Dupa experienta primului concurs terminat in 2017 am sarit in masina si am pornit spre centrul slovaciei pentru a participa alaturi de alti 3 membri ai echipei la un concurs de sosea lung de 129km – Prievidzský Cyklomaratón 2017.

La fel ca in cea mai mare parte a continentului, Slovacia este traversata de un curent de aer extrem de rece, mult sub ce asteptam in aceasta perioada a anului. La start toti erau imbracati gros, unii aveau chiar echipament de iarna pe ei in timp ce eu purtam echipementul echipei (de vara) plus incazitoarele de maini si picioare. BRrrrrr!

Startul a fost in orasul Prievidza si a fost neutralizat pana la iesirea din localitate. Dupa ce steagul rosu a fost lasat jos au urmat cateva atacuri succesive pana ce un grup restrans de ciclisti au format un break care a rezistat pana la final. Motivul principal pentru reusita lor a fost faptul ca nimeni din pluton nu a vrut sa lucreze pentru a inchide gaura creata si aceasta crestea de la un minut la altul.

S-a mers mare parte din traseu in ritm de plimbare, cu putin peste 30km/h. Lipsa de experienta a multor participanti a creat cazaturi si alte probleme tehnice. Printr-un astfel de moment am trecut si eu pe la km 55 cand in incercarea de a accelera si crea un break am fost scos afara de pe drum. O mica bordura creata intre carosabil si podul de intrare intr-o curte era sa ma coste scump. Am reusit totusi sa tin bicicleta dreapta inainte si sa evit cazatura dar mi-a cazut lantul si am fost nevoit sa opresc. Pana am pus eu lantul la loc tot plutonul si masinile tehnice au trecut fiind astfel nevoit sa consum o gramada de energie pentru a-i ajunge din nou. Norocul meu a fost ca plutonul a mers destul de incet si am reusit sa prind ultima masina din grup chiar inainte de a intra pe un sector cu vant puternic din fata (totul se vede in clipul de mai jos).

Vantul puternic de care am avut parte in a doua jumatate de traseu a facut ca plutonul mare sa se rupa in bucati dar am reusit sa stau cu grupul principal pana la principala catarare de pe traseu. Aici am avut un moment de neatentie datorat in principal necunoasterii traseului si am pierdut contactul cu un grup de vreo 10 ciclisti cu 15 metri inainte de varful catararii. Am incercat din greu sa inchid pe coborare dar vantul din fata m-a tinut blocat la putin peste 70km/h. Odata ajuns inapoi pe sosea am hotarat sa astept un grup care venea din spate si sa lucrez impreuna cu ei pentru a ajunge grupul din fata noastra. In ciuda faptului ca o parte din grup nu au lucrat aproape deloc am reusit totusi sa-i ajungem pe cei din fata si sa sprintam in final pentru locurile 10-25 din clasamentul general.

Am terminat concursul pe locul 4 in categorie si 18 la general. A fost un concurs bun dar astfaltul plin de gropi a cauzat o gramada de pene si agitatie in pluton de fiecare data cand treceam printr-un sector plin de gropi. Un alt lucru ce nu mi-a placut a fost lipsa cipurilor de cronometrare. E ciudat ca in anul 2017 se mai organizeaza concursuri de o asa anvergura fara a avea cipuri de cronometrare. Pacat.