Sereďmaratón a fost (in urma cu cativa ani) primul meu concurs de sosea. Sered a fost locul in care am invatat diferentele dintre un concurs de mtb si unul de sosea, am invatat ca pozitia in pluton e mai importanta decat forta din picioare si ca rutieristii sunt mai putin fair-play decat cei care pedaleaza pe munte.
Anul acesta am participat la Sereďmaratón alaturi de echipa din care fac parte – Expendables Cycling Team. A fost un concurs cu un start in forta, extrem de rapid si in care pozitionarea in pluton a fost extrem de importanta din cauza vantului puternic care sufla din lateral-fata (in prima parte).
Nu am avut un plan clar cu echipa dar ne doream un rezultat bun. (dooh!) Capitanul echipei a cazut inainte de jumatatea concursului ceea ce a facut ca sansa de a urca pe podium in clasamentul pe echipa sa dispara. Eu am fost in fata si nu am stiut de acest eveniment. Am fortat cat am putut dar pe singura catarare serioasa din traseu am pierdut contactul cu grupul lider si am fost nevoit sa ma alaturi unui al doilea grup.
Am pedalat alaturi de ei pana la finish reusind sa castig sprintul de final – vezi video.
Tinand cont ca nu m-am putut baza prea mult pe coechipieri si nici sa raman cu grupul de lideri pe catararea de la jumatatea traseului trebuie sa spun ca sunt multumit de rezultatul obtinut – locul 11.
