Toată situația asta creată de coronavirus, cu interdicții de circulație, carantină două săptămâni dacă te întorci din străinătate, distanțare socială și alte minuni ne-a făcut să ne orientăm atenția spre destinații de vacanță din interiorul țării, din Slovacia. Cum domnișoara din dotare este localnică și a cam călătorit prin mica ei țărișoară a fost destul de ușor să mă convingă să petrecem câteva zile la munte, în Terchová (și asta fără să pomenească nimic despre cât de mult o să-mi placă să pedalez pe aici).
În cele mai multe țări din Europa există restricții de circulație și socializare dar în Slovacia acestea sunt aproape inexistente. Există și aici un set de reguli ce trebuie respectate dar acestea nu sunt atât de restrictive, permițând și chiar încurajând mișcarea în aer liber atâta vreme cât se respectă distanțarea socială și se poartă mască de protecție.
Profitând de faptul că acum lucrăm de acasă și că statul ne permite să circulăm liber în interiorul țării, am decis să schimbăm puțin aerul din Bratislava și dealurile numite munți cu un aer curat și munți adevărați, cu vârfuri de peste 1300m altitudine. Așa am ajuns în Handlova, un mic oraș minier situat într-o vale la puțin sub 200 km depărtare de Bratislava.
După mai multe vacanțe petrecute prin străinătățuri a venit momentul pentru o plimbare prin exotica țară România. Am făcut un traseu îndrăzneț ținând cont de infrastructura rutieră din România dar cu puțin noroc am reușit să vizităm tot ce ne-am propus. Pentru cele două zile am avut in plan să vizităm Castelul Peleș de la Sinaia, să facem o plimbare la pas prin centrul Brașovului și prin Sighișoara urmând să încheiem aventura cu o vizită la Salina Turda.
Austria are foarte multe statiuni/locuri/partii in care iubitorii sporturilor de iarna pot sa-si faca de cap in vacanta dar noua ne e draga zona Zell am See – Kaprun. Faptul ca zona este impartita (Zell am See la ~2000-2500m altitudine si Kaprun cu partea de sus la peste 3000m) o face mult mai accesibila in caz de vreme rea. Este extrem de putin probabil sa ai parte de vreme rea atat in Zell am See cat si in Kaprun simultan. Daca in Zell am See este ceata si vizibilitate redusa atunci e foarte probabil ca in Kaprun sa fie soare (fiind deasupra norilor).
De la an la an mai apare cate o instalatie de gondole, scaune sau chiar cabina pentru a scurta timpii de asteptare la urcarea pe munca cat mai mult. Partiile sunt excelente (vezi clipul de mai jos) si impartite in toate categoriile: pentru copii, albastre, rosii, negre si free-ride, totul marcat si gandit in detaliu.
Anul asta am petrecut o saptamana in aceasta zona din care doua zile au fost ceva mai aglomerate. Nu stiu daca prin ceva tari a fost vacanta la copii sau nu dar acestia au fost prezenti in numar mare pe partii. Din ce am observat zona este vizitata de foarte multi olandezi. Nu stiu daca este una dintre cele mai apropiate de ei sau pur si simplu le place foarte mult dar cam tot a 3a masina e cu numere de olanda.
Cu o placa noua (all-mountain) mai lata m-am incumetat din nou prin powder dupa ce anul trecut am coborat un sector de free-ride mai mult pe jos decat pe placa. Pe la mijlocul vacantei am avut noroc de zapada proaspata si de soare asa ca toata ziua am stat cu gopro-ul in mana si m-am dat pana m-au lasat picioarele. Nu stiu cum e pe schiuri dar datul cu placa prin zapada de 30-40cm e foarte solicitant pentru picioare.
Am avut parte atat de vreme buna cat si de furtuni de zapada, vant puternic si temperaturi de pana la -14/-15 grade dar nimic nu ne-a dat jos de pe partii in intervalul orar 9-15.
De la +42C la -20C in doar cateva zile. Asa ne-am simtit la propriu si la figurat cand ne-am intors acasa din vacanta de iarna petrecuta in Africa de Sud. Am fost un grup restrans de 5 prieteni, parte a unui grup mai mare de 28 de persoane. Despre grupul mare si agentia cu care ne-am dus in Africa de Sud voi scrie intr-o alta postare pentru ca vreau sa pastrez un ton pozitiv in aceasta.
In Vienna ne-am intalnit cu Bogdan alaturi de care am zburat spre Johannesburg via Zurich. Dupa un zbor lung de noapte am ajuns dis de dimineata in Joburg unde ne-am intalnit cu Gelu si Anna formand astfel grupul “cei 5” (asa am fost numiti de catre ceilalti membri ai grupului mare). Rupti de oboseala si putin dezorientati am fost dusi de la aeroport direct la Lion’s Park pentru o prima experienta de safari si interactiune cu animalele salbatice. Am avut noroc de un ghid excelent care ne-a plimbat prin parc cu masina si explicat una alta despre animalele de acolo. La final am platit extra pentru a ne juca si fotografia cu cativa pui de lei (aveau 5 luni) si cu un ghepard.
Din parc am plecat inapoi spre Joburg unde am avut cazare cu priveliste. Seara am iesit pe jos la cumparaturi, de capul nostru, si cu toate ca eram cam singurii albi de pe strada nu ne-a avut nimeni treaba. Am cumparat bere la suprapret dintr-un bar pentru ca magazinele erau deja inchise. Cand ne-am intors la cazare am avut probleme cu portarul pentru ca intrarea se facea pe baza de amprenta si noi nu ne-am scanat degetele la iesire.
Din Joburg am pornit spre Parcul National Kruger iar in drum am trecut prin Pretoria unde am oprit la statuia lui Nelson Mandela. E uriasa!
Pentru a ajunge in parcul national Kruger la ora deschiderii am fost nevoiti sa ne trezim la 4 dimineata. Intrarea in parc se plateste si se programeaza din timp, intrarea facandu-se la ora la care ai fost programat. Pentru ca animalele sunt active dimineata devreme turistii sunt nevoiti sa se trezeasca din timp pentru a vedea si surprinde in imagini inedite animalele salbatice.
Noi am vazut in prima zi tot ce era de vazut cu exceptia crocodililor care erau in alta parte a parcului (parcul se intinde pe 700km – e printre cele mai mari de pe continentul african si cuprinde “big 5” (lei, leoparzi, rinoceri, elefanti si bivoli)). Eu am venit aici pentru a vedea elefanti in libertate, si am vazut.
Am stat in parc toata ziua, clima facand cu greu fata celor 42 de grade cu + de la amiaza. Dupa masa de pranz am avut norocul sa ploua pentru o scurta perioada, suficient cat sa racoreasca atmosfera si sa puna animalele din nou in miscare.
A doua zi am hotarat sa sarim din schema parcul (pentru ca doar crocodilii nu am apucat sa-i vedem in prima zi) si sa ne odihnim. Ne-am jucat cu drona, am baut bere si ne-am incarcat bateriile.
Tot in zona parcului Kruger am vizitat cateva cascade, canionul Blyde River (unul dintre cele mai mari canioane verzi din lume) si mi-am luat inima in dinti si am sarit in gol pe Big Swing.
Din Kruger am pornit din nou la drum spre Sun City, un oras inchis construit special pentru distractii si activitati pentru cei cu stare.
Sun City was developed by the hotel magnate Sol Kerzner as part of his Sun International group of properties. It was officially opened on 7 December 1979; at the time it was located in the Bantustan of Bophuthatswana.
As Bophuthatswana had been declared an independent state by South Africa’s apartheid government (although unrecognized as such by any other country), it could provide entertainment such as gambling and topless revue shows which were banned in South Africa. These factors, as well as its relatively close location to the large metropolitan areas of Pretoria and Johannesburg, ensured that Sun City soon became a popular holiday and weekend destination. The United Nations had imposed a cultural boycott on South Africa in condemnation of apartheid. To overcome this, Kerzner offered substantial financial incentives to performing artists to use Sun City as a venue. Several famous performers disregarded the boycott and performed at the venue, such as the Beach Boys,[2] Linda Ronstadt,[2] Cher,[2] Millie Jackson,[2] Liza Minnelli,[2] Frank Sinatra (1981),[3] Paul Anka,[3] Status Quo,[4] Rod Stewart (July 1983),[3][4] and Elton John (October 1983).[3]
Am avut la dispozitie 24 de ore sa ne destrabalam in Sun City si sa profitam de activitatile ce se puteau face acolo dar agentia nu a luat in considerare faptul ca daca ajungem seara in oras cam toate biletele la activitatile din ziua urmatoare erau vandute. Am reusit totusi sa profitam de cele 24 de ore. Ne-am dat pe una dintre cele mai rapide tiroliene din lume (peste 120km/h), ne-am ratacit prin labirintul orasului pierdut, am degustat bere, am jucat la aparate in casino si ne-am plimbat prin parc.
A fost frumos dar nu deosebit.
Din Sun City am pornit inapoi spre Johannesburg unde am avut la dispozitie doar 2-3 ore pentru somn inainte de a lua calea aeroportului a ne imbarca pe o cursa Mango spre Cape Town.
Ajunsi in Cape Town am dat peste o cu totul alta fata a africii de sud. Gardurile electrificate nu mai erau la absolut toate proprietatile, masini si case scumpe la tot pasul si vremea mai blanda. Aici agentia a facut din nou o scamatorie si a impartit grupul de 28 la doua cazari atat de departe una de cealalta incat nu ne-am mai intalnit unii cu ceilalti pentru tot restul vacantei. Am reusit sa pastram “grupul celor 5” intact si sa ne debarasam aproape complet de actitivatile si programul haotic al agentiei. Am folosit pentru cateva zile doar Uber pentru transport iar in ultima zi am inchiriat o masina pentru a ne plimba pe coasta.
Sederea in Cape Town a inceput cu vizitarea Capului bunei sperante. Un loc incarcat de istorie si povesti marinaresti, un loc pe care nu poti sa-l ratezi daca ajungi in Africa de Sud.
Pe langa Capul bunei sperante in zona orasului Cape Town am vizitat toate marile atractii, exceptie facand insula Robben acolo unde au fost inchisi nu mai putin de 4 presedinti ai tarii in frunte cu Mandela (care a petrecut in inchisoarea de pe insula 18 din cei 27 de ani cat a fost incarcerat).
Asadar, din locurile vizitate fac parte Capul bunei sperante, Boulders Beach (unde ne-am facut selfie cu pinguini), portul si orasul Cape Town, Table Mountain (pe care l-am urcat si coborat pe jos), Chapmans’s Road (un drum extraordinar de frumos de-a lungul coastei Atlanticului), Golful Hout, plaja Llandudno, Camps Bay, muntele Lion’s Head, plaja St James, Gradina botanica, Constantia (cea mai veche vinarie din Africa) si multe altele.
N-am sa lungesc postarea povestind in delatiu ce am facut si vazut in fiecare dintre aceste puncte dar e imperios sa mentionez ca orasul Cape Town este in sine o destinatie perfecta de vacanta, un city trip pentru care poti aloca 10-14 zile lejer pentru a-l putea savura complet. Cu toate ca biletul de avion pana acolo este destul de scump, odata ajuns in oras gasesti cazare la preturi decente iar restaurantele au preturi cam la jumatate fata de ce gasesc in Bratislava – ma refer aici la restaurante serioase, nu fast-food.
Uber este probabil cel mai bun si ieftin mijloc de transport pe langa busurile hop-on/hop-off – au pretul per km la jumatate fata de taxiurile normale.
***
A fost o vacanta de la care nu aveam asteptari prea mari dar care ne-a surprins placut. Am ales sa mergem acolo prin agentie din cauza zvonurilor legate de criminalitatea crescuta din aceasta tara. E adevarat ca din 10 stiri la radio 8 erau despre criminalitate, atacuri armate, jafuri si crime dar noi nu ne-am simtit in pericol nici un moment. Am iesit si la plimbare seara, pe intuneric dar nu ne-am aventurat in zone dubioase ce-i drept.
Africa de Sud nu este o tara saraca chiar daca o parte din populatie traieste in conditii greu de imaginat. Atat in Joburg cat si in Cape Town vezi cladiri inalte de birouri, apartamente si vile de lux cat si masini cum probabil doar in Monaco am mai vazut. Tara este un contrast incredibil intre saracie si opulenta. Localnicii peste care am dat noi au fost toti cumsecade, veseli si gata sa ne ajute in caz ca aveam nevoie de ceva.
Cape Town este invadat de turisti din toate colturile lumii. Mie mi-a placut orasul atat de mult incat am spus ca doar Melbourne-ul mi s-a parut mai frumos. Cape Town are de toate: ocean, plaje curate, drumuri de coasta incredibile, parc national si munti. Ah, sa nu uit de vinul excelent din zona. Daca nu ar fi in capatul lumii probabil ar avea un loc pe lista oraselor in care mi-ar placea sa locuiesc.
In cele doua saptamani am stat mai tot timpul cu gopro-ul in mana asa ca am adunat suficient material pentru a face un film documentar despre aceasta vacanta dar pentru ca sunt lenes am apucat pana acum sa fac doar acest scurt clip de 6 minute in care am incercat sa surprind cateva dintre cele mai interesante si frumoase momente din vacanta.
Daca ai intrebari legate de africa de sud, de cum poti sa o vizitezi sau cum am vizitat-o noi nu ezita sa lasi un comentariu si iti voi raspunde cu placere.
Pentru ca sunt foarte multe poze de aranjat si sortat nu am apucat sa urc nimic in galeria foto dar pun aici albumul de pe Facebook (l-am lasat la liber pentru a putea fi vazut de oricine, deocamdata).
Doua sarbatori nationale si inca doua zile libere de la munca ne-au facut sa ne gandim la o mini-vacanta undeva la mare, nu foarte departe si pentru un buget mai redus decat de obicei. La fel ca marea majoritate a slovacilor, cehilor, polonezilor si austriecilor ne-am indreptat atentia spre tarmul marii adriatice din Croatia. Am ales sa petrecem cateva zile linistite intr-o localitate mica de pe insula Krk din Croatia.
Evitand a ne caza exact pe malul marii (ne-am cazat la 1km departare de mal – 10min pe jos), alegand o camera tip studio (camera cu bucatarie si baie), mergand cu provizii de acasa (am profitat de faptul ca am mers cu masina) am reusit ca in primele 3 zile sa cheltuim acolo doar 2 euro. Am cumparat un magnet de frigider 🙂 Am avut la noi fructe, legume, iaurt, musli, paste si alte chestii de mancat in cantitati suficient de mari pentru a nu fi nevoiti sa mancam la cele cateva restaurante din localitate. Exceptie a facut ultima seara cand nevasta a avut pofta pe o portie de midii, asa ca am ales un local cochet si linistit unde am luat cina.
Cu putina atentie la drumul ales de GPS (am mers mai mult prin Slovenia pentru a evita taxa de autostrada din Croatia cat de mult posibil) si notand pe o hartie cateva adrese de pompe de alimentare din satele din Austria (evitand alimentarea masinii direct pe autostrada) am reusit sa petrecem cateva zile la mare fara a da o gaura in buget. Si localitatea Malinska de pe insula Krk din Croatia a fost (se pare) alegerea perfecta pentru a petrece la mare cele cateva zile libere de la munca.
Casele si strazile din localitate arata intr-un mare fel. Din poze (pentru ca n-am fost inca acolo) seama mult cu cele din Toscana. Case de piatra cu terase mari, strazi inguste cu trafic limitat si multa multa liniste. A fost destinatia perfecta pentru ce ne-am dorit noi.
Malul marii si plajele nu sunt insa pentru romani. Romanilor le place nisipul si aglomeratie pe cand aici plaja se facea pe beton, stanci sau pe cele cateva sezlonguri puse ici-colo. Apa in schimb e limpede si numai buna pentru scufundari/snorkeling. La mal poate avea pana si 5m adancime si tot vezi clar fundul. Pentru ca sunt foarte putine plaje (cu pietris) unde adancimea creste constant, locatia nu este cea mai buna pentru cei care nu stapanesc tainele inotului. Iar pentru cei care vor sa stea in apa (in picioare) e bine sa-si cumpere papuci de baie pentru ca e plin de arici de mare.
La intoarcerea spre casa am oprit si in Maribor pentru a face o plimbare prin centrul orasului si a servi pranzul la un restaurant foarte bine cotat pe Tripadvisor. Bascarsija e un restaurant cu specific bosniac, iar mancarea servita e ca acasa. Nu are nimic special dar e buna si portiile suficient de mari pentru a te satura. Recomand.
Cateva zile de voie buna, relaxare si distractie. Se vede asta din poze, nu?
