În urmă cu câteva luni am dat peste anunțul unei noi competiții în orașul meu natal, Arad. Descrierea evenimentului suna cam așa:
“O nouă cursă, o nouă provocare. Dar cum v-ar suna 3 noi curse, 3 noi provocări. Acest lucru vi-l aduce anul acesta Road Grand Tour împreună cu Consiliul Județean Arad și Primăria Arad.”
RoadGrandTour organizează unele dintre cele mai frumoase concursuri din România, așa că așteptările de la un eveniment cu 3 curse în două zile în Arad au fost mari. Am marcat data în calendar și am încercat să adun ceva antrenament în picioare înainte de a pornit din Bratislava spre Arad.
RGT #1 – ITT – Contratimp individual la Șiria
Am ajuns în Arad vineri seara puțin înainte de miezul nopții și m-am pus la somn. A doua zi de dimineață a fost prima etapă din cele 3 – un contratimp individual pe munte, în lungime de peste 5km, cu o pantă medie de 7,2% și maximă de 19%. Nu pot spune că iubesc contratimpul (mai ales cel în cățărare) dar acestă etapă avea să fie și calificarea pentru criteriumul din centrul orașului.
Mi-am făcut încălzirea și m-am aliniat la start pe un soare arzător ce topea asfaltul. După primul kilometru am dat de cel mai dificil sector din traseu, cel cu pantă de 19%. Știam că n-am nici o șansă în această disciplină iar în încercarea de a salva ceva energie pentru etapa de dupamasă am împins în pedale doar atât cât a fost necesar pentru a menține bicicleta în mișcare.
A fost greu, a fost cald dar priveliștea oferită de urcarea pe asfalt din Șiria până la releul radio/tv a meritat efortul. Am scos un timp de 19 minute și 58 de secunde, terminând pe locul 44 la general și 15 în categorie. Clasamentul a fost făcut la comun, nefiind nici o diferențiere între cicliștii Elite și cei amatori.
RGT #2 – Criteriu – circuit in centrul aradului
“Primii 100 clasați la acest contratimp se vor califica în Circuitul de Noapte din centrul municipiului Arad. O cursă rapidă și spectaculoasă. Durata acestui Criteriu va fi de o oră după care se va auzi clopotul ce va anunța ultimele 3 tururi de circuit. Un tur are 1,77km.” Așa a sunat descrierea celei de-a doua curse din cadrul evenimentului. Am mai participat la un criteriu în centrul Aradului doar că atunci nu au participat sportivi din categoria Elite.
Pot să spun doar că viteza de rulare a fost extrem de mare, atacurile furibunde iar după ceva mai mult de 50 de minute în concurs (cu mai puțin de 10 minute rămase) grupul din care am făcut parte a fost ajuns din urmă de primul concurent. Asta a dus automat la descalificare. Inițial am fost dezamăgit că am tras ca un nebun preț de aproape o oră doar pentru a fi descalificat cu (probabil) 2 tururi înainte de clopot dar la final am constatat că, in afara celor 3 băieți de pe podium, toți participanții au fost ajunși din urmă, deci descalificați 🙂
RGT #3 – Road – cursa de fond, 100km semi-plat
După o primă etapă la care am participat doar pentru a mă califica la cea de-a doua, și după o a doua etapă în care am fost descalificat pentru că am rulat prea încet (în timp ce-mi sărea inima afară din piept), a urmat Duminică dimineață a 3-a etapă. O cursă de fond pe un traseu de aproximativ 100km semi-plat.
Cred că după primele două etape absolut toți participanții bănuiau cum avea să se termine acest concurs și cine sunt principalii pretendenți la podium. Chiar și așa, concursul s-a desfășurat bine în prima jumătate … și cam atât.
După aproape 40 de kilometri parcurși am ajuns în Lipova, o localitate în care toți participanții au fost surprinși de strada cu piatră cubică à la Paris-Roubaix. Toate bicicletele au început să trosnească în timp ce concurenții se înghesuiau pe troutuarele înguste care erau asfaltate. Acesta a fost și momentul în care un grup de 3 s-a rupt de pluton și duși au fost.
De parcă o evadare nu era de ajuns, la kilometrul 50 am avut parte de o a doua surpriză neplăcută. Marcajul imposibil de văzut de pe asfalt, necunoașterea traseului de către cei din vârful plutonului și (se pare) a motociclistului care ne ghida a făcut ca grupul din care am făcut și eu parte să iasă de pe traseu și să parcurgă cativa kilometri în plus față de ceilalți participanți. Până și-a dat lumea seama că nu suntem pe traseu, până ne-am întors și am început să pedalăm din nou la modul serios s-a pierdut suficient timp pentru a fi detronați în clasamentul degeneral de cicliști mai slab pregătiți, dar mai antenti la traseu (bravo lor).
Bun, un alt factor ce a dus la pierderea cursei a fost și nesincronizarea din grupul din care am făcut parte. Am avut câteva momente în care o parte dintre noi am lucrat împreună pentru a încerca să-i ajungem pe cei din față dar când marea majoritate nu vor să o facă e greu să rămâi motivat. Așa am ajuns să parcurgem a doua jumătate din traseu într-un ritm de tură de Duminică. Tot ce a lipsit din peisaj a fost o oprire la cafea sau o bere rece.
Am fost puțin frustrat din cauza ghinionului pentru că această etapă a fost singura în care clasamentul a fost împărțit între Elite și Amatori. Aș fi avut o șansă reală la un loc pe podium dar n-a fost să fie. Am terminat etapa pe locul 27 la general și pe 14 in categorie.
Cu toate problemele organizatorice (sau nu) apărute, trebuie să recunosc că evenimentul a fost unul de succes. Evenimentul a adus în Arad cicliștii foarte buni din toată țara și a dat șansa celor amatori să-și măsoare puterile cu ei. Și nu doar într-o singură proba, ci în toate cele 3 care formează circuitul de șosea.
Un contratimp individual (în cățărare, pentru a pune și mai multe paie pe foc), un criteriu în centrul orașului unde viteza de rulare a năucit mare parte dintre participanți încă din primele tururi de circuit, iar la final o probă de fond în care poziționarea în pluton a fost cel puțin la fel de importantă precum pregătirea fizică.
Ciclismul românesc are nevoie de cât mai multe astfel de evenimente iar cu timpul sunt convins că micile probleme organizatorice se vor rezolva de la sine. Bravo Road Grand Tour!
