6-hours Slovakia Ring Cycling Race a reprezentat în an de pandemie cursa de ciclism de 24 de ore ce are loc anual pe circuitul de curse din Slovacia. Ținând cont de restricțiile impuse de statul slovac din cauza pandemiei de coronavirus, în acest an organizatorii au reușit să schimbe formatul concursului de 24 de ore cu unul de doar 6 ore. Au fost schimbări și în ceea ce privește categoriile în care ne-am putut înscrie, fiind eliminate echipele de 6 și 8 cicliști.
Noi – Expendables Cycling Team – am înscris în acest an două echipe în concurs. Una de doi, formată din Miro și Matej (Shrek) și alta de patru membrii, formată din Mișo, Martin, Peter și eu. Din păcate Peter a fost accidentat și nu a putut participa. Pentru că nu a existat o categorie de 3 membrii am decis să concurăm în 3 împotriva echipelor formate din 4 membrii.
Vremea a fost numai bună pentru concurs. Soare, cald și un ușor vânt dar nimic de speriat. Cursa a început destul de timid, cu viteze de rulare cuprinse între 42 si 48-50km/h. Am intrat al 3-lea pe circuit și am rămas surprins de cât de lejer se rulează în pluton. De menționat că în concurs au fost înscriși și membrii unei echipe profesioniste (nivel Continental), fapt pentru care am avut ceva emoții înainte de concurs neștiind la ce să mă aștept.
Ceva mai mult de patru ore erau trecute din concurs și încă se rula lejer. În tot acest timp au fost câteva tentative de evadare din care doar una părea să aibă succes. După ceva mai bine de 4 ore de concurs, în evadare se aflau doi cicliști, ambii din echipe de 4 membrii, cu un avantaj de peste două minute față de pluton. Am avut emoții că totul era deja lămurit pentru că nimeni nu dădea vreun semn că ar fi dispus să pună osul la treabă pentru a-i ajunge din urmă. Emoțiile au fost însă spulberate când o parte din membrii echipei Dukla Banska Bystrica (profesioniștii) au început să apese pe accelerație (după ce nu au stat deloc la trenă din timp 4 ore), reușind prin doar câteva atacuri să mobilizeze plutonul pentru a-i ajunge pe evadați. A fost nevoie de doar 3 tururi de circuit pentru ca cele două minute de avantaj să fie eliminate.
În ultima oră de concurs turele de circuit au oscilat între cel mai lent și cel mai rapid tur de circuit. Datorită numeroaselor atacuri plutonul s-a micșorat considerabil dar, din cele peste 30 de echipe de 4 membrii înscrise în concurs care mă interesau pe mine, încă erau destul de multe echipe reprezentate în pluton.
Cu 5 ture rămase din concurs era clar că podiumul se va stabili la sprintul final. Echipa a decis să mă lase pe mine să-mi încerc norocul la sprint, așa că am alternat turele pe circuit astfel încât să prind eu ultimul tur.
Cu un pluton încă destul de numeros și cu viteze de rulare destul de mici ultimul tur a fost destul de haotic și periculos. Am fost la un pas de cazătură de 3 ori. De doua ori mi-a fost lovit ghidonul destul de serios, asta pe langă faptul că cicliștii se mișcau haotic de pe o parte pe alta a circuitului în încercarea de a găsi poziția perfectă pentru sprint. Mi-am ales un ciclist în roata cui am vrut să stau (ciclist care a și câștigat sprintul final) dar mișcările repetate ale plutonul (și spiritul meu de conservare) m-au facut să pierd câteva poziții chiar înainte de ultimul viraj, moment crucial în poziționarea pentru sprint.
Am dat tot ce am avut din mine la sprint și – în ciuda poziției destul de nefericite din care am început sprintul – am reușit să câștig ultimul loc pe podium pentru echipă, terminând concursul pe locul 3 în categorie si pe 11 la general.
Ținând cont de calitatea cicliștilor înscriși în concurs și de faptul că noi am rulat doar în 3 membrii în loc de 4 pot spune că am fost extrem de fericit când mi-au spus colegii că urma să urcăm pe podium. Nu puteam începe mai bine sezonul de concursuri din acest an, un sezon plin de încertitudine creată de pandemia de coronavirus și de regulile destul de stricte aplicate de statul slovac.
