Category: Cycling (page 10 of 11)

May 6, 2015 / 0 Comments

Liman Bike Race (2015)

In urma cu vreo 12-13 ani eram in facultate si m-am pus in pat mai devreme decat de obicei pentru ca urma sa am un examen in ziua urmatoare la prima ora. M-am tot foit in pat fiind imposibil sa adorm (greu sa adormi mai devreme intr-o camera de camin plina) asa ca pe la ora 1 noaptea am fost intrebat de bunul meu prieten din copilarie daca nu am chef sa merg cu el la un fotbal in celalalt capat de oras, la sala din zona Dacia (Timisoara). N-am stat pe ganduri si la ora doua noaptea eram in sala jucand fotbal. Am ajuns in camera la ora 5 dimineata si am adormit instant. La 7 a sunat ceasul pentru a ma duce la examen. Rupt de oboseala si cu ochii intre-deschisi am fost unul dintre cei 5 care am trecut examenul la Circuite Integrate. Si nu oricum, ci cu nota 9.

Weekendul trecut am fost din nou in zona Dacia din Timisoara dar de aceasta data pentru a participa la nunta bunului meu prieten, acelasi care m-a tarat dupa el la fotbal in acea noapte. Am ajuns acasa in Arad la 4:30 dimineata si dupa un somn de doua ore am pornit spre Valea lui Liman (comuna Tomesti, TM) pentru a participa la un maraton pe bicicleta. Liman Bike Race (2015) a fost unul dintre cele mai scurte si grele trasee pe care le-am parcurs vreodata. Cei 33 de km parcursi in mare parte printr-un noroi moale ce trecea lejer de glezne aproape ca mi-au distrus bicicleta. Am spalat bicicleta in 3 ture (manual in vale + de doua ori la jet) si inca nu e 100% curatata de noroi. N-am vazut un asa traseu urat intr-o zona atat de frumoasa niciodata. Marea majoritate a concurentilor injurau si blestemau continuu bicicletele incarcate de noroi, faptul ca s-au gandit sa participe dar si organizatorii care n-au modificat traseul pentru a putea fi practicabil.

Dupa doua ore dormite in pat + o ora in masina am inceput sa pedalez la deal pana cand noroiul mi-a blocat ambele roti. Eram pozitionat in primii 15 (la general) cand am facut prima oprire pe traseu pentru a incerca sa curat bicicleta de noroi. Au fost mai multe astfel de opriri si de fiecare data am fost depasit de alti participanti mai tineri, usori si cu niste cauciucuri mai bune pentru noroi. Pe langa noroiul moale precum o mlastina m-am mai zbatut si cu pantele abrupte in care am facut push-bike. Mai mult ca niciodata.

Am terminat concursul in aproape 3 ore. Enorm de mult fata de cele doua ore+ anticipate de mine. Traseul ar fi fost mult mai frumos daca era putin mai uscat sau daca erau evitate zonele in care padurarii au intrat cu masini mari stricand complet drumurile forestiere. Daca in padure a fost o lupta continua dusa cu oboseala si noroiul moale, odata ajuns in varfurile de munte am fost rasplatiti cu peisaje de poveste. Acesta a fost si concursul in care am cazut de cele mai multe ori. In afara celor cateva cazaturi pe lateral din cauza alunecarii pe iarba, radacini ude sau noroi am mai cazut de doua ori foarte spectaculos (peste cap) pe doua dintre cele mai abrupte si grele coborari. N-am patit nimic grav, doar cateva zgarieturi si vanatai.

Ajuns la finish am fost luat cu asalt de mai multi fotografi fiind intrebat daca pot sa-mi fotografieze bicicleta pentru ca ei n-au mai vazut atat de mult noroi pe o bicicleta. Asta in conditiile in care la finish aceasta a fost cat de cat curata.

Am terminat concursul pe locul 10 din 81 de participanti in categorie. Complet multumit de rezultat tinand cont de conditiile in care am concurat. Oboseala datorita lipsei somnului si noroiul mult si moale au facut diferenta.

April 22, 2015 / 0 Comments

Škoda Svätojurský MTB Maratón (2015)

Daca anul trecut acest concurs a fost sponsorizat de Specialized, in acest an a intrat in circuitul curselor sponsorizate de Škoda Slovacia. M-am inscris din timp fiind unul dintre concursurile de la care nu am vrut sa lipsesc. E aproape de Bratislava, intr-o zona pe care o cunosc destul de bine si cu un numar suficient de mare de participanti inscrisi in competitie pentru fi motivat sa fortezi putin limitele.

Traseele au fost putin modificate fata de anul trecut. Au devenit mai dificil de parcurs fiind inlocuite cateva segmente de plat pe asfalt cu urcari pe off-road dar personal le prefer asa. Am o bicicleta destul de lenta pe asfalt asa ca doar offroad-ul ma poate ajuta sa castig ceva timp si pozitii in clasament.

Coborarile de pe deal/munte au fost pline de piatra ceea ce a provocat o gramada de pene si cazaturi. Am reusit cu putina maiestrie si noroc sa ma feresc de evenimente neplacute dar am pierdut vreo 4 pozitii in clasament din cauza borsetei de sub sa. Din cauza vibratiilor bicicletei pe coborarile accidentate borseta s-a desprins de sa si am fost nevoit sa opresc pentru a o recupera. Aceasta oprire nu m-a costat foarte mult timp dar, fiind pe o coborare in viteza, am fost depasit de un grup destul de numeros de ciclisti pe care nu am reusit sa-i mai ajung pana la finalul concursului.

Am terminat concursul pe pozitia 28 din 215 participanti inscrisi in categoria mea. Anul trecut am terminat pe 72, deci am toate motivele sa fiu multumit de rezultat. In timpul concursului am avut dureri mari de spate si asta m-a deranjat mai mult decat oboseala resimtita din cauza efortului depus. Tre’ sa mai lucrez putin la pozitia pe bicicleta pentru ca sezonul e abia la inceput.

April 11, 2015 / 0 Comments

RC&P MTB Uphill (2015)

Ce alt mod mai bun de a scoate tot romul din organism decat un concurs de contratimp in urcare pe deal? Am participat Sambata aceasta pentru a doua oara la RC&P MTB Uphill, un concurs de contratimp in urcare pe dealul din Bratislava.

Fara prea multa pregatire si inca cu gust de rom in cerul gurii am reusit sa termin concursul intr-un timp mai scurt cu 4 secunde decat cel de anul trecut. Am terminat cei 2.5km cu 260m diferenta de nivel pozitiva in 13 minute si 3 secunde clasandu-ma astfel pe pozitia a 7a.

Am avut parte de o zi splendida de vara cu temperaturi de 25grade asa ca imediat dupa concurs am pornit intr-o tura lunga de 42km. A fost un concurs scurt, greu dar frumos. Astept cu interes si urmatoarele editii.

January 21, 2015 / 0 Comments

Slovak Winter MTB Maraton (2015)

Primul concurs de MTB din 2015 s-a desfasurat aproape de casa, undeva pe culmile impadurite din Bratislava. Si acum, la fel ca anul trecut, am avut parte doar de noroi, zapada topindu-se toata cu o saptamana in urma. La start s-au aliniat peste 350 de persoane (asa s-au laudat organizatorii) dornice de aventura. In ciuda avertismentelor meteo de ploaie, am avut norocul ca aceasta sa ne ocoleasca intreaga zi; dar daca de ploaie am scapat nu acelasi lucru pot sa-l spun si de noroiul moale si lipicios prin care am fost nevoiti sa ne balacim.

Anul acesta m-am pozitionat la linia de start ceva mai in fata pentru a evita inghesuiala ce s-a format pe primele urcari inguste prin padure. Chiar daca am fost depasit de mai multi biciclisti am reusit totusi sa stau in fata celor care au facut push bike inca din primii cativa zeci de metri din concurs. Am urcat primele pante destul de usor fara a forta prea mult. Am incercat sa pastrez cat mai multa energie pentru pantele lungi si mai putin abrupte unde aveam sanse mai mari sa depasesc. Am ramas surprins cand aflat pe la jumatatea traseului am constatat ca am depasit destul de multi biciclisti buni, cu rezultate notabile in alte concursuri. Si inca ma simteam bine, nu foarte obosit dar imi era totusi greu sa respir aerul rece de afara. Aveam nevoie de mai mult oxigen in muschi si nu reuseam sa-l inspir fara sa am doara gatul.

In a doua jumatate a traseului m-am luptat cu noroiul moale si lipicios facand mai multe drift-uri prin curbe decat as fi vrut. Tot de pe la jumatatea traseului am stat intr-un grup de 4-5 biciclisti pana la final. S-a intamplat asa la aproape toate concursurile la care am participat. Daca la inceput spatiile se raresc considerabil, de pe la jumatatea traseului se formeaza grupuri mici care de cele mai multe ori raman compacte pana aproape de final. Asa s-a intamplat si aici. Pe final a mai existat un sprint pe care nu aveam cum sa-l castig cu bicicleta din dotare. Am o bicicleta excelenta dar deloc sprintena asa ca tot ce pot sa fac e sa fortez pe urcari si coborari lasand portiunile plate pentru fanii 29″.

Am reusit sa termin concursul intr-un timp mai scurt cu 11 minute decat cel de anul trecut, tinta fiind de 10 minute. Am terminat pe locul 22 dar cel mai important e ca m-am simtit bine pe intreaga durata a concursului si m-am bucurat de atmosfera creata in jurul acestuia. Traseu fain, organizare impecabila si o gramada de oameni plini de noroi impartasind aceeasi pasiune: biciclatul. Nimic de reprosat.

Nu consider acest concurs ca un inceput de sezon pentru ca pana prin aprilie nu prea mai sunt altele dar e un bun prilej de a forta putin si de a te motiva sa te antrenezi si pe timpul iernii. Acum nu-mi ramane decat sa ma bucur de pedalat intr-un ritm lejer pana in primavara. Vremea de afara oricum nu te imbie la altceva.

August 30, 2014 / 0 Comments

Continental Novodubnický Maraton (2014)

Ultimul concurs de MTB pe anul 2014 si totodata unul dintre cele mai faine din acest an chiar daca nu au decurs toate lucrurile asa cum m-am asteptat. Dar cum pentru mine lipsa accidentarilor si a problemelor tehnice inseamna un succes, asa trebuie sa categorisesc si acest concurs. Un succes.

Ne-am trezit cu noaptea in cap pentru a ajunge in Nova Dubnica la timp pentru a ridica pachetul de start si a ma pregati de concurs. Am ajuns chiar mai devreme de cat ma asteptam dar nu avea sa ne para rau pentru ca vremea a tinut cu noi si aveam ce face in micutul orasel de langa Trencin pana la startul concursului.

Pachetul de start m-a surprins din nou. Set complet de cosmetice pentru concediu de la Nivea, incalzitoare pentru maini cu logo Soitron si Continental, o bautura energizanta, o revista si un sticker Biker, un pachet de vitamine cu catina, un baton enegizant din cereale si alune, doua leviere de plastic de la Continental (pentru schimbat cauciucul) plus cipul si numarul de concurs. Un pachet mult mai bogat decat m-as fi asteptat. De mentionat ca taxa de participare la concurs a fost de doar 15 euro. Pe langa pachetul de start am mai avut si 3 puncte de alimentare cu o oferta bogata de fructe, glugoza, dulciuri si doua feluri de bauturi. Daca ar fi sa ma gandesc doar la partea financiara atunci as putea spune ca a meritat din plin sa particip la acest concurs. Dar cum nu acesta e motivul participarii, sa trecem la povestit.

M-am inscris la traseul Basic (43km / 1160m) care ar fi fost suficient de lung pentru mine, asta in conditiile in care bicicleta nu a fost in cea mai buna forma. Un joc foarte mare la roata de spate a descentrat bicicleta creand un balans greu de stapanit in mai toate curbele luate in viteza. Ar fi fost bine daca as fi parcurs doar acei 43 de km dar soarta si proasta semnalizare a unei curbe din traseu m-a facut sa adaug inca 4km la distanta si vreo 100m diferenta de nivel, combinatie care m-a costat vreo 19 minute la clasamentul general.

Am plecat de la start intre primii 20-30 de participanti din cei peste 200 inscrisi la acest traseu. Fiind impartiti in doar doua categorii (baieti si fete), batalia a fost mare pentru castigarea unei pozitii asa ca startul s-a dat in forta. Primii 4-5km au insemnat in mare parte rulaj pe asfalt, ceea ce nu ma avantajeaza foarte mult, dar chiar si asa am facut un efort si am reusit sa ma tin de plutonul fruntas. Asta pana in momentul in care eu si alti 10 biciclisti am ratat o curba prost semnalizata (singura semnalizarea aiurea de pe traseu) si am ajuns sa pedalam pe o panta extrem de abrupta spre varful muntelui. Oboseala si concentrarea ne-a impiedicat sa vedem ca am ratat traseul, afland acest lucru doar cand am ajuns in varful muntelui, acolo unde drumul se termina brusc. Am pierdut aproape 20 de minute intorcandu-ne si cautand traseul corect. Se mai intampla.

Odata reintrati pe traseu am avut de-a face cu biciclistii mai inceti pe care i-am ajuns din urma. A fost o lupta seriosa, umar la umar, pentru castigarea fiecarei pozitii in parte atat pe urcare cat si pe coborari. Lipsa de experienta a unora dintre participanti i-a facut sa se opreasca si sa se dea jos de pe biciclete fix in mijlocul traseului atat pe coborarile si urcarile abrupte cat si in zonele pline cu noroi. Lucru care ne-a incetinit serios si pe noi.

Am depasit cateva zeci de biciclisti in urmatorii 20 de km si parca nu se mai terminau. Ma luptam cu fiecare dintre acestia dar si cu mentinerea echilibrului in zonele cu noroi. N-am avut parte de foarte mult noroi dar, atat cat a fost, s-a lipit de cauciucuri, pedale, talpa pantofilor intrand si in schimbatoare si caseta blocand astfel schimbarea pinioanelor.

A fost greu. Ai de ma-sa! a fost alaturi de mine in cateva situatii dar chiar si asa tot am reusit sa ma bucur de peisajele extraordinare de care am avut parte si de placerea de a pedala. Ride4Fun. Asta e ceea ce imi vine in minte de fiecare data cand simt ca “nu mai pot”.

Am terminat concursul pe pozitia 38 din 220, iar daca ar fi sa scad cele 19-20 de minute pierdute din cauza marcajului, as putea considera ca am terminat pe 15. Important e ca m-am simtit bine si am avut ocazia sa pedalez intr-o zona extrem de frumoasa, chiar perfecta pentru biciclat pe munte.

Acesta a fost ultimul concurs de bicicleala pe anul 2014 ceea ce insemna ca de acum pot sa reiau plimbarile mai lejere asezonate cu bere in pauzele de respiro.

August 19, 2014 / 0 Comments

Kellys Green Bike Tour (2014)

Pentru a se pastra moda organizarii unui concurs de ciclism de catre magazinele de biciclete din Bratislava, GreenBike in colaborare cu Kellys Bicycles au organizat a nustiucata editie a Kellys Green Bike Tour. Cu doua trasee puse la dispozitia participantilor, cu o organizare buna si cu premii pe masura organizatorii au strans la start cateva sute de participanti; asta in conditiile in care vremea nu s-a anuntat a fi buna.

Cu aproximativ 45 de minute inainte de start am pornit in cateva ture de incalzire urmarind totodata si startul celor de la tura lunga. Cu 20 de minute inainte de startul celor de la tura scurta m-am indreptat spre linia de start in ideea de a prinde un loc cat mai in fata. A fost deja prea tarziu pentru ca la start erau deja mai bine de 50-60 de persoane. Mi-am gasit si eu un loc si am asteptat.

Cand s-a facut 10:30 si cronometrul a pornit, o mare de oameni s-au inghesuit pe ingusta poteca din padure. Am dat din coate si fortat putin in ideea de a-i depasi pe cei mai inceti inainte de a incepe urcarea in padure pe cararile inguste pline de pietre. Am reusit sa devansez aproximativ 20 de persoane (eu fiind foarte lent pe asfalt, pe plat) la intrarea pe prima urcare. Aici, in ciuda inghesuielii si a potecilor pline de santuri create de apa, am reusit sa mai devansez vreo 5 persoane si sa-mi caut un grup restrans de biciclisti de care sa ma tin.

S-a mers destul de haotic, cu multe depasiri si schimbari de ritm pe urmatorii 5 km, ceea ce nu m-a ajutat foarte mult. Crezand ca stiu tot traseul am incercat sa-mi dozez energia dar am avut parte de 3 surprize. Trei devieri de la traseul stiut de mine, toate fiind urcari. Am fortat pe fiecare in parte incercand sa-mi pastrez pozitia in clasament.

Odata trecut de mijlocul traseului unde se afla si punctul de alimentare am avut parte de putina coborare. Am pedalat non-stop in incercarea de a mai castiga una-doua pozitii dar n-a fost sa fie. Ghinionul a facut sa ratez una din curbe care nu era semnalizata foarte clar, fiind nevoit sa ma intorc. Acolo am pierdut doua pozitii pe care cu greu le-am recuperat deabia in ultima parte de traseu.

Am terminat traseul pe pozitia 22 (din 168) cu timpul de 1h34min; la 15 minute in spatele locului 1. Traseul a fost scurt dar destul de greu punand la socoteala apa si noroiul prin care m-am chinuit sa trec in anumite locuri dar a fost frumos, si cel mai important e ca distractia nu a lipsit. Acesta a fost concursul cu numarul 9 la care am participat in 2014 si chiar daca toate au fost grele, am reusit cumva sa stau departe de accidentari si probleme tehnice.

July 30, 2014 / 0 Comments

Stupava Trophy Maraton (2014)

Anul trecut am terminat traseul de 42km pe pozitia 81 si ma declaram satisfacut de rezultat chiar daca adevarul era cu totul altul. Suferisem atat de mult in timpul concursului din cauza lipsei de pregatire si a bicicletei mari si grele incat eram bucuros ca s-a terminat.

Anul acesta m-am inscris tot la traseul de 42km si eram convins ca daca il termin fara nici o problema tehnica, o voi face intr-un timp mult mai bun. Si asa a fost.

Cunoscand foarte bine tot traseul; fiecare curba, urcare si coborare de pe traseu, am plecat de la start din fata pentru a evita depasirile celor mai inceti pe prima bucata din traseu. S-a dat startul si m-am gasit pedaland in draci pentru a nu pierde pozitia avuta dar a fost aproape imposibil de pentru ca unii au dat tot ce au avut in ei pentru a depasi cat mai multi inca de pe prima urcare. Marea majoritate dintre acestia au cazut lati dupa primul kilometru parcurs si a trebuit sa-mi croiesc cale printre ei.

In primii 7-8km am pedalat la un ritm de ~175bpm fara sa castig vreo pozitie in clasament dar incercand sa conserv cat mai multa energie pentru cele doua catarari criminale ce faceau parte din prima jumatate de traseu.

Am ajuns la primul punct de alimentare destul de obosit dar satisfacut de cele cateva pozitii castigate pe urcare, si de faptul ca nu am facut push-bike. Dupa acest punct traseul a urmat cateva singletrack-uri unde depasirea e aproape imposibila. Am fortat putin cat sa-i prind din urma pe cei din fata mea, urmand ca mai apoi sa-i depasesc pe drumul forestier mai lat ce succeda singletrack-ul.

Cand in sfarsit imi gasisem un ritm suficient de ridicat pentru a pedala bucata ramasa din traseu am avut neplacerea (la fel ca anul trecut) sa-i ajung din urma pe cei de la traseul scurt, care se intercala pe a doua jumatate cu traseul nostru. Fiind vorba de traseul hobby, participantii inscrisi la acesta erau la plimbare si, odata cu intrarea pe urmatorul singletrack au devenit aproape imposibil de depasit. Am strigat la ei, am mai dat din coate si riscat intrand in iarba mare cat bicicleta pentru a incerca sa nu pierd prea mult timp dar distanta dintre mine si grupul cu care eram crestea vazand cu ochii.

Zece minute mai tarziu ma aflam deja pe coborarea ce ducea spre linia de sosire si inca ma luptam sa-i depasesc (in siguranta) pe cei de la traseul scurt. Am lasat franele libere cat de mult am putut reusind sa mai castig cateva pozitii dar mare lucru nu s-a putut face pe coborare. Oricat de nebun ai fi pe coborare, concursurile de XC tot pe urcare si linie dreapta se castiga. Acolo se face diferenta.

Una peste alta am reusit sa termin cursa mai bine decat mi-am propus initial. Ma gandeam ca un timp bun ar fi undeva la 2h10min cu o pozitionare intre primii 20-30 de participanti. Am reusit totusi sa termin in 1h58min clasandu-ma astfel pe locul 12 din 156 de participant in categorie care au terminat concursul. De aceasta data sunt cu adevarat multumit de rezultat.

July 2, 2014 / 0 Comments

Moneasa MTB Maraton (2014)

Cu un echipament nou primit cadou de ziua mea de la familie si cu gandul la “Ai de ma-sa!” am pornit dis de dimineata spre statiunea Moneasa din judetul Arad pentru a participa la Maratonul Mountainbike Mouneasa editia 2014. Dupa semi-esecul organizarii evenimentului de anul trecut asteptarile mele nu erau prea mari. Imi doream sa am parte de vreme buna si sa termin cursa fara nici o accidentare sau problema tehnica.

Cu gandul la “Ai de ma-sa!” inscriptionat pe spatele echipamentului primit am pornit in cursa pe traseul scurt (pentru ca, “hobby”) cam din mijlocul gramezii de ciclisti aliniati la start. O masina de politie ne-a escortat pana la iesirea din statiunea Moneasa, cursa incepand de indata ce s-a intrat pe drumul forestier ce urca pret de 10km. Am folosit timpul petrecut pe asfalt pentru a-mi gasi o pozitie cat mai buna posibil pentru a scapa de ciclistii mai inceti dar si pentru a incerca sa pastrez un contact vizual cu ciclistii aflati pe primele locuri.

Prima urcare (de “doar” 9-10km) a marit destul de mult distanta dintre ciclisti. Mi-am impus un ritm destul de ridicat pentru a depasi cat mai multi ciclisti pe urcare dar si pentru a evita pierderea pozitiei avuta la intrarea pe terenul accidentat. Fiind destul de concentrat la traseu nu am bagat de seama ca dupa primii 5 km deja inaintasem vrem 10-15 pozitii fara sa pierd absolut nici una. Asa am ajuns la primul punct de alimentare pe langa care am trecut in zbor, elanul fiindu-mi repede spulberat de panta abrupta ce se intindea in fata mea. Am urcat-o pe bicicleta aproape in totalitate ceea ce mi-a mai adus inca doua pozitii in clasament, inca o pozitie fiind castigata in acelasi fel la urmatoarea urcare abrupta ce o succeda pe prima. Ajuns in varf am rulat constant pentru 1-2km fara a forta prea mult pentru a ma putea odihni.

Pana la al doilea punct de alimentare am mai castigat doua pozitii depasind un concurent in coborare si inca unul fiind oprit sa-si repare o pana. Pentru ca traseul era de doar 30km am trecut si de al doilea punct de alimentare fara oprire, continuand lupta pentru castigarea cat mai multor pozitii in clasament.

Pe ultima coborare (si cea mai abrupta) eram convins ca o sa rulez in viteza folosindu-ma de seatdrop-ul din dotare dar cei doi ciclisti aflati in fata mea aveau sa-mi strice planul. Nu a trebuit sa insistam mult pana cand unul dintre ei s-a dat la o parte dar cel de-al doilea nu avea sa fie la fel de “prietenos”. Am facut toata coborarea in spatele lui cu franele stranse pana aproape de ghidon, timp in care imi planuiam atacul pe ultima bucata de traseu pe asfalt. Pentru ca bicicleta mea nu e foarte rapida pe drum plat, am rulat in spatele neprietenosului, roata la roata, iar cu aproximativ 200m inainte de final am schimbat pe pinionul mic si m-am ridicat din sa lasand “ciclistul cu tricou albastru” in urma si trecand linia de sosire cu un ecart de 20-30m.

La finish am stiut ca am ajuns printre primii 10 concurenti dar nu stiam cati dintre acestia erau din categoria mea (30-39 de ani). Parintii m-au incurajat spunandu-mi ca sunt pe podium dar cine avea sa-i creada. Eram prea bucuros ca am terminat concursul fara nici un incident si puteam savura radler-ul rece primit de la Ciuc.

Rezultatele partiale aveau sa confirme faptul ca am terminat concursul pe pozitia a 3-a in categorie, ceea ce avea sa-mi aduca si primul podium in fix un an de la prima participare a mea in competitiile de ciclism.

M-am bucurat de podium cu atat mai mult cu cat aici in Slovacia unde se desfasoara aproape toate competitiile la care particip eu, concurenta este foarte mare iar gradul pregatirii concurentilor este mult mai ridicat decat in Romania. Probabil ca acesta a fost primul si ultimul podium castigat dar distractia continua pentru ca “I Ride4Fun”!

Din pacate nu toti au avut parte de distractie. Unii au abandonat din cauza numeroaselor probleme tehnice, din cauza oboselii si un caz de clavicula rupta care a necesitat interventia echipajului salvamont.

June 3, 2014 / 0 Comments

Sereďmaratón (2014)

Inca mahmur si destul de obosit din cauza “teambuilding-ului”, m-am trezit la 6 dimineata si am luat calea Sered-ului pentru a participa in premiera la un concurs pe sosea – Sereďmaratón. De cand m-am trezit si pana la startul concursului am regretat ca nu m-am odihnit asa cum trebuia inainte de acest concurs.

Ai de ma-sa! Asta mi-am spus in gand de nenumarate ori de-a lungul celor 117km de suferinta si chin. Ai de ma-sa! da’ lung e. Ai de ma-sa! ce ritm ridicat tin astia. Ai de ma-sa!, cine m-a pus sa vin?! Ai de ma-sa! dar lunga si abrupta mai e urcarea asta. Ai de ma-sa! ca am ramas singur. Ai de ma-sa! ce vant puternic imi bate din fata. Si lista poate continua pentru ca in cele aproape 4 ore de pedalat multe “regrete” mi-au trecut prin minte.

Start-ul s-a dat in orasul Sereď, dar pana la iesirea din acesta am fost escortati si tinuti gramada ruland cu viteza redusa. Odata iesiti de pe strazile inguste ale orasului masina politiei si organizatorii aflati pe motociclete au accelerat, moment in care s-a produs o dezordine totala pe sosea si tot ce aveam in minte a fost: Ai de ma-sa!, sper sa nu cad. Cursele de sosea sunt complet diferite de cele de MTB, riscul de a cadea fiind mult mai mare.

Am fortat inca de la inceput incercand sa stau in pluton pentru a ma feri de vantul destul de puternic ce batea din toate directiile. Primii 10-15km am reusit sa stau in coada plutonului dar incetul cu incetul acesta s-a spart in grupuri mai mici de 15-20 de ciclisti. Am reusit sa ma lipesc de un astfel de grup care mergea decent, dar mult peste viteza cu care eram eu obisnuit in plimbarile pe cursiera. Rulam cu o viteza medie de 40-45km/h fiind atent la miscarile celorlalti, la eventuale obstacole sau gropi de pe drum pentru a evita o cazatura.

La km-ul 70 a inceput cea mai grea si lunga urcare din concurs, moment in care grupul meu s-a imprastiat pe toata lungimea urcarii. Am fost printre primii 3-4 care au ajuns in varf unde se afla si singurul punct de alimentare de pe traseu. Nu m-am oprit pentru ca inca aveam mai mult de un bidon cu apa si un baton in buzunar. Am inceput coborarea de pe munte pe serpentine, ruland la vale pe acestea cu aproape 60km/h. Aici am pierdut cu totul contactul cu grupul meu, iar pentru urmatorii 30 de km am pedalat de unul singur. In mare parte impotriva vantului, pe drumul plin de urcari si coborari nu foarte abrupte dar multe la numar. Plutonul din capul cursei avea deja un avantaj consistent si stiam ca nu sunt sanse sa ma apropii de ei. Nu de unul singur. Asa ca tot ce am facut a fost sa tin un ritm cat de cat ridicat conservand energie pentru finalul cursei.

Cu 20km inainte de final am ajuns din urma doi concurenti si ne-am organizat impreuna reusind sa pastram un ritm mai ridicat (~45-48km/h) pana aproape de final. Inainte de intrarea in oras cand mai aveam putin sub 5km, m-am ridicat pe pedale si am fortat putin lasand grupul in urma pentru a evita un eventual sprint in 3 pe ultima linie dreapta.

Am terminat concursul pe pozitia 34 in categorie (dupa ultima numaratoare) ceea ce e foarte bine. A fost o experienta noua. Au fost 3 ore si 44 minute de suferinta cumplita dar nu exista regrete. A fost ceva nou pentru mine dar n-as putea spune ca abia astept o noua participare la un astfel de concurs. E nevoie de foarte multa atentie atunci cand rulezi la viteze atat de mari alaturi de alti 10-20-30 de participanti, toti imprevizibili.

Chiar daca am fost foarte departe de podium tot n-am parasit Sered-ul fara un premiu. Am castigat la tombola o pereche de sosete pentru pedalat.