Bike Attack 100 e un concurs de ciclism organizat pe circuitul de curse Slovakia Ring aflat la 30km de Bratislava. Am adaugat acest concurs in calendarul competitional din acest an cu gandul de a ma familiariza cu circuitul (urmeaza sa ma intorc acolo), pentru a ma antrena (avea sa fie prima competitie din acest an) si nu in ultimul rand pentru a ma bucura de o tura lunga de 100km pe bicicleta. M-am inscris si platit taxa din timp beneficiind de o reducere pentru ca eram sigur ca vreau sa particip. Ei bine, sortii au facut ca acest concurs – primul de cand am intrat intr-o echipa de ciclism – sa fie cu ghinion pentru mine pentru ca am abandonat dupa primul tur de circuit din cele 17 cat avea concursul. Dar sa ma explic.
Prognoza meteo a fost nefavorabila inca de cu o saptamana inainte dar cine’i mai crede si pe meteorologi!? Am hotarat ca indiferent de cum urma sa fie vremea dimineata, sa pun bicicleta in masina si sa ma deplasez la circuit. Principalul motiv al acestui plan a fost sa nu iau decizia de a participa sau nu stand in pat si uitandu-ma pe geam cum ploua. A plouat, a batut si vantul dar m-am tinut de plan si m-am dus la circuit.
Am ajuns, mi-am ridicat pachetul de start (destul de sarac) si am intrat in vorba cu alti biciclisti pentru a afla daca ei vor participa sau nu. Asta in timp ce priveam pe geam afara cum ploua cu galeata. Cu mici exceptii toti cei prezenti acolo erau indecisi daca sa participe sau nu dar pana la urma marea majoritate au inceput. La fel si eu. M-am aliniat la linia de start fara pic de incalzire (daca faceam si incalzirea atunci sigur nu incepeam concursul) alaturi de cateva zeci de nebuni, toti stand in ploaie, tremurand de frig si asteptand fluierul de start.
Dupa cum se vede si in clipul de mai sus, pe langa ploaia seriosa si vantul puternic am avut parte si de un start in forta, destul de dezorganizat. Lipsa incalzirii si proasta pozitionare la start m-au facut sa pedalez primele cateva sute de metri consumand o gramada de energie (pentru nimic). La prima curba am constatat ca franele nu functioneaza asa cum m-as fi asteptat ceea ce m-a facut sa pastrez o distanta mare fata de cei din fata mea, lucru fatal intr-un astfel de concurs. In doua dintre curbe am scos piciorul din pedala din cauza instabilitatii provocate de apa de pe asfalt, iar cu doua curbe inainte de final am luat hotararea ca nu are rost sa risc sa cad, sa ma accidentez sau sa distrug bicicleta. Nu m-am simtit in siguranta, n-am controlat deloc bicicleta asa ca am tras pe “stanga”, am predat cipul si m-am indreptat direct spre masina. O tura de circuit are putin peste 5km dar a fost suficient pentru a ma uda pana la piele.
Am fost nervos pentru acest prim DNF (did not finish) dar pana la urma mi-am dat seama ca a fost o decizie buna. N-am fost singurul care am abandonat inca din primul tur iar pe langa noi aproape la fiecare tura se mai opreau cate 1-2 biciclisti. Pe unii i-au lasat picioarele, pe altii i-au prins frigul si nimeni nu a vrut sa riste nimic. Acum nu-mi ramane decat sa ma tin de antrenament si sa ma intorc pe circuit cat mai curand.
