Toată situația asta creată de coronavirus, cu interdicții de circulație, carantină două săptămâni dacă te întorci din străinătate, distanțare socială și alte minuni ne-a făcut să ne orientăm atenția spre destinații de vacanță din interiorul țării, din Slovacia. Cum domnișoara din dotare este localnică și a cam călătorit prin mica ei țărișoară a fost destul de ușor să mă convingă să petrecem câteva zile la munte, în Terchová (și asta fără să pomenească nimic despre cât de mult o să-mi placă să pedalez pe aici).
Cazare nu a fost greu de găsit chiar dacă am vrut neapărat să avem o cabană cu loc de grătar și, dacă era posibil, priveliște pentru a ne spăla ochii. Și a găsit o cabană cu una dintre cele mai frumoase priveliști din zonă. Demențial!
Localitatea se află în inima munților Mala Fatra – aflați aproape de granița cu Polonia și Cehia, parte din lanțul muntos Tatra – și este împrejmuită de câteva vârfuri de peste 1500m (pe care le pot admira direct de pe terasa cabanei de unde scriu acest post). Zonă muntoasă, șosele ondulate cu asfalt numai bun pentru antrenamente pe bicicletă.
Încercând să profit cât mai mult de vremea bună de afară, la doar o oră de la sosire am și sărit pe bicicletă pentru a explora împrejurimile. Am făcut o tură scurtă de 80km urcând pe unul dintre vârfurile din zonă care are asfalt până (aproape) în vârf, la peste 1100m altitudine. În următoarele două zile am mai reușit să bifez câteva cățărări mai cunoscute din zonă, pedalând aproximativ 250 km și vreo 4000m de cățărare înainte de a lua o pauză de regenerare. Demențial!
Printre ture pe bicicletă, fripturi la grătar și muncit la a termina cele 6 sticle de prosecco aduse pentru aperol am reușit să urcăm și pe munte. Destinația aleasă a fost vârful Veľký Kriváň (1700m), asta pentru că am putut urca până sus cu gondola. De acolo am putut admira munții care se întind până dincolo de granițele cu Polonia și Cehia. Demențial!
În pauza de la pedalat am fost luat de mânuță de ”mama soacră” și plimbat prin crăpături de munte pe trasee special amenajate pentru a putea fi străbătute de către oricine. Am aflat că traseele se numesc Jánošíkove diery. Spun trasee pentru că sunt mai multe și marcate corespunzător în funcție de lungime și dificultate. Am rămas plăcut surprins de voința și determinarea ”mamei soacre” de a ajunge în vârf, în ciuda traseului destul de tehnic și alunecos. Odată ajunși în vârful muntelui a început o ploaie zdravănă ce ne-a convins imediat să facem cale întoarsă. Sincer să fiu, cel care a sugerat să facem cale întoarsă am fost eu. Mi-a plăcut la nebunie traseul și mișcarea făcută. Demential!
În zilele ce au urmat ne-am odihnit și petrecut cu ocazia zilei mele de naștere. Vremea s-a stricat suficient de mult încât leneveala pe terasă să nu pară o activitate atât de plictisitoare.
Mă bucur că am reușit să descopăr o nouă zonă de munte și o destinație perfectă de vacanță la doar două ore distanță de Bratislava. În mod normal ar fi trebuit să colind dealurile din Toscana în această perioadă dar toată situația asta creată de coronavirus ne-a obligat să anulăm și să ne îndreptăm atenția spre zone din Slovacia. Nu regret deloc alegerea făcută. A fost … demențial!
