Svätojurský MTB Maratón e un concurs de MTB in apropiere de Bratislava la care am reusit sa particip in ultimii ani, de fiecare data ferindu-ma de traseul lung. Cei 70km de pedalat si 2000 de metri de catarare m-au speriat de fiecare data, mai ales ca este organizat in fiecare an la inceput de sezon. Anul acest in ciuda tuturor motivelor am decis sa ma inscriu la acest traseu lung. Scopul a fost de a-mi testa oarecum limitele pe noul MTB (nou pentru mine) cu care nu am interactionat atat de mult in ultimele luni pe cat as fi vrut, pe cat ar fi meritat.
Daca de obicei incerc sa ma pozitionez la linia de start cat mai in fata, de aceasta data i-am lasat pe cei buni sa-si faca numarul si am pornit avand in fata vreo 50 de participanti. Am fost hotarat sa merg in ritmul meu, sa fortez doar atat cat e nevoie pentru a-mi testa limitele pe aceasta bicicleta. Totul a decurs conform planului iar la primul checkpoint (dupa vreo 10km parcursi) am aflat ca am in fata mea 47 de concurenti. Mi-a fost destul de clar ca nu o sa reusesc sa fac o figura frumoasa, un top 10-20 sau ceva de genul, asa ca am continuat concursul asa cum mi-am propus, ruland in ritmul meu.
Unul dintre motivele pentru care am fugit pana acum de traseul lung e pentru ca exista pe traseu o catarare lunga pe care cei de la tura lunga o parcurg de doua ori. Am terminat catararea din prima bucla pastrandu-mi pozitia (+/- cateva pozitii) dar pe sfarsitul acesteia au inceput sa apara si primele probleme. Cel mai probabil din cauza pozitiei defectuoase pe bicicleta am inceput sa am o durere groaznica la spate in partea de jos. E oarecum standard pentru cei care nu isi regleaza pozitia pe bicicleta dupa manual. Am continuat asa, in dureri, trecand de primele doua puncte de alimentare dar din cauza durerii am fost nevoit sa scad putin ritmul si astfel am inceput sa pierd pozitii in clasament.
Cu prima bucla terminata si cu durerea de la spate care nu ma lasa in pace am inceput sa ma pregatesc (mai mult psihic) pentru a doua bucla de pe traseu. Cateva coborari in viteza, cateva eschive pentru a ramane pe traseu si iata-ma la baza catararii lungi pentru a doua oara. Acum aveam cu mine o oarecare oboseala si o durere care incepea sa devina insuportabila. In astfel de momente biciclistii se muta pe sa in fata sau in spate pentru a angrena alte grupe de muschi relaxand astfel grupele folosite in mod normal. Pentru moment fenta a functionat dar cand urcarea a inceput sa devina din ce in ce mai abrupta am inceput sa am crampe la piciorul drept. Complet surprins de sistuatie, primul gand care mi-a venit in minte a fost: WHAT THE FUCK?! Am mai avut crampe in timpul unui concurs doar o singura data si atunci pentru un efort cu mult peste ceea ce eram obisnuit – la Salzkammergut. Stiam din experienta ca daca ma opresc piciorul o sa ramana blocat o buna bucata de vreme asa ca m-am miscat din nou in sa si am continuat – de aceasta daca cu dureri cumplite la spate si la piciorul drept.
Am continuat asa pana spre final cand coborarea lunga ce ducea spre zona de finish mi-a permis sa ma relaxez putin. Am sperat sa pot sprinta la linia de finish impreuna cu un biciclist din zona pe care il cunosc dar am fost incurcat de un biciclist cazut la pamant pentru un moment si aia a fost. N-am mai reusit sa-l prind din urma pe urmaritor si am rulat pana la linia de finish intr-un ritm demn de o tura relaxanta de Duminica dupamasa.
Am terminat concursul pe locul 53 la general si pe 31 in categorie. Departe de locurile in clasament cu care sunt obisnuit dar sunt multumit ca bicicleta s-a comportat extraordinar (cum altfel?! doooh!), ca vremea a fost excelenta si am reusit sa termin concursul cu bine. Cat despre test, acesta a fost un succes. Am aflat acum intr-un mod destul de neplacut ce am de reglat si cum ar trebui sa arate antrenamentele mele de acum inainte: ceva mai mult MTB decat sosea si mult mai multa catarare decat fac in mod obisnuit.
