life is a beautiful ride
Un maraton într-un maraton – cam așa aș putea descrie pe scurt aventura din weekendul ce tocmai s-a încheiat, iar ŠKODA MTB Maratón Rajecké Teplice 2023 – al doilea maraton MTB din seria ŠKODA Bike Tour 2023 – doar a încheiat succesiunea de lucruri pe care le-am făcut începând de joi.
Read more
Organizatorii Skoda Stupava MTB Trophy au schimbat traseul anul trecut. De fapt, au schimbat locul de start/finish iar odata cu acesta s-au modificat si primii km din traseu. In ce priveste finish-ul, acesta e oarecum pe traseul vechi fiind adaugate doar cateva obstacole peste care trebuie sa treci in ultimii 200-300m cat si un parau adanc de 20-30cm prin care esti obligat sa treci.
Anul trecut nu am participat la acest concurs fiind plecat in Romania asa ca nu aveam un timp de batut, nemaifiind pe acest traseu inainte. Mi-am propus totusi sa trag tare si sa incerc sa termin in primii 10, avand astfel de batut locul 12 obtinut in 2014.
M-am trezit Sambata de dimineata, iar dupa un mic dejun si o cafea am pornit la drum. Imi place sa ajung la concursuri cu cel putin o ora inainte de inceperea acestuia. Imi place sa am suficient timp sa ma pregatesc, sa verific bicicleta si sa ma incalzesc 15-20min. Asa am facut si azi, ajungand la locul de start cu doua ore inainte de startul acestuia. Am adaugat timp in plus pentru a apuca sa-mi iau pachetul de start si pentru a pregati bicicleta.
Cand mai erau 30 de minute ramase m-am indreptat spre linia de start. Doar cine nu a participat la un concurs de mtb nu stie cat de important e sa te pozitionezi cat mai in fata la linia de start. La fel cum se intampla la fiecare concurs si azi au venit “profesionistii” si s-au bagat in fata. Nu m-ar deranja atat de tare daca la start ar pleca si nu i-as mai ajunge dar pe marea majoritate dintre cei care s-au bagat in fata i-am depasit azi pe primele doua urcari. Jenant, enervant dar n-am ce face in privinta bunului simt al acestora. Pur si simplu lipseste. E lipsa acuta de bun simt si respect pentru ceilalti participanti.
La 11 fix s-a dat startul, primii kilometri din traseul nou fiind pe sosea. M-a cam rupt asfaltul cu rotile mele de 26″ lasate putin moi pentru o aderenta mai buna in padure dar macar am stat la cutie pentru a ma feri de vant pana am ajuns in Borinka, locul de unde incepe prima urcare de pe traseu. Stiam ca prima urcare v-a face diferenta pe un traseu de doar 42km asa ca am strans din dinti si am pedalat la deal incercand sa nu pierd foarte mult timp. Am ajuns in varf cu o diferenta de vreo 30secunde fata de primul grup format din 7-10 biciclisti. Am pedalat mai departe, am facut coborarea scurta dar destul de tehnica in viteza si am inceput din nou o urcare, de data aceasta mai usoara dar lunga. Am reusit sa depasesc cativa obositi, iar dupa 16km si 37 de minute pe traseu am ajuns la baza celei mai grele urcari: 1.5km lungime cu o medie de 10%, off-road pe bolovani si radacini. In prima parte a urcarii am trecut de vreo 4 lesinati (2 dintre ei m-au depasit pe o coborare rapida dar periculoasa) si la una dintre curbe am reusit sa vad grupul lider in departare. Din pacate n-am reusit sa reduc diferenta dintre mine si acestia, ei luand un avantaj considerabil odata ajunsi in varf.
La primul punct de alimentare (Kamzik) am baut un pahar de apa in viteza si am pornit pe singletrail. Traseul il stiu ca in palma dar asta nu inseamna ca si zbor pe el. Era in schimb sa zbor in cap la unul din cele cateva salturi de pe traseu. M-am aplecat prea mult in fata si era sa zbor peste ghidon dar cursa lunga a furcii a atenuat si corectat greseala suficient cat sa pot continua in siguranta.
La iesirea de pe singletrail-uri ne-am intersectat cu traseul scurt de 25km care era plin de biciclisti entuziasti pedaland incet si mergand in paralel. M-am alaturat altor doi biciclisti de pe traseul meu si am trecut in viteza si slalom de toti acei entuziasti. In unele situatii a fost nevoie de racnetele unuia dintre noi pentru a-i convinge pe acestia sa ne lase si noua juma’ de metru din drumul forestier.
Am ajuns la al doilea punct de alimentare (Biely Kriz) in o ora si 30 de minute. Atunci mi-am dat seama ca am un timp destul de bun si dupa inca un pahar de apa am inceput coborarea spre Borinka. O coborare lunga pe drum forestier (cu cateva scurte urcari usoare) in care se ating viteze destul de mari daca uiti sa franezi. Grupul de 3 din care am facut parte a ajuns sa fie de doi, unul l-am pierdut pe traseu. L-am lasat pe celalalt din grup sa stea in fata (era nervosul care urla la cei mai inceti sa se dea deoparte) avand astfel cale libera. Prima jumatate din coborare am parcurs-o fara prea mari probleme dar in a doua parte au aparut noroiul si beltile mari ramase de la ploile de acum cateva zile. Unele am reusit sa le ocolim dar prin cele mai multe a trebuit sa trecem pentru ca erau cat drumul de mari. Unele au fost suficient de adanci incat rotile au intrat pana la osie. Viteazul din fata mea a uitat de frane si il vedeam cum se distanteaza pe coborare. Cand a avut vreo 50 de metri in fata mea l-am vazut cum pierde controlul bicicletei si se da peste cap aterizand cu tot cu aceasta intr-o baltoaca mare, adanca si plina cu noroi. S-a ridicat extrem de repede si a sarit pe bicicleta pana am ajuns eu la el.
Ultimul km din traseu este printr-o vale (valau) si trebuie sa fii foarte atent la drum si sa sari de pe o parte pe alta a valaului pentru a evita mijlocul plin de crengi, butuci si bolovani. Stiam de aceasta sectiune din traseu asa ca am tras tare si l-am depasit pe viteazul din fata mea plus inca doi de pe traseul scurt pentru a avea cale libera pe acea vale.
Cu 300m inainte de linia de sosire traseul trece printr-un parau suficient de adanc sa te ude tot si sa te incetineasca. Am trecut prin apa in viteza stropind asistenta de pe margine si am terminat concursul in 1h49min, la 11 minute in spatele locului 1. Mi-am asigurat astfel locul 7 din 143 in categorie si 19 la general din vreo 390 de participanti la tura de 42km. Sunt multumit de rezultat dar cred ca se putea si mai bine. Daca aveam mai multa incredere in mine si reuseam sa fortez putin mai mult pe prima urcare pentru a ramane in grupul lider poate reuseam sa ma apropii si mai mult de podium. Poate la anu’. Poate!
Per total sunt multumit. Am reusit sa termin inca un concurs frumos fara sa cad si fara sa am vreo problema tehnica. Am avut parte de o vreme excelenta si de o organizare impecabila a intregului eveniment. La prima participare de acum 3 ani am iesit pe locul 81, iar azi pe 7. Este vizibila evolutia din acesti 3 ani dar cred si simt ca se poate si mai bine. Ramane sa-mi demonstrez acest lucru in anii urmatori.
Am participat pentru al treilea an consecutiv la concursul de mountainbiking organizat de clubul CK SvatyJur pe dealurile din apropiere de Bratislava, ŠKODA Svätojurský MTB maratón 2016. In fiecare an acesta este primul maraton de mtb care se desfasoara in apropiere de Bratislava (in afara celui din iarna) si aduna la startul celor 3 trasee (72, 42 si 20km) foarte multi entuziasti dar si profesionisti datorita seriilor din care acest concurs face parte. Pe langa faptul ca e un concurs organizat de un club local acesta este si un prilej de a aduna puncte pentru:
La fel ca in anii precedenti m-am inscris la traseul de 42km/1200m fiind “urecheat” de alti biciclisti din Bratislava pentru faptul ca nu am facut pasul spre traseul de 72. Simt ca ce e peste 50km si 1500m in MTB ramane inca o provocare pentru mine (chiar daca am terminat Salzkammergut anul trecut si urmeaza Sellaronda anul acesta). Am preferat sa raman la traseul mediu si pentru ca a doua zi urma sa particip la un concurs de contratimp in urcare.
Traseul de 42km/1200m are doua starturi din cauza numarului mare de participanti iar eu am pornit cu prima grupa la ora 11:00. Se porneste din centrul localitatii SvatyJur si se urca pe asfalt pana in padurea de pe deal. Primii 8 km din traseu sunt in urcare continua, o catarare de categoria a doua cu un grad mediu de 4% si un maxim de 18%. Aceasta urcare testeaza inca de la inceput conditia fizica a fiecarui biciclist si sparge gramada mare de la start intr-un lung sir indian de biciclisti entuziasti.
Am urcat cat am putut de bine incercand sa nu pierd foarte multe pozitii in favoarea celor cu biciclete mai usoare sau mai bine antrenati decat mine. La km 16 din traseu a fost primul punct de alimentare pe langa care am trecut in viteza. Am reusit totusi sa aud ca primul loc este la aproximativ 5 minute in fata noastra. Isi crease deja un avantaj semnificativ in conditiile in care din acest punct urma o urcare foarte lunga. Am reusit un PR pe aceasta urcare chiar daca am oprit scurt pentru a-l ajuta pe un biciclist care a facut pana dar nu si-a luat pompa cu el. N-am pierdut foarte mult timp dar oprirea m-a scos din ritm.
Pe la jumatatea traseului au inceput sa apara si coborarile mai urate din traseu, atat de urate incat a fost nevoie de interventia ambulantei pe traseu pentru a culege cativa biciclisti care n-au mai reusit sa termine concursul. A fost nevoie sa incetinim destul de mult pe cateva coborari rapide pentru a trece in siguranta pe langa doctori si acea ambulanta.
Am trecut fara sa opresc si de cel de-al doilea punct de alimentare undeva la km 30. De aici stiam ca mai e doar o urcare pana la final, in rest fiind coborare (periculoasa pe alocuri) si ceva plat. Drumul prin padure a fost spalat de apa in iarna care a trecut si s-au format santuri adanci de jumatate de roata, plus bolovani mari peste tot. Au fost cateva puncte extrem de periculoase semnalizate cu !!! dar am reusit sa trec de toate fara nici un incident neplacut. Am mai trecut prin cateva vai care m-au udat destul de serios, putin praf pe drumul din vie la intrarea in localitate dupa care o tura de stadion inainte de a trece linia de sosire.
Am terminat concursul pe locul 20 in categorie si 33 la general dintr-un total de 419 participanti la traseul de 42km, cu un timp total de 1h:55min, la 10 minute distanta de locul 1. Sunt multumit de rezultat dar mai ales de faptul ca am reusit sa termin concursul fara nici un eveniment nedorit. Am avut parte de o tura de antrenament extrem de buna si de o vreme excelenta de primavara. #ride4fun
Daca anul trecut acest concurs a fost sponsorizat de Specialized, in acest an a intrat in circuitul curselor sponsorizate de Škoda Slovacia. M-am inscris din timp fiind unul dintre concursurile de la care nu am vrut sa lipsesc. E aproape de Bratislava, intr-o zona pe care o cunosc destul de bine si cu un numar suficient de mare de participanti inscrisi in competitie pentru fi motivat sa fortezi putin limitele.
Traseele au fost putin modificate fata de anul trecut. Au devenit mai dificil de parcurs fiind inlocuite cateva segmente de plat pe asfalt cu urcari pe off-road dar personal le prefer asa. Am o bicicleta destul de lenta pe asfalt asa ca doar offroad-ul ma poate ajuta sa castig ceva timp si pozitii in clasament.
Coborarile de pe deal/munte au fost pline de piatra ceea ce a provocat o gramada de pene si cazaturi. Am reusit cu putina maiestrie si noroc sa ma feresc de evenimente neplacute dar am pierdut vreo 4 pozitii in clasament din cauza borsetei de sub sa. Din cauza vibratiilor bicicletei pe coborarile accidentate borseta s-a desprins de sa si am fost nevoit sa opresc pentru a o recupera. Aceasta oprire nu m-a costat foarte mult timp dar, fiind pe o coborare in viteza, am fost depasit de un grup destul de numeros de ciclisti pe care nu am reusit sa-i mai ajung pana la finalul concursului.
Am terminat concursul pe pozitia 28 din 215 participanti inscrisi in categoria mea. Anul trecut am terminat pe 72, deci am toate motivele sa fiu multumit de rezultat. In timpul concursului am avut dureri mari de spate si asta m-a deranjat mai mult decat oboseala resimtita din cauza efortului depus. Tre’ sa mai lucrez putin la pozitia pe bicicleta pentru ca sezonul e abia la inceput.