life is a beautiful ride

Tag: stupava trophy (page 1 of 1)

Stupava MTB Trophy (2022)

Stupava Trophy e un concurs mai special pentru mine pentru că a fost prima competiție la care am participat aici în Slovacia. Se întampla acum 9 ani. Anul acest a fost însă un concurs puțin mai special decât de obicei pentru că am concurat exact de ziua mea de naștere. Nu foarte bine pregătit fizic dar motivat și cu gandul la o poziție pe podium (heh, cadou de ziua mea) m-am aliniat la startul traseului de 76km (cu aprox 1700-1800m de cățărare).

Cu traseul desfășurându-se în apropiere de Bratislava pe cărări foarte bine știute de mine – și cu o tură de recunoaștere făcută cu doar câteva zile înainte de concurs – nici prin cap nu mi-a trecut că aș putea avea probleme de orientare sau de a rata traseul în vreun fel. Ei bine, cam asta s-a și întâmplat. Și nu doar mie, ci și altor concurenți care știau foarte bine traseul concurând aici de nenumărate ori.

Read more

Stupava Trophy (2019)

Stupava Trophy, acea cursă care în fiecare an îmi da bătăi de cap nefiind sigur de participare decât cu una-două zile înainte de eveniment. Nici acest an nu a fost o excepție. Forma slabă în care mă prezentam, lipsa antrenamentului (în mod special pe MTB) și prognoza meteo nefavorabilă au fost semne mari de întrebare dacă ar trebui să particip sau nu. Am decis totuși Vineri dupamasa să mă înscriu și să concurez la traseul de 42km. Și bine am făcut!

Read more

ŠKODA Stupava MTB Trophy (2016)

Organizatorii Skoda Stupava MTB Trophy au schimbat traseul anul trecut. De fapt, au schimbat locul de start/finish iar odata cu acesta s-au modificat si primii km din traseu. In ce priveste finish-ul, acesta e oarecum pe traseul vechi fiind adaugate doar cateva obstacole peste care trebuie sa treci in ultimii 200-300m cat si un parau adanc de 20-30cm prin care esti obligat sa treci.

Anul trecut nu am participat la acest concurs fiind plecat in Romania asa ca nu aveam un timp de batut, nemaifiind pe acest traseu inainte. Mi-am propus totusi sa trag tare si sa incerc sa termin in primii 10, avand astfel de batut locul 12 obtinut in 2014.

M-am trezit Sambata de dimineata, iar dupa un mic dejun si o cafea am pornit la drum. Imi place sa ajung la concursuri cu cel putin o ora inainte de inceperea acestuia. Imi place sa am suficient timp sa ma pregatesc, sa verific bicicleta si sa ma incalzesc 15-20min. Asa am facut si azi, ajungand la locul de start cu doua ore inainte de startul acestuia. Am adaugat timp in plus pentru a apuca sa-mi iau pachetul de start si pentru a pregati bicicleta.

Cand mai erau 30 de minute ramase m-am indreptat spre linia de start. Doar cine nu a participat la un concurs de mtb nu stie cat de important e sa te pozitionezi cat mai in fata la linia de start. La fel cum se intampla la fiecare concurs si azi au venit “profesionistii” si s-au bagat in fata. Nu m-ar deranja atat de tare daca la start ar pleca si nu i-as mai ajunge dar pe marea majoritate dintre cei care s-au bagat in fata i-am depasit azi pe primele doua urcari. Jenant, enervant dar n-am ce face in privinta bunului simt al acestora. Pur si simplu lipseste. E lipsa acuta de bun simt si respect pentru ceilalti participanti.

La 11 fix s-a dat startul, primii kilometri din traseul nou fiind pe sosea. M-a cam rupt asfaltul cu rotile mele de 26″ lasate putin moi pentru o aderenta mai buna in padure dar macar am stat la cutie pentru a ma feri de vant pana am ajuns in Borinka, locul de unde incepe prima urcare de pe traseu. Stiam ca prima urcare v-a face diferenta pe un traseu de doar 42km asa ca am strans din dinti si am pedalat la deal incercand sa nu pierd foarte mult timp. Am ajuns in varf cu o diferenta de vreo 30secunde fata de primul grup format din 7-10 biciclisti. Am pedalat mai departe, am facut coborarea scurta dar destul de tehnica in viteza si am inceput din nou o urcare, de data aceasta mai usoara dar lunga. Am reusit sa depasesc cativa obositi, iar dupa 16km si 37 de minute pe traseu am ajuns la baza celei mai grele urcari: 1.5km lungime cu o medie de 10%, off-road pe bolovani si radacini. In prima parte a urcarii am trecut de vreo 4 lesinati (2 dintre ei m-au depasit pe o coborare rapida dar periculoasa) si la una dintre curbe am reusit sa vad grupul lider in departare. Din pacate n-am reusit sa reduc diferenta dintre mine si acestia, ei luand un avantaj considerabil odata ajunsi in varf.

La primul punct de alimentare (Kamzik) am baut un pahar de apa in viteza si am pornit pe singletrail. Traseul il stiu ca in palma dar asta nu inseamna ca si zbor pe el. Era in schimb sa zbor in cap la unul din cele cateva salturi de pe traseu. M-am aplecat prea mult in fata si era sa zbor peste ghidon dar cursa lunga a furcii a atenuat si corectat greseala suficient cat sa pot continua in siguranta.

La iesirea de pe singletrail-uri ne-am intersectat cu traseul scurt de 25km care era plin de biciclisti entuziasti pedaland incet si mergand in paralel. M-am alaturat altor doi biciclisti de pe traseul meu si am trecut in viteza si slalom de toti acei entuziasti. In unele situatii a fost nevoie de racnetele unuia dintre noi pentru a-i convinge pe acestia sa ne lase si noua juma’ de metru din drumul forestier.

Am ajuns la al doilea punct de alimentare (Biely Kriz) in o ora si 30 de minute. Atunci mi-am dat seama ca am un timp destul de bun si dupa inca un pahar de apa am inceput coborarea spre Borinka. O coborare lunga pe drum forestier (cu cateva scurte urcari usoare) in care se ating viteze destul de mari daca uiti sa franezi. Grupul de 3 din care am facut parte a ajuns sa fie de doi, unul l-am pierdut pe traseu. L-am lasat pe celalalt din grup sa stea in fata (era nervosul care urla la cei mai inceti sa se dea deoparte) avand astfel cale libera. Prima jumatate din coborare am parcurs-o fara prea mari probleme dar in a doua parte au aparut noroiul si beltile mari ramase de la ploile de acum cateva zile. Unele am reusit sa le ocolim dar prin cele mai multe a trebuit sa trecem pentru ca erau cat drumul de mari. Unele au fost suficient de adanci incat rotile au intrat pana la osie. Viteazul din fata mea a uitat de frane si il vedeam cum se distanteaza pe coborare. Cand a avut vreo 50 de metri in fata mea l-am vazut cum pierde controlul bicicletei si se da peste cap aterizand cu tot cu aceasta intr-o baltoaca mare, adanca si plina cu noroi. S-a ridicat extrem de repede si a sarit pe bicicleta pana am ajuns eu la el.

Ultimul km din traseu este printr-o vale (valau) si trebuie sa fii foarte atent la drum si sa sari de pe o parte pe alta a valaului pentru a evita mijlocul plin de crengi, butuci si bolovani. Stiam de aceasta sectiune din traseu asa ca am tras tare si l-am depasit pe viteazul din fata mea plus inca doi de pe traseul scurt pentru a avea cale libera pe acea vale.

Cu 300m inainte de linia de sosire traseul trece printr-un parau suficient de adanc sa te ude tot si sa te incetineasca. Am trecut prin apa in viteza stropind asistenta de pe margine si am terminat concursul in 1h49min, la 11 minute in spatele locului 1. Mi-am asigurat astfel locul 7 din 143 in categorie si 19 la general din vreo 390 de participanti la tura de 42km. Sunt multumit de rezultat dar cred ca se putea si mai bine. Daca aveam mai multa incredere in mine si reuseam sa fortez putin mai mult pe prima urcare pentru a ramane in grupul lider poate reuseam sa ma apropii si mai mult de podium. Poate la anu’. Poate!

Per total sunt multumit. Am reusit sa termin inca un concurs frumos fara sa cad si fara sa am vreo problema tehnica. Am avut parte de o vreme excelenta si de o organizare impecabila a intregului eveniment. La prima participare de acum 3 ani am iesit pe locul 81, iar azi pe 7. Este vizibila evolutia din acesti 3 ani dar cred si simt ca se poate si mai bine. Ramane sa-mi demonstrez acest lucru in anii urmatori.

Stupava Winter Trophy (2016)

Am ajuns deja la a 3-a participare la acest concurs de mountainbiking in plina iarna. De aceasta data am avut parte de un traseu schimbat aproape in totalitate, organizatorii mutand locul de start/finish in localitatea Stupava. Organizarea a fost din nou exceptionala si traseul marcat clar astfel incat cei aproximativ 290 de participanti sa fie multumiti.

M-am inscris la acest concurs in urma cu doua luni si aveam planuri mari (sa termin in primii 10) dar lipsa de antrenament si genunchiul sucit la snowboarding mi-au dat putin planurile peste cap. Daca tot am fost inscris si cu taxa platita am zis sa particip si sa inregistrez intreg concursul cu cele doua camere gopro din dotare. Asta insemna sa pun aparatori de noroi pe bicicleta (lucru pe care nu-l fac niciodata in concursuri), sa inlocuiesc bidonul de apa cu cel in care tin bateriile externe pentru camere, sa-mi pun hamul pentru camera din fata si sa acord mai multa atentie filmatului decat competitiei in sine. Cu acest nou scop in minte mi-am stabilit si un timp limita de 1:15-1:20 in care sa termin concursul.

Am suferit inca de la inceput si picioarele n-au functionat aproape deloc. Am incercat sa stau pe plat in trena altor concurenti dar nici asta nu prea mi-a iesit. Unul din motive a fost si presiunea scazuta din roti. Am procedat astfel pentru creste aderenta pe zapada si gheata dar asta m-a costat mult pe toate celelalte suprafete. Ce mi-a placut insa a fost faptul ca traseul a avut de toate. E pentru prima oara cand particip la un concurs pe astfalt, placi de beton, radacini ude, singletrail uscat, noroi moale de neocolit, zapada si, evident, gheata. A fost un adevarat exercitiu de indemanare sa controlez bicicleta in anumite situatii dar am reusit sa parcurg intreg traseul fara nici o problema.

Am terminat acest concurs pe pozitia 28 din 82 de participanti in categorie, cu un timp de 1:20:50. Am depasit timpul propus de la inceput cu 50 de secunde dar la cat de aiurea am “functionat” e foarte bine. Urmeaza o perioada de challenge-uri pe Strava, bere si voie buna. Din primavara sper sa ma pun serios pe treaba.

Pe langa clipul de mai sus am mai montat si unul lung si plictisitor dar care cuprinde intreg concursul.

Stupava Trophy Maraton (2014)

Anul trecut am terminat traseul de 42km pe pozitia 81 si ma declaram satisfacut de rezultat chiar daca adevarul era cu totul altul. Suferisem atat de mult in timpul concursului din cauza lipsei de pregatire si a bicicletei mari si grele incat eram bucuros ca s-a terminat.

Anul acesta m-am inscris tot la traseul de 42km si eram convins ca daca il termin fara nici o problema tehnica, o voi face intr-un timp mult mai bun. Si asa a fost.

Cunoscand foarte bine tot traseul; fiecare curba, urcare si coborare de pe traseu, am plecat de la start din fata pentru a evita depasirile celor mai inceti pe prima bucata din traseu. S-a dat startul si m-am gasit pedaland in draci pentru a nu pierde pozitia avuta dar a fost aproape imposibil de pentru ca unii au dat tot ce au avut in ei pentru a depasi cat mai multi inca de pe prima urcare. Marea majoritate dintre acestia au cazut lati dupa primul kilometru parcurs si a trebuit sa-mi croiesc cale printre ei.

In primii 7-8km am pedalat la un ritm de ~175bpm fara sa castig vreo pozitie in clasament dar incercand sa conserv cat mai multa energie pentru cele doua catarari criminale ce faceau parte din prima jumatate de traseu.

Am ajuns la primul punct de alimentare destul de obosit dar satisfacut de cele cateva pozitii castigate pe urcare, si de faptul ca nu am facut push-bike. Dupa acest punct traseul a urmat cateva singletrack-uri unde depasirea e aproape imposibila. Am fortat putin cat sa-i prind din urma pe cei din fata mea, urmand ca mai apoi sa-i depasesc pe drumul forestier mai lat ce succeda singletrack-ul.

Cand in sfarsit imi gasisem un ritm suficient de ridicat pentru a pedala bucata ramasa din traseu am avut neplacerea (la fel ca anul trecut) sa-i ajung din urma pe cei de la traseul scurt, care se intercala pe a doua jumatate cu traseul nostru. Fiind vorba de traseul hobby, participantii inscrisi la acesta erau la plimbare si, odata cu intrarea pe urmatorul singletrack au devenit aproape imposibil de depasit. Am strigat la ei, am mai dat din coate si riscat intrand in iarba mare cat bicicleta pentru a incerca sa nu pierd prea mult timp dar distanta dintre mine si grupul cu care eram crestea vazand cu ochii.

Zece minute mai tarziu ma aflam deja pe coborarea ce ducea spre linia de sosire si inca ma luptam sa-i depasesc (in siguranta) pe cei de la traseul scurt. Am lasat franele libere cat de mult am putut reusind sa mai castig cateva pozitii dar mare lucru nu s-a putut face pe coborare. Oricat de nebun ai fi pe coborare, concursurile de XC tot pe urcare si linie dreapta se castiga. Acolo se face diferenta.

Una peste alta am reusit sa termin cursa mai bine decat mi-am propus initial. Ma gandeam ca un timp bun ar fi undeva la 2h10min cu o pozitionare intre primii 20-30 de participanti. Am reusit totusi sa termin in 1h58min clasandu-ma astfel pe locul 12 din 156 de participant in categorie care au terminat concursul. De aceasta data sunt cu adevarat multumit de rezultat.

Stupava Trophy Maraton (2013)

Am apucat sa fac un clip scurt din acele putine momente suprinse pe GoPro in timpului cursei. Am avut o problema cu cardul (care arata ca e plin) si a trebuit sa ma opresc din filmat undeva dupa jumatatea cursei. Din pacate cateva coborari exceptionale dar si finalul cursei lipsesc din acest montaj. Am reusit sa termin cursa in 2:37 ore si am ocupat locul 81 in categorie. Complet satisfacut de rezultatul obtinut si de organizarea evenimentului.