24h Slovakia Ring Cycling Race este evenimentul care marchează mijlocul de sezon competițional de ciclism de șosea în Slovacia. Cel puțin așa este marcat în echipa noastră de amatori. Pregătiți fizic și psihic sau nu, cu prognoza meteo bună sau nu, echipa este înscrisă în fiecare an în această competiție. Lotul variază de la an la an dar fiind o competiție destinată in principal echipelor, Expendables Cycling team este pe lista de start mereu.
Anul trecut am ajuns în spital cu fractură de claviculă cu doar o săptămâna înainte de concurs, deci n-am participat. În acest an însă am încercat să-mi revin cât de cât pentru a mă asigura că pot să-mi ajut echipa să urce din nou pe podium. Au fost discuții legate de categoria la care să ne înscriem (2×4, 1×4 + 1×6, 1×8 etc) iar în cele din urmă am mers pe varianta simplă de 8 membri. Cu o seară înainte de concurs am aflat că unul din membri echipei are probleme cu stomacul și nu poate participa. Asta a însemnat că am avut doar 7 oameni disponibili pentru a lupta în categoria de 8.
N-are rost să descriu în amănunt cum a decurs întregul concurs. Personal am rulat destul de puțin (148km în total) în ciuda faptului că picioarele au funcționat bine și nu am avut deloc sentimentul că nu pot să țin pasul cu ceilalți cicliști. Poate a fost doar o teamă nejustificată după ce in urmă cu doi ani am pierdut contactul cu grupul încă din prima mea tură pe traseu. Nu știu exact motivul dar simt că aș fi putut pedala mai mult decât am făcut-o.
În timpul nopții Shrek a atacat cam în același fel în care am făcut-o eu acum doi ani și tot cam atât de mult a rezistat. Echipele din urmă s-au mobilizat (mare parte din cicliști fiind treziți din somn și puși la treabă) și au rulat în forță timp de vreo două ore pentru a ne ajunge din urmă.
Pe la ora 4 și ceva dimineața lucrurile s-au liniștit și am decis să dorm puțin. La ora 7 am fost trezit de un coleg și invitat pe traseu. A fost nevoie de un espresso dublu înainte de a mă urca pe bicicletă. Pur și simplu nu puteam ține ochii deschiși.
După atacul din timpul nopții s-a rulat destul de lejer, cu mici încercări nereușite de evadare din pluton din partea altor echipe. Spre final echipa a decis ca la sprintul de final să-l lăsăm pe Shrek să-și încerce norocul cu mai puternicii sprinteri. Cu toate că m-am simțit foarte bine, am știut că lipsa antrenamentului și a concursurilor se vor simți într-un sprint “all-out” iar Shrek a avut un sezon excepțional până acum. A dovedit (dacă mai era nevoie) că e un ciclist puternic și merită șansa de a sprinta la final.
A fost cald, a fost obositor dar a fost frumos. După 24 de ore de pedalat non-stop, echipa noastră a terminat pe locul 2 în categorie și pe 5 la general. Locul în clasament a fost decis de sprintul final.
În pauzele lungi dintre turele făcute pe circuit am făcut poze. Două dintre aceste poze descriu foarte bine starea de spirit din jurul acestui eveniment.
Dragoste, bucurie, plăcerea de a pedala și te bucura de viață indiferent de situație.
În final vreau să felicit și să mulțumesc tuturor membrilor echipei pentru efort și dedicare.
