Salzkammergut Mountainbike Trophy, iptcday}.07.2015 Bad Goisern, www.trophy.at
Foto: Martin Bihounek | martinbihounek.com

Salzkammergut Trophy (2015)

5039 de participanti, 5039 de iubitori de munte si pedalat, 5039 de nebuni care s-au adunat weekendul trecut in zona Salzkammergut din Austria pentru a participa cu mic cu mare la cel mai mare concurs de mountainbiking din Austria – Salzkammergut Trophy 2015.

Unul dintre acei 5039 am fost eu. Cu inima cat un purice m-am aliniat la startul traseului de 76km (Traseul C – albastru), traseu care a avut startul in localitatea Obertraun si finalul in Bad Goisern. Bad Goisern a fost de altfel zona de final pentru toate traseele si totodata punctul principal al acestei competitii.

Fiind putin dezorientat de agitatia din jurul meu am pierdut sansa de a ma pozitiona la start cat mai in fata. Asa s-a facut ca am pornit cam de pe la sfarsitul celei de-a doua treimi din lungul sir de participanti (500 si ceva la numar) aliniati la start.

Am pornit in forta incercand sa castig cat mai multe pozitii inainte de a incepe urcarile pe munte pe singletrail. Primele urcari au fost simple si se puteau face pe bicicleta fara prea mari probleme. De fapt, 99% dintre urcari s-ar fi putut face pe bicicleta daca cei din fata nu se dadeau jos obligandu-i astfel pe toti cei din spate sa faca acelasi lucru. S-a pierdut o gramada de timp in acest mod dar am reusit sa raman cu moralul ridicat datorita peisajelor de poveste de care am avut parte.

Mai jos se vede ca am trecut linia de start fiind pe pozitia 479 (in clasamentul general) dupa care am urcat in clasament pe cum inaintam in cursa. Am reusit sa depasesc cateva sute de participanti in primii 15km pentru ca am avut suficient spatiu de manevra dar odata intrati pe singletrail a fost destul de dificil sa mai avansez prea mult.

————————————————–
00 km time: 00:01:05 00 km rank: 479 – la start
15 km time: 00:57:07 15 km rank: 138
43 km time: 02:53:26 43 km rank: 132
56 km time: 03:44:31 56 km rank: 123
75 km time: 04:28:11 75 km rank: 112 – sosire
————————————————–

Cea mai grea urcare din concurs, cea din Hallstatt (vezi poza de mai jos), am facut-o integral pe bicicleta. N-a fost usor pentru picioare dar a fost o sansa buna pentru a castiga cateva pozitii in clasamentul general. Urcarile au fost lungi, succesive si grele. Daca nu reuseam sa depasesc aici foarte multi biciclisti probabil ca m-ar fi doborat psihic. Pe a doua urcare lunga am vrut sa fac o pauza scurta de 10 secunde pentru a-mi intinde spatele si picioarele. In momentul in care m-am oprit si am pus piciorul jos am avut parte de o durere cumplita in spatele genunchiului si piciorul a ramas blocat pret de cateva secunde. Aceasta a fost singura pauza pe care am facut-o pe traseu. Chiar daca am simtit ca “nu mai pot”, de frica sa nu raman cu picioarele blocate undeva pe munte am hotarat sa nu ma mai opresc pana la final.

Daca pe urcari situatia a stat destul de bine nu acelasi lucru pot sa-l spun despre coborari. Drumurile forestiere de pe munte au fost acoperite cu un fel de pietris marunt si nisipos. Aceasta suprafata nu a fost pe placul bicicletei mele pentru ca am simtit-o pe toata durata coborarilor ca fiind foarte instabila. De frica sa nu cad (asa cum au facut-o multi altii) am coborat putin mai incet fiind astfel ajuns de fiecare data de cativa biciclisti dintre cei pe care i-am depasit pe urcare. Daca ar fi sa calculez timpul/locul in clasament castigat pe urcari cu cel pierdut pe coborari cred ca am iesit pe plus. Pe a doua coborare lunga traseul a ajuns si pe sosea. Aveam in fata mea un Ferrari care rula cu 70km/h (limita impusa de organizatorii concursului) iar eu ma apropiam rapid de el ruland cu 72-73km/h. M-a amuzat putin situatia dar nu am mai apucat sa-l si depasesc pentru ca traseul a facut brusc dreapta si am intrat din nou in padure.

Ultimii ~10km din concurs s-au desfasurat din nou pe sosea si nu au fost lipsiti de incidente. Un mos m-a sicanat in trafic (nestiind probabil ca particip la un concurs care e in plina desfasurare) incercand sa ma scoata de pe sosea in timp ce eu depaseam coloana de masini care rula la viteza redusa. Oamenii care se aflau prin preajma au avut ocazia sa auda un sir lung, tare si clar de injuraturi in limba romana.

Am trecut linia de sosire sprintand in forta fara un motiv anume. Am terminat concursul pe locul 33 din ~160 de participanti in categorie si pe locul 112 din 500 si ceva in clasamentul general, la o ora si 10 minute distanta de locul 1. Tinand cont de pozitionarea proasta avuta la grila de start, de gradul de dificultate al concursului si de faptul ca am facut toate coborarile la viteza mai mica (in siguranta) decat de obicei, locul 33 reprezinta mai mult decat puteam spera de la acest concurs. M-am inscris la acest concurs avand ca scop doar terminarea lui.

Salzkammergut Trophy a fost cel mai greu concurs de mountainbiking la care am participat pana in prezent. Pentru a face o comparatie, la un concurs obisnuit de ~40km cu ~1300m diferenta de nivel (media concursurilor la care particip eu) consum putin peste 1L de apa si de cele mai multe ori trec pe langa punctele de alimentare fara sa ma opresc. La Salzkammergut in schimb am baut aproximativ 5L de apa si am folosit absolut toate punctele de alimentare de pe traseu pentru a lua un nou bidon de apa (primesti un bidon gata umplut, nu trebuie sa astepti sa ti-l umple pe al tau), a bea cola, redbull sau isotonic si a infuleca bucati de banana gata curatata. Voluntarii care ne-au ajutat in aceste puncte de alimentare au fost extraordinari.

Salzkammergut Trophy e un concurs la care as participa din nou cu placere. Poate intr-o data viitoare o sa incerc si traseul de 110km.

Tags: , , , ,
Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *