Organizatorii Skoda Stupava MTB Trophy au schimbat traseul anul trecut. De fapt, au schimbat locul de start/finish iar odata cu acesta s-au modificat si primii km din traseu. In ce priveste finish-ul, acesta e oarecum pe traseul vechi fiind adaugate doar cateva obstacole peste care trebuie sa treci in ultimii 200-300m cat si un parau adanc de 20-30cm prin care esti obligat sa treci.

Anul trecut nu am participat la acest concurs fiind plecat in Romania asa ca nu aveam un timp de batut, nemaifiind pe acest traseu inainte. Mi-am propus totusi sa trag tare si sa incerc sa termin in primii 10, avand astfel de batut locul 12 obtinut in 2014.

M-am trezit Sambata de dimineata, iar dupa un mic dejun si o cafea am pornit la drum. Imi place sa ajung la concursuri cu cel putin o ora inainte de inceperea acestuia. Imi place sa am suficient timp sa ma pregatesc, sa verific bicicleta si sa ma incalzesc 15-20min. Asa am facut si azi, ajungand la locul de start cu doua ore inainte de startul acestuia. Am adaugat timp in plus pentru a apuca sa-mi iau pachetul de start si pentru a pregati bicicleta.

Cand mai erau 30 de minute ramase m-am indreptat spre linia de start. Doar cine nu a participat la un concurs de mtb nu stie cat de important e sa te pozitionezi cat mai in fata la linia de start. La fel cum se intampla la fiecare concurs si azi au venit “profesionistii” si s-au bagat in fata. Nu m-ar deranja atat de tare daca la start ar pleca si nu i-as mai ajunge dar pe marea majoritate dintre cei care s-au bagat in fata i-am depasit azi pe primele doua urcari. Jenant, enervant dar n-am ce face in privinta bunului simt al acestora. Pur si simplu lipseste. E lipsa acuta de bun simt si respect pentru ceilalti participanti.

La 11 fix s-a dat startul, primii kilometri din traseul nou fiind pe sosea. M-a cam rupt asfaltul cu rotile mele de 26″ lasate putin moi pentru o aderenta mai buna in padure dar macar am stat la cutie pentru a ma feri de vant pana am ajuns in Borinka, locul de unde incepe prima urcare de pe traseu. Stiam ca prima urcare v-a face diferenta pe un traseu de doar 42km asa ca am strans din dinti si am pedalat la deal incercand sa nu pierd foarte mult timp. Am ajuns in varf cu o diferenta de vreo 30secunde fata de primul grup format din 7-10 biciclisti. Am pedalat mai departe, am facut coborarea scurta dar destul de tehnica in viteza si am inceput din nou o urcare, de data aceasta mai usoara dar lunga. Am reusit sa depasesc cativa obositi, iar dupa 16km si 37 de minute pe traseu am ajuns la baza celei mai grele urcari: 1.5km lungime cu o medie de 10%, off-road pe bolovani si radacini. In prima parte a urcarii am trecut de vreo 4 lesinati (2 dintre ei m-au depasit pe o coborare rapida dar periculoasa) si la una dintre curbe am reusit sa vad grupul lider in departare. Din pacate n-am reusit sa reduc diferenta dintre mine si acestia, ei luand un avantaj considerabil odata ajunsi in varf.

La primul punct de alimentare (Kamzik) am baut un pahar de apa in viteza si am pornit pe singletrail. Traseul il stiu ca in palma dar asta nu inseamna ca si zbor pe el. Era in schimb sa zbor in cap la unul din cele cateva salturi de pe traseu. M-am aplecat prea mult in fata si era sa zbor peste ghidon dar cursa lunga a furcii a atenuat si corectat greseala suficient cat sa pot continua in siguranta.

La iesirea de pe singletrail-uri ne-am intersectat cu traseul scurt de 25km care era plin de biciclisti entuziasti pedaland incet si mergand in paralel. M-am alaturat altor doi biciclisti de pe traseul meu si am trecut in viteza si slalom de toti acei entuziasti. In unele situatii a fost nevoie de racnetele unuia dintre noi pentru a-i convinge pe acestia sa ne lase si noua juma’ de metru din drumul forestier.

Am ajuns la al doilea punct de alimentare (Biely Kriz) in o ora si 30 de minute. Atunci mi-am dat seama ca am un timp destul de bun si dupa inca un pahar de apa am inceput coborarea spre Borinka. O coborare lunga pe drum forestier (cu cateva scurte urcari usoare) in care se ating viteze destul de mari daca uiti sa franezi. Grupul de 3 din care am facut parte a ajuns sa fie de doi, unul l-am pierdut pe traseu. L-am lasat pe celalalt din grup sa stea in fata (era nervosul care urla la cei mai inceti sa se dea deoparte) avand astfel cale libera. Prima jumatate din coborare am parcurs-o fara prea mari probleme dar in a doua parte au aparut noroiul si beltile mari ramase de la ploile de acum cateva zile. Unele am reusit sa le ocolim dar prin cele mai multe a trebuit sa trecem pentru ca erau cat drumul de mari. Unele au fost suficient de adanci incat rotile au intrat pana la osie. Viteazul din fata mea a uitat de frane si il vedeam cum se distanteaza pe coborare. Cand a avut vreo 50 de metri in fata mea l-am vazut cum pierde controlul bicicletei si se da peste cap aterizand cu tot cu aceasta intr-o baltoaca mare, adanca si plina cu noroi. S-a ridicat extrem de repede si a sarit pe bicicleta pana am ajuns eu la el.

Ultimul km din traseu este printr-o vale (valau) si trebuie sa fii foarte atent la drum si sa sari de pe o parte pe alta a valaului pentru a evita mijlocul plin de crengi, butuci si bolovani. Stiam de aceasta sectiune din traseu asa ca am tras tare si l-am depasit pe viteazul din fata mea plus inca doi de pe traseul scurt pentru a avea cale libera pe acea vale.

Cu 300m inainte de linia de sosire traseul trece printr-un parau suficient de adanc sa te ude tot si sa te incetineasca. Am trecut prin apa in viteza stropind asistenta de pe margine si am terminat concursul in 1h49min, la 11 minute in spatele locului 1. Mi-am asigurat astfel locul 7 din 143 in categorie si 19 la general din vreo 390 de participanti la tura de 42km. Sunt multumit de rezultat dar cred ca se putea si mai bine. Daca aveam mai multa incredere in mine si reuseam sa fortez putin mai mult pe prima urcare pentru a ramane in grupul lider poate reuseam sa ma apropii si mai mult de podium. Poate la anu’. Poate!

Per total sunt multumit. Am reusit sa termin inca un concurs frumos fara sa cad si fara sa am vreo problema tehnica. Am avut parte de o vreme excelenta si de o organizare impecabila a intregului eveniment. La prima participare de acum 3 ani am iesit pe locul 81, iar azi pe 7. Este vizibila evolutia din acesti 3 ani dar cred si simt ca se poate si mai bine. Ramane sa-mi demonstrez acest lucru in anii urmatori.