Nu stiu ce m-as face fara acei putini prieteni si apropiati pe care ii am raspanditi in lumea larga. Am vizitat atat de multe locuri datorita lor incat nu cred ca voi reusi vreodata sa ma revansez pe deplin. Asa si acum cu Grand Départ Düsseldorf. De cand au luat astia de la A.S.O. decizia de a porni Turul Frantei 2017 din Düsseldorf (pentru ca Turul Frantei si pentru ca Germania) i-am scris lui Bogdan sa-l anunt ca venim in vizita. Adica de acum vreo doi ani de zile.
Asadar, Turul Frantei a pornit din Düsseldorf si am hotarat sa vizitam orasul si sa urmarim pe viu, atat cat se poate, primele doua etape din tur. Prima a fost un ITT pe ploaie, pe un circuit de vreo 14km amenajat prin oras. Vreau sa spun ca pe toata lungimea circuitului nu puteai gasi mai mult de 2m de parapet fara spectatori. Au fost atat de multi oameni incat circuitul trebuia sa aiba cel putin 50 de km ca sa poata avea fiecare loc in primul rand.
Ne-am plimbat prin ploaie dea lungul circuitului pana am dat de finish. Am ajuns la timp pentru a vedea si prima ceremonie de premiere si pe Thomas imbracand tricoul galben.
Düsseldorf e un oras curat si frumos dar nu as putea spune ca se deosebeste prin ceva de alte orase mari si frumoase din Germania. Daca ma arunci in centrul unui oras precum Berlin, Munchen, Hamburg sau Düsseldorf nu cred ca as putea face vreo diferenta intre ele.
Ne-am plimbat pe strazi aproape 20 de km, am baut bere locala, am mancat mancare mexicana si am facut poze cu telefonul. A fost un citybreak in care nu am luat alte scule foto/video in afara telefonului si a GoPro-ului.
A doua zi am urmarit plutonul traversand podul din capatul strazii pe care locuieste Bogdan. Ne-am gasit un loc, am asteptat vreo 45 de minute pana ce a venit plutonul, am urmarit plutonul pret de 20 de secunde si gata. Liniste. Pe urma ne-am mutat pe cealalta parte a podului si am asteptat din nou pret de o ora pana la sosirea plutonului (s-au intors in Düsseldorf dupa un ocol in afara orasului), i-am urmarit din nou pret de cateva secunde (vezi clipul de mai jos) si din nou liniste.
Pe urma ne-am urcat in masina cu gandul de a-i astepta in “feed zone” care era la 50km de oras. Cred ca la fel au gandit toti ceilalti urmaritori pentru ca traficul la iesire din oras a fost infernal. A fost suficient de aglomerat incat am ratat plutonul la trecerea prin Titz (localitatea unde a fost organizat feed zone-ul) cu doar 2-3 minute. Am alergat spre acea zona dar in zadar. I-am vazut trecand prin fata noastra la doar 200-300m. Cam asa s-a incheiat aventura noastra la startul turului frantei.
Intreaga vizita a fost reusita si suficient de lunga/scurta incat sa imi doresc sa mai merg atat in acea parte a Germaniei cat si sa vizitez turul – poate data viitoare undeva in munti, prin Franta.
