life is a beautiful ride

Tag: winter (page 1 of 1)

Stupava Winter Trophy (2016)

Am ajuns deja la a 3-a participare la acest concurs de mountainbiking in plina iarna. De aceasta data am avut parte de un traseu schimbat aproape in totalitate, organizatorii mutand locul de start/finish in localitatea Stupava. Organizarea a fost din nou exceptionala si traseul marcat clar astfel incat cei aproximativ 290 de participanti sa fie multumiti.

M-am inscris la acest concurs in urma cu doua luni si aveam planuri mari (sa termin in primii 10) dar lipsa de antrenament si genunchiul sucit la snowboarding mi-au dat putin planurile peste cap. Daca tot am fost inscris si cu taxa platita am zis sa particip si sa inregistrez intreg concursul cu cele doua camere gopro din dotare. Asta insemna sa pun aparatori de noroi pe bicicleta (lucru pe care nu-l fac niciodata in concursuri), sa inlocuiesc bidonul de apa cu cel in care tin bateriile externe pentru camere, sa-mi pun hamul pentru camera din fata si sa acord mai multa atentie filmatului decat competitiei in sine. Cu acest nou scop in minte mi-am stabilit si un timp limita de 1:15-1:20 in care sa termin concursul.

Am suferit inca de la inceput si picioarele n-au functionat aproape deloc. Am incercat sa stau pe plat in trena altor concurenti dar nici asta nu prea mi-a iesit. Unul din motive a fost si presiunea scazuta din roti. Am procedat astfel pentru creste aderenta pe zapada si gheata dar asta m-a costat mult pe toate celelalte suprafete. Ce mi-a placut insa a fost faptul ca traseul a avut de toate. E pentru prima oara cand particip la un concurs pe astfalt, placi de beton, radacini ude, singletrail uscat, noroi moale de neocolit, zapada si, evident, gheata. A fost un adevarat exercitiu de indemanare sa controlez bicicleta in anumite situatii dar am reusit sa parcurg intreg traseul fara nici o problema.

Am terminat acest concurs pe pozitia 28 din 82 de participanti in categorie, cu un timp de 1:20:50. Am depasit timpul propus de la inceput cu 50 de secunde dar la cat de aiurea am “functionat” e foarte bine. Urmeaza o perioada de challenge-uri pe Strava, bere si voie buna. Din primavara sper sa ma pun serios pe treaba.

Pe langa clipul de mai sus am mai montat si unul lung si plictisitor dar care cuprinde intreg concursul.

Slovak Winter MTB Maraton (2015)

Primul concurs de MTB din 2015 s-a desfasurat aproape de casa, undeva pe culmile impadurite din Bratislava. Si acum, la fel ca anul trecut, am avut parte doar de noroi, zapada topindu-se toata cu o saptamana in urma. La start s-au aliniat peste 350 de persoane (asa s-au laudat organizatorii) dornice de aventura. In ciuda avertismentelor meteo de ploaie, am avut norocul ca aceasta sa ne ocoleasca intreaga zi; dar daca de ploaie am scapat nu acelasi lucru pot sa-l spun si de noroiul moale si lipicios prin care am fost nevoiti sa ne balacim.

Anul acesta m-am pozitionat la linia de start ceva mai in fata pentru a evita inghesuiala ce s-a format pe primele urcari inguste prin padure. Chiar daca am fost depasit de mai multi biciclisti am reusit totusi sa stau in fata celor care au facut push bike inca din primii cativa zeci de metri din concurs. Am urcat primele pante destul de usor fara a forta prea mult. Am incercat sa pastrez cat mai multa energie pentru pantele lungi si mai putin abrupte unde aveam sanse mai mari sa depasesc. Am ramas surprins cand aflat pe la jumatatea traseului am constatat ca am depasit destul de multi biciclisti buni, cu rezultate notabile in alte concursuri. Si inca ma simteam bine, nu foarte obosit dar imi era totusi greu sa respir aerul rece de afara. Aveam nevoie de mai mult oxigen in muschi si nu reuseam sa-l inspir fara sa am doara gatul.

In a doua jumatate a traseului m-am luptat cu noroiul moale si lipicios facand mai multe drift-uri prin curbe decat as fi vrut. Tot de pe la jumatatea traseului am stat intr-un grup de 4-5 biciclisti pana la final. S-a intamplat asa la aproape toate concursurile la care am participat. Daca la inceput spatiile se raresc considerabil, de pe la jumatatea traseului se formeaza grupuri mici care de cele mai multe ori raman compacte pana aproape de final. Asa s-a intamplat si aici. Pe final a mai existat un sprint pe care nu aveam cum sa-l castig cu bicicleta din dotare. Am o bicicleta excelenta dar deloc sprintena asa ca tot ce pot sa fac e sa fortez pe urcari si coborari lasand portiunile plate pentru fanii 29″.

Am reusit sa termin concursul intr-un timp mai scurt cu 11 minute decat cel de anul trecut, tinta fiind de 10 minute. Am terminat pe locul 22 dar cel mai important e ca m-am simtit bine pe intreaga durata a concursului si m-am bucurat de atmosfera creata in jurul acestuia. Traseu fain, organizare impecabila si o gramada de oameni plini de noroi impartasind aceeasi pasiune: biciclatul. Nimic de reprosat.

Nu consider acest concurs ca un inceput de sezon pentru ca pana prin aprilie nu prea mai sunt altele dar e un bun prilej de a forta putin si de a te motiva sa te antrenezi si pe timpul iernii. Acum nu-mi ramane decat sa ma bucur de pedalat intr-un ritm lejer pana in primavara. Vremea de afara oricum nu te imbie la altceva.