Stupava Trophy, acea cursă care în fiecare an îmi da bătăi de cap nefiind sigur de participare decât cu una-două zile înainte de eveniment. Nici acest an nu a fost o excepție. Forma slabă în care mă prezentam, lipsa antrenamentului (în mod special pe MTB) și prognoza meteo nefavorabilă au fost semne mari de întrebare dacă ar trebui să particip sau nu. Am decis totuși Vineri dupamasa să mă înscriu și să concurez la traseul de 42km. Și bine am făcut!
Traseul nu e unul foarte tehnic dar are câteva cățărări scurte foarte abrupte și câteva cățărări lungi care îți pun destul de serios picioarele la treabă (mai ales dacă nu ești antrenat).
Scopul meu a fost același ca în fiecare cursă în care există cățărare: să rămân cu grupul lider cât mai mult timp posibil. Cățărările sunt punctul meu slab și ar trebui să lucrez la asta dar stau prost la capitolul motivație când vine vorba să pedalez la deal.
Prima cățărare a împrăștiat cei peste 270 de participanți într-o multitudine de grupuri mici. Am reușit în ciuda cățărării grele și a ritmului ridicat să rămân foarte aproape de grupul lider. Practic, erau cu mai puțin de 50m în fața mea când am ajuns in vârf.
A fost greu dar am zis să trag tare de mine. În cazul în care pierd grupul măcar să am parte de un antrenament bun. După a două cățărare abruptă s-a rulat pe drum forestier la viteză destul de mare. A urmat apoi o coborâre lungă și destul de tehnică ce ne-a dus la baza celei mai lungi și complicate (din punct de vedere al efortului) cățărări. Am tras tare de mine, ba chiar m-am și apropiat foarte mult de cei din față dar de la jumătatea cățărării am început să pierd putere și ritmul a scăzut considerabil.
Odată ajuns în vârf la primul punct de alimentare m-am văzut nevoit să pedalez de unul singur mai departe. Știam traseul pentru că este la mine în cartier. Am rulat singur pentru o bună bucată de traseu (vreo 10km) după care am intrat pe traseul comun cu cei de la tura de 25km. Am depășit vreo 30-40 de bicicliști fără a simți că depun efort prea mare. Probabil asta m-a făcut să scad puțin ritmul ceea ce a făcut ca după al doilea punct de alimentare să fiu ajuns din urmă de alți doi bicicliști de pe traseul meu.
După al doilea punct de alimentare traseul este în coborâre până la final. Fiind uscat în pădure (ploaia anunțată n-a mai sosit) am coborât destul de tare dar nu suficient pentru a-i lăsa în urmă pe cei doi.
Finalul este unul tehnic și în fiecare an se lasă cu căzături urâte. Așa s-a întâmplat și acum. Eu am ieșit de pe traseu de două ori pentru că nu am apreciat corect viteza și curba ce trebuia luată dar alții au fost mai ghinioniști și s-au dat peste cap cu tot cu biciclete.
La linia de finish am ajuns după o oră și 45 de minute. A fost suficient pentru un loc 8 în categorie și 23 la general. Lipsa de formă și de antrenament pe MTB s-au simțit dar trebuie să recunosc că rezultatul este unul satisfăcător. Sper să reușesc anul acesta să mai particip la măcar încă un concurs pe MTB.
