Indiferent de preferinte, indiferent daca ai ales deja sa alergi sau sa pedalezi, sau amandoua, pana la urma Read more
Archives (page 9 of 13)
Dupa concursul scurt si pe viteza de MTB din 29 a urmat unul de strada, lung si greu, in 30 Aprilie. Read more
Am cam ramas in urma cu recenziile facute concursurilor la care am participat in ultima perioada. In ultimul weekend din Aprilie am avut programate 3 concursuri in 3 zile consecutive dar in cele din urma planul a fost dat putin peste cap si am ales sa merg doar la primele doua. Primul a fost un concurs de MTB in apropiere de Bratislava urmat in ziua urmatoare de un concurs de strada in Austria.
Am mai participat in trecut la cateva editii ale ŠKODA Svätojurský MTB Maratón dar de fiecare data am ales traseul de 42km. Pentru ca in acest an nu am stat prea mult pe MTB si pentru ca in ziua urmatoare eram inscris la un concurs de strada foarte greu am ales sa particip cu batranul meu MTB la traseul de 21km. Read more
Dupa ce primul concurs in tricoul echipei Expendables s-a terminat prematur pentru mine am insistat sa ma intorc din nou pe circuitul Slovakia Ring. Read more
Dupa experienta primului concurs terminat in 2017 am sarit in masina si am pornit spre centrul slovaciei pentru a participa alaturi de alti 3 membri ai echipei la un concurs de sosea lung de 129km – Prievidzský Cyklomaratón 2017.
La fel ca in cea mai mare parte a continentului, Slovacia este traversata de un curent de aer extrem de rece, mult sub ce asteptam in aceasta perioada a anului. La start toti erau imbracati gros, unii aveau chiar echipament de iarna pe ei in timp ce eu purtam echipementul echipei (de vara) plus incazitoarele de maini si picioare. BRrrrrr!
Startul a fost in orasul Prievidza si a fost neutralizat pana la iesirea din localitate. Dupa ce steagul rosu a fost lasat jos au urmat cateva atacuri succesive pana ce un grup restrans de ciclisti au format un break care a rezistat pana la final. Motivul principal pentru reusita lor a fost faptul ca nimeni din pluton nu a vrut sa lucreze pentru a inchide gaura creata si aceasta crestea de la un minut la altul.
S-a mers mare parte din traseu in ritm de plimbare, cu putin peste 30km/h. Lipsa de experienta a multor participanti a creat cazaturi si alte probleme tehnice. Printr-un astfel de moment am trecut si eu pe la km 55 cand in incercarea de a accelera si crea un break am fost scos afara de pe drum. O mica bordura creata intre carosabil si podul de intrare intr-o curte era sa ma coste scump. Am reusit totusi sa tin bicicleta dreapta inainte si sa evit cazatura dar mi-a cazut lantul si am fost nevoit sa opresc. Pana am pus eu lantul la loc tot plutonul si masinile tehnice au trecut fiind astfel nevoit sa consum o gramada de energie pentru a-i ajunge din nou. Norocul meu a fost ca plutonul a mers destul de incet si am reusit sa prind ultima masina din grup chiar inainte de a intra pe un sector cu vant puternic din fata (totul se vede in clipul de mai jos).
Vantul puternic de care am avut parte in a doua jumatate de traseu a facut ca plutonul mare sa se rupa in bucati dar am reusit sa stau cu grupul principal pana la principala catarare de pe traseu. Aici am avut un moment de neatentie datorat in principal necunoasterii traseului si am pierdut contactul cu un grup de vreo 10 ciclisti cu 15 metri inainte de varful catararii. Am incercat din greu sa inchid pe coborare dar vantul din fata m-a tinut blocat la putin peste 70km/h. Odata ajuns inapoi pe sosea am hotarat sa astept un grup care venea din spate si sa lucrez impreuna cu ei pentru a ajunge grupul din fata noastra. In ciuda faptului ca o parte din grup nu au lucrat aproape deloc am reusit totusi sa-i ajungem pe cei din fata si sa sprintam in final pentru locurile 10-25 din clasamentul general.
Am terminat concursul pe locul 4 in categorie si 18 la general. A fost un concurs bun dar astfaltul plin de gropi a cauzat o gramada de pene si agitatie in pluton de fiecare data cand treceam printr-un sector plin de gropi. Un alt lucru ce nu mi-a placut a fost lipsa cipurilor de cronometrare. E ciudat ca in anul 2017 se mai organizeaza concursuri de o asa anvergura fara a avea cipuri de cronometrare. Pacat.
Saptamana aceasta am participat la prima tura de antrenament UTP din 2017. Read more
Bike Attack 100 e un concurs de ciclism organizat pe circuitul de curse Slovakia Ring aflat la 30km de Bratislava. Read more
Austria are foarte multe statiuni/locuri/partii in care iubitorii sporturilor de iarna pot sa-si faca de cap in vacanta dar noua ne e draga zona Zell am See – Kaprun. Faptul ca zona este impartita (Zell am See la ~2000-2500m altitudine si Kaprun cu partea de sus la peste 3000m) o face mult mai accesibila in caz de vreme rea. Este extrem de putin probabil sa ai parte de vreme rea atat in Zell am See cat si in Kaprun simultan. Daca in Zell am See este ceata si vizibilitate redusa atunci e foarte probabil ca in Kaprun sa fie soare (fiind deasupra norilor).
De la an la an mai apare cate o instalatie de gondole, scaune sau chiar cabina pentru a scurta timpii de asteptare la urcarea pe munca cat mai mult. Partiile sunt excelente (vezi clipul de mai jos) si impartite in toate categoriile: pentru copii, albastre, rosii, negre si free-ride, totul marcat si gandit in detaliu.
Anul asta am petrecut o saptamana in aceasta zona din care doua zile au fost ceva mai aglomerate. Nu stiu daca prin ceva tari a fost vacanta la copii sau nu dar acestia au fost prezenti in numar mare pe partii. Din ce am observat zona este vizitata de foarte multi olandezi. Nu stiu daca este una dintre cele mai apropiate de ei sau pur si simplu le place foarte mult dar cam tot a 3a masina e cu numere de olanda.
Cu o placa noua (all-mountain) mai lata m-am incumetat din nou prin powder dupa ce anul trecut am coborat un sector de free-ride mai mult pe jos decat pe placa. Pe la mijlocul vacantei am avut noroc de zapada proaspata si de soare asa ca toata ziua am stat cu gopro-ul in mana si m-am dat pana m-au lasat picioarele. Nu stiu cum e pe schiuri dar datul cu placa prin zapada de 30-40cm e foarte solicitant pentru picioare.
Am avut parte atat de vreme buna cat si de furtuni de zapada, vant puternic si temperaturi de pana la -14/-15 grade dar nimic nu ne-a dat jos de pe partii in intervalul orar 9-15.
De la +42C la -20C in doar cateva zile. Asa ne-am simtit la propriu si la figurat cand ne-am intors acasa din vacanta de iarna petrecuta in Africa de Sud. Am fost un grup restrans de 5 prieteni, parte a unui grup mai mare de 28 de persoane. Despre grupul mare si agentia cu care ne-am dus in Africa de Sud voi scrie intr-o alta postare pentru ca vreau sa pastrez un ton pozitiv in aceasta.
In Vienna ne-am intalnit cu Bogdan alaturi de care am zburat spre Johannesburg via Zurich. Dupa un zbor lung de noapte am ajuns dis de dimineata in Joburg unde ne-am intalnit cu Gelu si Anna formand astfel grupul “cei 5” (asa am fost numiti de catre ceilalti membri ai grupului mare). Rupti de oboseala si putin dezorientati am fost dusi de la aeroport direct la Lion’s Park pentru o prima experienta de safari si interactiune cu animalele salbatice. Am avut noroc de un ghid excelent care ne-a plimbat prin parc cu masina si explicat una alta despre animalele de acolo. La final am platit extra pentru a ne juca si fotografia cu cativa pui de lei (aveau 5 luni) si cu un ghepard.
Din parc am plecat inapoi spre Joburg unde am avut cazare cu priveliste. Seara am iesit pe jos la cumparaturi, de capul nostru, si cu toate ca eram cam singurii albi de pe strada nu ne-a avut nimeni treaba. Am cumparat bere la suprapret dintr-un bar pentru ca magazinele erau deja inchise. Cand ne-am intors la cazare am avut probleme cu portarul pentru ca intrarea se facea pe baza de amprenta si noi nu ne-am scanat degetele la iesire.
Din Joburg am pornit spre Parcul National Kruger iar in drum am trecut prin Pretoria unde am oprit la statuia lui Nelson Mandela. E uriasa!
Pentru a ajunge in parcul national Kruger la ora deschiderii am fost nevoiti sa ne trezim la 4 dimineata. Intrarea in parc se plateste si se programeaza din timp, intrarea facandu-se la ora la care ai fost programat. Pentru ca animalele sunt active dimineata devreme turistii sunt nevoiti sa se trezeasca din timp pentru a vedea si surprinde in imagini inedite animalele salbatice.
Noi am vazut in prima zi tot ce era de vazut cu exceptia crocodililor care erau in alta parte a parcului (parcul se intinde pe 700km – e printre cele mai mari de pe continentul african si cuprinde “big 5” (lei, leoparzi, rinoceri, elefanti si bivoli)). Eu am venit aici pentru a vedea elefanti in libertate, si am vazut.
Am stat in parc toata ziua, clima facand cu greu fata celor 42 de grade cu + de la amiaza. Dupa masa de pranz am avut norocul sa ploua pentru o scurta perioada, suficient cat sa racoreasca atmosfera si sa puna animalele din nou in miscare.
A doua zi am hotarat sa sarim din schema parcul (pentru ca doar crocodilii nu am apucat sa-i vedem in prima zi) si sa ne odihnim. Ne-am jucat cu drona, am baut bere si ne-am incarcat bateriile.
Tot in zona parcului Kruger am vizitat cateva cascade, canionul Blyde River (unul dintre cele mai mari canioane verzi din lume) si mi-am luat inima in dinti si am sarit in gol pe Big Swing.
Din Kruger am pornit din nou la drum spre Sun City, un oras inchis construit special pentru distractii si activitati pentru cei cu stare.
Sun City was developed by the hotel magnate Sol Kerzner as part of his Sun International group of properties. It was officially opened on 7 December 1979; at the time it was located in the Bantustan of Bophuthatswana.
As Bophuthatswana had been declared an independent state by South Africa’s apartheid government (although unrecognized as such by any other country), it could provide entertainment such as gambling and topless revue shows which were banned in South Africa. These factors, as well as its relatively close location to the large metropolitan areas of Pretoria and Johannesburg, ensured that Sun City soon became a popular holiday and weekend destination. The United Nations had imposed a cultural boycott on South Africa in condemnation of apartheid. To overcome this, Kerzner offered substantial financial incentives to performing artists to use Sun City as a venue. Several famous performers disregarded the boycott and performed at the venue, such as the Beach Boys,[2] Linda Ronstadt,[2] Cher,[2] Millie Jackson,[2] Liza Minnelli,[2] Frank Sinatra (1981),[3] Paul Anka,[3] Status Quo,[4] Rod Stewart (July 1983),[3][4] and Elton John (October 1983).[3]
Am avut la dispozitie 24 de ore sa ne destrabalam in Sun City si sa profitam de activitatile ce se puteau face acolo dar agentia nu a luat in considerare faptul ca daca ajungem seara in oras cam toate biletele la activitatile din ziua urmatoare erau vandute. Am reusit totusi sa profitam de cele 24 de ore. Ne-am dat pe una dintre cele mai rapide tiroliene din lume (peste 120km/h), ne-am ratacit prin labirintul orasului pierdut, am degustat bere, am jucat la aparate in casino si ne-am plimbat prin parc.
A fost frumos dar nu deosebit.
Din Sun City am pornit inapoi spre Johannesburg unde am avut la dispozitie doar 2-3 ore pentru somn inainte de a lua calea aeroportului a ne imbarca pe o cursa Mango spre Cape Town.
Ajunsi in Cape Town am dat peste o cu totul alta fata a africii de sud. Gardurile electrificate nu mai erau la absolut toate proprietatile, masini si case scumpe la tot pasul si vremea mai blanda. Aici agentia a facut din nou o scamatorie si a impartit grupul de 28 la doua cazari atat de departe una de cealalta incat nu ne-am mai intalnit unii cu ceilalti pentru tot restul vacantei. Am reusit sa pastram “grupul celor 5” intact si sa ne debarasam aproape complet de actitivatile si programul haotic al agentiei. Am folosit pentru cateva zile doar Uber pentru transport iar in ultima zi am inchiriat o masina pentru a ne plimba pe coasta.
Sederea in Cape Town a inceput cu vizitarea Capului bunei sperante. Un loc incarcat de istorie si povesti marinaresti, un loc pe care nu poti sa-l ratezi daca ajungi in Africa de Sud.
Pe langa Capul bunei sperante in zona orasului Cape Town am vizitat toate marile atractii, exceptie facand insula Robben acolo unde au fost inchisi nu mai putin de 4 presedinti ai tarii in frunte cu Mandela (care a petrecut in inchisoarea de pe insula 18 din cei 27 de ani cat a fost incarcerat).
Asadar, din locurile vizitate fac parte Capul bunei sperante, Boulders Beach (unde ne-am facut selfie cu pinguini), portul si orasul Cape Town, Table Mountain (pe care l-am urcat si coborat pe jos), Chapmans’s Road (un drum extraordinar de frumos de-a lungul coastei Atlanticului), Golful Hout, plaja Llandudno, Camps Bay, muntele Lion’s Head, plaja St James, Gradina botanica, Constantia (cea mai veche vinarie din Africa) si multe altele.
N-am sa lungesc postarea povestind in delatiu ce am facut si vazut in fiecare dintre aceste puncte dar e imperios sa mentionez ca orasul Cape Town este in sine o destinatie perfecta de vacanta, un city trip pentru care poti aloca 10-14 zile lejer pentru a-l putea savura complet. Cu toate ca biletul de avion pana acolo este destul de scump, odata ajuns in oras gasesti cazare la preturi decente iar restaurantele au preturi cam la jumatate fata de ce gasesc in Bratislava – ma refer aici la restaurante serioase, nu fast-food.
Uber este probabil cel mai bun si ieftin mijloc de transport pe langa busurile hop-on/hop-off – au pretul per km la jumatate fata de taxiurile normale.
A fost o vacanta de la care nu aveam asteptari prea mari dar care ne-a surprins placut. Am ales sa mergem acolo prin agentie din cauza zvonurilor legate de criminalitatea crescuta din aceasta tara. E adevarat ca din 10 stiri la radio 8 erau despre criminalitate, atacuri armate, jafuri si crime dar noi nu ne-am simtit in pericol nici un moment. Am iesit si la plimbare seara, pe intuneric dar nu ne-am aventurat in zone dubioase ce-i drept.
Africa de Sud nu este o tara saraca chiar daca o parte din populatie traieste in conditii greu de imaginat. Atat in Joburg cat si in Cape Town vezi cladiri inalte de birouri, apartamente si vile de lux cat si masini cum probabil doar in Monaco am mai vazut. Tara este un contrast incredibil intre saracie si opulenta. Localnicii peste care am dat noi au fost toti cumsecade, veseli si gata sa ne ajute in caz ca aveam nevoie de ceva.
Cape Town este invadat de turisti din toate colturile lumii. Mie mi-a placut orasul atat de mult incat am spus ca doar Melbourne-ul mi s-a parut mai frumos. Cape Town are de toate: ocean, plaje curate, drumuri de coasta incredibile, parc national si munti. Ah, sa nu uit de vinul excelent din zona. Daca nu ar fi in capatul lumii probabil ar avea un loc pe lista oraselor in care mi-ar placea sa locuiesc.
In cele doua saptamani am stat mai tot timpul cu gopro-ul in mana asa ca am adunat suficient material pentru a face un film documentar despre aceasta vacanta dar pentru ca sunt lenes am apucat pana acum sa fac doar acest scurt clip de 6 minute in care am incercat sa surprind cateva dintre cele mai interesante si frumoase momente din vacanta.
Daca ai intrebari legate de africa de sud, de cum poti sa o vizitezi sau cum am vizitat-o noi nu ezita sa lasi un comentariu si iti voi raspunde cu placere.
Pentru ca sunt foarte multe poze de aranjat si sortat nu am apucat sa urc nimic in galeria foto dar pun aici albumul de pe Facebook (l-am lasat la liber pentru a putea fi vazut de oricine, deocamdata).