Vienna este cunoscut ca un oras prietenos cu biciclistii datorita vastei retele de piste pentru biciclete. Cu toate acestea, a pedala prin inima orasului fara trafic, cu oameni care sa te aplaude si incurajeze, cu politie care sa te ghideze si sa-ti ofere cale libera este o ocazie unica. Aceasta ocazie se numeste Gran Fondo Giro d’Italia Vienna. O competitie pentru ciclisti care ofera oricarui biciclist sansa se a face toate lucrurile descrise mai sus.
Competitia se desfasoara pe trei trasee (Junior pentru copii, Medio Fondo pentru biciclistii de ocazie si Gran Fondo pentru rutieristii antrenati) gandite astfel incat fiecare biciclist sa poata participa indiferent de bicicleta din dotare sau nivelul de pregatire fizica.
M-am inscris din timp la traseul lung – Gran Fondo – pentru a testa in concurs noua bicicleta. Au fost 135 de km cu aproape 1400 metri diferenta de nivel pozitiva dar pe langa ceilalti 656 de biciclisti din pluton am fost nevoit sa lupt si cu urcari foarte abrupte si vant extrem de puternic care ne-a batut din fata pentru vreo 40-50km.
Startul s-a dat din apropiere de parcul de distractii Prater. Au fost doua grupuri care au pornit la o diferenta de 30 secunde iar eu am fost pozitionat in cel de-al doilea grup (asta s-a facut in functie de viteza medie pe care am dat-o la inscriere – multi mincinosi printre cei din fata). Am pornit cu un dezavantaj dar am folosit primii 20 de km din traseu in care cursa a fost neutralizata pentru a castiga cat mai multe pozitii. Asadar, daca la start am fost undeva pe la pozitia 350-400, la finalul segmentului neutralizat (centrul orasului plus putin din malul Dunarii) am ajuns in primii 100. In acest segment au fost (cel putin) doua cazaturi urate care s-au intamplat aproape de mine. Prima cauzata de linia de tramvai (a luat cu ea 3-4 biciclisti) iar a doua de neatentie (a luat cu ea peste 10 biciclisti care s-au dat peste cap din cauza vitezei).
Politia si pompierii au facut o treaba foarte buna de-a lungul intregului traseu blocand toate drumurile si strazile care se intersectau cu traseul. S-a putut astfel pedala pe toata latimea drumului fara grija traficului (asa cum se intampla la alte concursuri).
Imediat dupa startul oficial (~km 20) a inceput nebunia. Viteza a crescut brusc si odata cu ea riscul de accidente. Am incercat sa stau pe marginea plutonului pentru a evita cazaturile si am reusit. N-am apucat bine sa ne incalzim ca am si dat piept cu prima catarare de pe traseu. Lunga de doar 200m dar cu panta medie de 10%. A fost primul test si primul segment in care plutonul s-a imprastiat considerabil. Imediat dupa aceasta scurta urcare a urma o alta mai lunga de 1.5km si masurand tot in jur de 10%. Stiam ca daca reusesc sa raman cu plutonul din fata pana in varf voi avea o sansa sa termin concursul pe o pozitie buna asa ca am dat tot ce am avut pe aceste urcari. Poza de mai jos a fost facuta pe prima urcare.
Ajuns in varful dealului dupa prima catarare serioasa mi-am dat seama ca plutonul din fata (primii 100) s-a rupt in bucati de cate 10-20 biciclisti. M-am uitat putin prin jur si m-am lipit de un astfel de grup alaturi de care am facut si prima coborare pe serpentine. Am reusit sa castig cateva pozitii pe coborare dar nimic grozav. Am preferat sa cobor in fata grupului pentru a evita o eventuala cazatura pe coborare dar odata ajuns jos m-am pozitionat in coada grupului pentru a-mi relaxa putin picioarele pregatindu-ma pentru a doua catarare serioasa din traseu.
A doua catarare mare a fost formata din doua segmente: primul lung de 5.3km cu panta medie de 4% urmat de un alt segment de 2.3km cu panta medie de 5%. Aici lucrurile au inceput sa prinda contur. Grupul nostru s-a rupt in vreo 3 bucati dar am reusit sa ma tin de cei din fata pana in varf. Am facut si coborarea impreuna cu ei dar odata ajunsi jos mi-am dat seama ca nu suntem mai mult de 10 biciclisti ramasi in grup. N-ar fi fost o problema prea mare daca odata trecuti de Tulln nu am fi fost intampinati de un vant extrem de puternic care ne batea din fata.
Am pedalat stand la trena cu schimbul dar intr-un moment de neatentie (fiind distrasi de discutia pe care incerca sa o aiba unul dintre oficialii aflati pe motor cu un biciclist din grupul nostru) vreo 4-5 biciclisti au reusit sa se rupa de grup si sa prinda un usor avans. Dupa alti cativa km am ramas pe traseu doar doi, avand cate un un grup mic in fata si in spate. Am pedalat impreuna cu celalalt biciclist prin rotatie pentru vreo 20-30km dar vantul ne-a omorat picioarele. Aveam un ritm cardiac bun dar picioarele ardeau. Tipul m-a intrebat daca nu vreau sa o lasam mai moale pentru a astepta grupul din spate dar i-am spus ca inca mai sper sa-i ajungem pe cei din fata – vise.
Cu 30 de km ramasi de pedalat am fost ajunsi din spate de un grup format din 15-20 biciclisti care pareau pusi pe fapte mari. M-am infipt in grup undeva pe la mijloc si am evitat sa mai stau in fata pentru tot restul cursei. Fiind un grup destul de maricel am fost escortati de un motor al politiei si unul al oficialilor cursei. Am avut cale libera pana la final unde am sprintat reusind sa devansez 4 membri ai grupului pe final.
A fost un concurs greu dar echilibrat. Am avut parte de un pluton foarte mare la inceput (656 biciclisti), am avut parte de o tura prin centrul Vienei (ocazie unica), de escorta politiei, de drumuri inchise traficului, de spectatori extraordinari pe toata lungimea traseului, de cazaturi urate, de catarari abrupte, de sprinturi, de vant puternic samd. A fost un concurs din care am avut ce invata si totodata un test foarte bun pentru noua bicicleta.
Am terminat concursul in 4h:05, la 20 de minute distanta de locul 1 (la general) clasandu-ma astfel pe locul 47 din 656 la general si pe 23 din 173 in categorie. Un rezultat muncit de care sunt mandru.
