa a fost faptul ca traseul a avut de toate. E pentru prima oara cand particip la un concurs pe astfalt, placi de beton, radacini ude, singletrail uscat, noroi moale de neocolit, zapada si, evident, gheata. A fost un adevarat exercitiu de indemanare sa controlez bicicleta in anumite situatii dar am reusit sa parcurg intreg traseul fara nici o problema.

Am terminat acest concurs pe pozitia 28 din 82 de participanti in categorie, cu un timp de 1:20:50. Am depasit timpul propus de la inceput cu 50 de secunde dar la cat de aiurea am “functionat” e foarte bine. Urmeaza o perioada de challenge-uri pe Strava, bere si voie buna. Din primavara sper sa ma pun serios pe treaba.

Pe langa clipul de mai sus am mai montat si unul lung si plictisitor dar care cuprinde intreg concursul.

September 2, 2015 / 0 Comments

Continental Novodubnický (2015)

Anul trecut m-am ratacit si am terminat acest concurs pe locul 38 din 220. Mi-am dorit sa particip si anul acesta dar s-a nimerit sa cada exact in weekendul in care trebuia sa lucrez. Cineva acolo sus s-a gandit la mine si a aliniat planetele in asa fel incat exact Sambata, exact in ziua in care trebuia sa lucrez si in care era concursul, s-a nimerit sa fie sarbatoare nationala in Slovacia, adica zi nelucratoare. Nici nu se putea mai bine. M-am inscris la traseul Clasic (40km/1600m zic ei – Strava ii contrazice), am platit taxa de participare si am asteptat ziua concursului.

Startul s-a dat la ora 10:00 si am pornit destul de hotarat sa obtin un loc in primii 20 (asta mi-am dorit si anul trecut) dar ce n-am stiut eu a fost faptul ca organizatorii au modificat traseul, mult. Noi segmente de traseu, noi urcari si coborari plus cateva sute de metri adaugate la diferenta de nivel pozitiva.

Am incercat inca de la inceput sa stau in grupul primilor 20 dar m-am lovit ca de un perete de urcarile extrem de violente de pe traseu. Parca in ciuda, organizatorii au pus afise peste tot cu gradul de dificultate a urcarilor si coborarilor (mai deosebite) de pe traseu (un traseu foarte bine marcat in comparatie cu cel de anul trecut). Urcari de 27% si coborari de 37%. De asta am avut parte pe toata lungimea traseului. Brutal. Nici la Salzkammergut n-am suferit atat de mult pe urcari ca aici. Chiar daca ma plang acum, urcarile au fost cele care m-au ajutat sa ma distantez de grupul cu care am fost la inceput lasandu-i pe toti in urma. Am suferit dar la fel au facut si ei.

Caldura de afara nu m-a ajutat prea mult, am simtit ca fierb la propriu. Am oprit scurt la doua din cele trei puncte de alimentare pentru a bea apa.

Dupa primii 30 de km am avut parte de 3 urcari violente succesive (parca a fost un “golden km”) care m-au dat jos de pe bicicleta si m-au obligat sa imping. Sunt convins ca la fel au facut si toti cei din urma mea pentru ca nu m-a ajuns nimeni pe aceste urcari. Din pacate am pierdut destul de mult timp pe aceste urcari, timp care m-ar fi putut ajuta sa intru in top 10.

In ulimii 10 km traseul s-a suprapus cu cel Basic, o greseala din partea tuturor oragnizatorilor care fac acest lucru. Cei de la traseele mai lungi vin tare din spate si nu e deloc sigur pentru copiii si parintii care participa la traseul Basic. Am avut mici probleme in a depasi dar pana la urma am reusit sa trec de ei.

Am trecut linia de sosire dupa doua ore si 39 de minute. Enorm tinand cont de distanta, echitabil tinand cont de dificultatea traseului. Am terminat pe locul 12 din 167 de participanti si sunt extrem de multumit de acest rezultat. Anul trecut s-au plans multi ca traseul, desi prost marcat, a fost prea usor asa ca organizatorii s-au mobilizat si l-au transformat intr-unul de groaza. Anul acesta a fost mai putin tehnic dar a fost violent pentru cei aflati intr-o forma fizica mai putin buna. Cel putin asta spun mai toti pe forumuri. Eu ma declar total satisfacut de concurs. Am vazut partile in care mai am de muncit la tehnica (urcarile lungi si abrupte) si totodata ma bucur ca l-am terminat fara niciun eveniment nedorit.

Salzkammergut Mountainbike Trophy, iptcday}.07.2015 Bad Goisern, www.trophy.at Foto: Martin Bihounek | martinbihounek.com

July 14, 2015 / 0 Comments

Salzkammergut Trophy (2015)

5039 de participanti, 5039 de iubitori de munte si pedalat, 5039 de nebuni care s-au adunat weekendul trecut in zona Salzkammergut din Austria pentru a participa cu mic cu mare la cel mai mare concurs de mountainbiking din Austria – Salzkammergut Trophy 2015.

Unul dintre acei 5039 am fost eu. Cu inima cat un purice m-am aliniat la startul traseului de 76km (Traseul C – albastru), traseu care a avut startul in localitatea Obertraun si finalul in Bad Goisern. Bad Goisern a fost de altfel zona de final pentru toate traseele si totodata punctul principal al acestei competitii.

Fiind putin dezorientat de agitatia din jurul meu am pierdut sansa de a ma pozitiona la start cat mai in fata. Asa s-a facut ca am pornit cam de pe la sfarsitul celei de-a doua treimi din lungul sir de participanti (500 si ceva la numar) aliniati la start.

Am pornit in forta incercand sa castig cat mai multe pozitii inainte de a incepe urcarile pe munte pe singletrail. Primele urcari au fost simple si se puteau face pe bicicleta fara prea mari probleme. De fapt, 99% dintre urcari s-ar fi putut face pe bicicleta daca cei din fata nu se dadeau jos obligandu-i astfel pe toti cei din spate sa faca acelasi lucru. S-a pierdut o gramada de timp in acest mod dar am reusit sa raman cu moralul ridicat datorita peisajelor de poveste de care am avut parte.

Mai jos se vede ca am trecut linia de start fiind pe pozitia 479 (in clasamentul general) dupa care am urcat in clasament pe cum inaintam in cursa. Am reusit sa depasesc cateva sute de participanti in primii 15km pentru ca am avut suficient spatiu de manevra dar odata intrati pe singletrail a fost destul de dificil sa mai avansez prea mult.

————————————————–
00 km time: 00:01:05 00 km rank: 479 – la start
15 km time: 00:57:07 15 km rank: 138
43 km time: 02:53:26 43 km rank: 132
56 km time: 03:44:31 56 km rank: 123
75 km time: 04:28:11 75 km rank: 112 – sosire
————————————————–

Cea mai grea urcare din concurs, cea din Hallstatt (vezi poza de mai jos), am facut-o integral pe bicicleta. N-a fost usor pentru picioare dar a fost o sansa buna pentru a castiga cateva pozitii in clasamentul general. Urcarile au fost lungi, succesive si grele. Daca nu reuseam sa depasesc aici foarte multi biciclisti probabil ca m-ar fi doborat psihic. Pe a doua urcare lunga am vrut sa fac o pauza scurta de 10 secunde pentru a-mi intinde spatele si picioarele. In momentul in care m-am oprit si am pus piciorul jos am avut parte de o durere cumplita in spatele genunchiului si piciorul a ramas blocat pret de cateva secunde. Aceasta a fost singura pauza pe care am facut-o pe traseu. Chiar daca am simtit ca “nu mai pot”, de frica sa nu raman cu picioarele blocate undeva pe munte am hotarat sa nu ma mai opresc pana la final.

Daca pe urcari situatia a stat destul de bine nu acelasi lucru pot sa-l spun despre coborari. Drumurile forestiere de pe munte au fost acoperite cu un fel de pietris marunt si nisipos. Aceasta suprafata nu a fost pe placul bicicletei mele pentru ca am simtit-o pe toata durata coborarilor ca fiind foarte instabila. De frica sa nu cad (asa cum au facut-o multi altii) am coborat putin mai incet fiind astfel ajuns de fiecare data de cativa biciclisti dintre cei pe care i-am depasit pe urcare. Daca ar fi sa calculez timpul/locul in clasament castigat pe urcari cu cel pierdut pe coborari cred ca am iesit pe plus. Pe a doua coborare lunga traseul a ajuns si pe sosea. Aveam in fata mea un Ferrari care rula cu 70km/h (limita impusa de organizatorii concursului) iar eu ma apropiam rapid de el ruland cu 72-73km/h. M-a amuzat putin situatia dar nu am mai apucat sa-l si depasesc pentru ca traseul a facut brusc dreapta si am intrat din nou in padure.

Ultimii ~10km din concurs s-au desfasurat din nou pe sosea si nu au fost lipsiti de incidente. Un mos m-a sicanat in trafic (nestiind probabil ca particip la un concurs care e in plina desfasurare) incercand sa ma scoata de pe sosea in timp ce eu depaseam coloana de masini care rula la viteza redusa. Oamenii care se aflau prin preajma au avut ocazia sa auda un sir lung, tare si clar de injuraturi in limba romana.

Am trecut linia de sosire sprintand in forta fara un motiv anume. Am terminat concursul pe locul 33 din ~160 de participanti in categorie si pe locul 112 din 500 si ceva in clasamentul general, la o ora si 10 minute distanta de locul 1. Tinand cont de pozitionarea proasta avuta la grila de start, de gradul de dificultate al concursului si de faptul ca am facut toate coborarile la viteza mai mica (in siguranta) decat de obicei, locul 33 reprezinta mai mult decat puteam spera de la acest concurs. M-am inscris la acest concurs avand ca scop doar terminarea lui.

Salzkammergut Trophy a fost cel mai greu concurs de mountainbiking la care am participat pana in prezent. Pentru a face o comparatie, la un concurs obisnuit de ~40km cu ~1300m diferenta de nivel (media concursurilor la care particip eu) consum putin peste 1L de apa si de cele mai multe ori trec pe langa punctele de alimentare fara sa ma opresc. La Salzkammergut in schimb am baut aproximativ 5L de apa si am folosit absolut toate punctele de alimentare de pe traseu pentru a lua un nou bidon de apa (primesti un bidon gata umplut, nu trebuie sa astepti sa ti-l umple pe al tau), a bea cola, redbull sau isotonic si a infuleca bucati de banana gata curatata. Voluntarii care ne-au ajutat in aceste puncte de alimentare au fost extraordinari.

Salzkammergut Trophy e un concurs la care as participa din nou cu placere. Poate intr-o data viitoare o sa incerc si traseul de 110km.

June 17, 2015 / 0 Comments

KaktusBike Bratislavský MTB Maratón (2015)

Cu roata spate descentrata, cu un joc destul de mare in butuc si cu o durere cumplita de genunchi m-am aliniat la startul turei de 40km a Kaktus Bike Bratislavský MTB maratón. Am plecat de acasa pe bicicleta, complet echipat, pentru a ma asigura de o incalzire suficient de buna si pentru a putea bea o bere rece la final (ceea ce nu s-a intamplat).

A fost foarte cald iar zonele neimpadurite prin care au trecut m-au stors de apa facand bidonul de 750ml sa fie prea mic pentru nevoia prea mare de lichide. Asa s-a facut ca la al doilea punct de alimentare n-am rezistat tentatiei de a pierde 10-15 secunde si am rugat fetele sa-mi umple bidonul cu isotonic in timp ce eu am golit doua pahare cu apa asa, pe repede inainte.

Traseul a fost putin modificat fata de anul trecut organizatorii facandu-l mai lung si putin mai greu adaugand cateva urcari foarte abrupte de care am avut parte exact cand credeam ca ma pot odihni putin. Am reusit (miracol) sa stau pe bicicleta pe toata lungimea urcarilor castigand astfel destul de mult timp. Parte din acest timp l-am pierdut cand pe una dintre ultimele coborari lungi am facut cunostiinta cu boschetii de pe margine la vreo 35-40km/h. Am scapat doar cu cateva zgarieturi si cu o mancarime de piele (din cauza mixului praf/transpiratie) pentru tot restul traseului.

Am reusit sa termin concursul pe locul 13 (fata de anul trecut pe 23), o pozitie fiind castigata cu doar 10m inainte de finish pe ultima linie dreapta. Am reusit sa sprintez si sa-l depasesc pe concurentul din fata mea atingand o viteza de 42km/h in linie dreapta, pe mtb. O motivatie in plus am avut si datorita tricoului facut de nevasta la cerea mea. Putin cam patriotic dar sunt multumit de rezultat. Tricoul arata bine si este foarte confortabil.

Urmeaza o perioada cu ture lungi si grele prin padurea din zona, o pregatire pentru Salzkammergut.

May 6, 2015 / 0 Comments

Liman Bike Race (2015)

In urma cu vreo 12-13 ani eram in facultate si m-am pus in pat mai devreme decat de obicei pentru ca urma sa am un examen in ziua urmatoare la prima ora. M-am tot foit in pat fiind imposibil sa adorm (greu sa adormi mai devreme intr-o camera de camin plina) asa ca pe la ora 1 noaptea am fost intrebat de bunul meu prieten din copilarie daca nu am chef sa merg cu el la un fotbal in celalalt capat de oras, la sala din zona Dacia (Timisoara). N-am stat pe ganduri si la ora doua noaptea eram in sala jucand fotbal. Am ajuns in camera la ora 5 dimineata si am adormit instant. La 7 a sunat ceasul pentru a ma duce la examen. Rupt de oboseala si cu ochii intre-deschisi am fost unul dintre cei 5 care am trecut examenul la Circuite Integrate. Si nu oricum, ci cu nota 9.

Weekendul trecut am fost din nou in zona Dacia din Timisoara dar de aceasta data pentru a participa la nunta bunului meu prieten, acelasi care m-a tarat dupa el la fotbal in acea noapte. Am ajuns acasa in Arad la 4:30 dimineata si dupa un somn de doua ore am pornit spre Valea lui Liman (comuna Tomesti, TM) pentru a participa la un maraton pe bicicleta. Liman Bike Race (2015) a fost unul dintre cele mai scurte si grele trasee pe care le-am parcurs vreodata. Cei 33 de km parcursi in mare parte printr-un noroi moale ce trecea lejer de glezne aproape ca mi-au distrus bicicleta. Am spalat bicicleta in 3 ture (manual in vale + de doua ori la jet) si inca nu e 100% curatata de noroi. N-am vazut un asa traseu urat intr-o zona atat de frumoasa niciodata. Marea majoritate a concurentilor injurau si blestemau continuu bicicletele incarcate de noroi, faptul ca s-au gandit sa participe dar si organizatorii care n-au modificat traseul pentru a putea fi practicabil.

Dupa doua ore dormite in pat + o ora in masina am inceput sa pedalez la deal pana cand noroiul mi-a blocat ambele roti. Eram pozitionat in primii 15 (la general) cand am facut prima oprire pe traseu pentru a incerca sa curat bicicleta de noroi. Au fost mai multe astfel de opriri si de fiecare data am fost depasit de alti participanti mai tineri, usori si cu niste cauciucuri mai bune pentru noroi. Pe langa noroiul moale precum o mlastina m-am mai zbatut si cu pantele abrupte in care am facut push-bike. Mai mult ca niciodata.

Am terminat concursul in aproape 3 ore. Enorm de mult fata de cele doua ore+ anticipate de mine. Traseul ar fi fost mult mai frumos daca era putin mai uscat sau daca erau evitate zonele in care padurarii au intrat cu masini mari stricand complet drumurile forestiere. Daca in padure a fost o lupta continua dusa cu oboseala si noroiul moale, odata ajuns in varfurile de munte am fost rasplatiti cu peisaje de poveste. Acesta a fost si concursul in care am cazut de cele mai multe ori. In afara celor cateva cazaturi pe lateral din cauza alunecarii pe iarba, radacini ude sau noroi am mai cazut de doua ori foarte spectaculos (peste cap) pe doua dintre cele mai abrupte si grele coborari. N-am patit nimic grav, doar cateva zgarieturi si vanatai.

Ajuns la finish am fost luat cu asalt de mai multi fotografi fiind intrebat daca pot sa-mi fotografieze bicicleta pentru ca ei n-au mai vazut atat de mult noroi pe o bicicleta. Asta in conditiile in care la finish aceasta a fost cat de cat curata.

Am terminat concursul pe locul 10 din 81 de participanti in categorie. Complet multumit de rezultat tinand cont de conditiile in care am concurat. Oboseala datorita lipsei somnului si noroiul mult si moale au facut diferenta.

April 22, 2015 / 0 Comments

Škoda Svätojurský MTB Maratón (2015)

Daca anul trecut acest concurs a fost sponsorizat de Specialized, in acest an a intrat in circuitul curselor sponsorizate de Škoda Slovacia. M-am inscris din timp fiind unul dintre concursurile de la care nu am vrut sa lipsesc. E aproape de Bratislava, intr-o zona pe care o cunosc destul de bine si cu un numar suficient de mare de participanti inscrisi in competitie pentru fi motivat sa fortezi putin limitele.

Traseele au fost putin modificate fata de anul trecut. Au devenit mai dificil de parcurs fiind inlocuite cateva segmente de plat pe asfalt cu urcari pe off-road dar personal le prefer asa. Am o bicicleta destul de lenta pe asfalt asa ca doar offroad-ul ma poate ajuta sa castig ceva timp si pozitii in clasament.

Coborarile de pe deal/munte au fost pline de piatra ceea ce a provocat o gramada de pene si cazaturi. Am reusit cu putina maiestrie si noroc sa ma feresc de evenimente neplacute dar am pierdut vreo 4 pozitii in clasament din cauza borsetei de sub sa. Din cauza vibratiilor bicicletei pe coborarile accidentate borseta s-a desprins de sa si am fost nevoit sa opresc pentru a o recupera. Aceasta oprire nu m-a costat foarte mult timp dar, fiind pe o coborare in viteza, am fost depasit de un grup destul de numeros de ciclisti pe care nu am reusit sa-i mai ajung pana la finalul concursului.

Am terminat concursul pe pozitia 28 din 215 participanti inscrisi in categoria mea. Anul trecut am terminat pe 72, deci am toate motivele sa fiu multumit de rezultat. In timpul concursului am avut dureri mari de spate si asta m-a deranjat mai mult decat oboseala resimtita din cauza efortului depus. Tre’ sa mai lucrez putin la pozitia pe bicicleta pentru ca sezonul e abia la inceput.