Competitiile sportive pentru amatori au luat amploare in ultima vreme. O parte dintre aceste competitii au deja o traditie de cativa ani si au castigat simpatia si increderea participantilor prin seriozitate, prin trasee faine si prin organizare de exceptie. Una dintre aceste competitii este si Cupa Max Ausnit de la Lugoj. Am auzit doar cuvinte de lauda despre acest concurs de sosea dedicat atat sportivilor amatori cat si profesionisti. Un concurs fara taxa de inscriere dar cu premii de peste 10.000 euro (in 2017).
Nu stiu daca premiile consistente, traseul sau organizarea intregului eveniment – sau poate toate la un loc – au atras atat de multi participanti dar Lugojul a fost invadat de ciclisti veniti din toata tara, si din strainatate. A fost forfota mare in oras, aproape ca nu am mai gasit cazare decat la preturi (probabil) duble fata de oricare alta perioada a anului.
Cupa Max Ausnit – Criterium
Cursele de tip criterium nu sunt foarte populare in partea asta de continent. Criteriumul se desfasoara de obicei pe un circuit de 2-4km amenajat pe strazile orasului. O bucla pe care ciclistii o parcurg de un numar de ori (cam 30 de minute (~20km) pentru amatori si o ora (~40km) pentru profesionisti) pe strazi cu trafic auto si pietonal inchis. Aceste curse se desfasoara de obicei la viteze ridicate si sunt preferatele spectatorilor pentru ca au ocazia sa-i vada la lucru pe ciclisti de mai multe ori in timpul aceleasi curse.
Organizatorii cupei Max Ausnit au decis in acest an sa organizeze o cursa de tip criterium Sambata, iar proba de fond sa se desfasoare Duminica. Personal cred ca aceasta decizie a fost una win-win pentru ca de aici au avut de castigat organizatorii, orasul, spectatorii si ciclistii. Eu am fost mai entuziasmat de acesta proba decat de cea de fond.
Am luat startul si am incercat sa stau mereu in primul grup. In ciuda vitezei de rulare, a lipsei de experienta a altor participanti, a traseului destul de incomod (dar frumos) si a numeroaselor gropi din asfalt am reusit sa nu cad si sa termin pe locul 6. Din pacate prestatia mea nu apare in clasament pentru ca cipul de pe bicicleta nu a functionat dar in urma analizei foto/video am vazut ca am terminat pe locul 6 la general.
A fost frumos, spectaculos, cu o gramada de spectatori entuziasmati pe margine. Fiind un amator am facut (doar) 8 ture de circuit asa ca totul s-a terminat in aproximativ jumatate de ora.
Cupa Max Ausnit – Fond (117km)
A doua zi m-am aliniat la startul probei de fond – 117km cu 1000 si ceva metri diferenta de nivel. Nu cunosc zona, n-am mai participat la acest concurs asa ca strategia mea a fost simpla – stai cu participantii elite cat de mult posibil. Asa am si facut. Pana la prima urcare mai serioasa am reusit sa stau relativ in fata (pentru a ma feri de cazaturi – au fost cateva), printre elite, dar pe a doua urcare (prima serioasa si lunga) grupul in care eram s-a spart si spatiul creat de altii in fata mea s-a marit cu fiecare metru pedalat. Am incercat de doua ori sa inchid inainte de ajunge in varf dar picioarele nu m-au ajutat. E oarecum logic, aveam in fata un grup de ciclisti elite.
Ajuns in varf am incercat sa-i conving pe cei din jurul meu sa fortam putin, sa muncim impreuna pentru a-i ajunge din urma (ii vedeam la 100-200m in fata noastra pe lideri) dar nu prea au fost doritori de stat la trena.
Dupa primii 30-40km s-a format un grup de ~15 ciclisti si am rulat impreuna pana aproape de final. Pe parcurs am mai ajuns din urma cativa elite care au facut pana sau nu au putut tine pasul cu grupul de lideri. Am avut in grupul meu locul 2 si 3 de pe podium dar segmentul de 4.8km de off-road a facut diferenta. Toti am fortat acolo si am coborat cu cursierele pe “strade bianche” la limita. Chiar nu cred ca as fi fost in siguranta daca fortam mai mult decat am facut-o. Pe langa riscul unei cazaturi a mai fost si efortul depus pentru a mentine ritmul ridicat. Nu am filmat aproape deloc pe acel segment pentru ca nu am putut sa iau mana de pe ghidon pentru a pornit/opri camera. Am doar 50m filmati chiar la inceput unde traseul era inca plat.
Ultimii 400m din concurs au fost in urcare, una pe care absolut toata lumea a suferit. Am tras cat am putut dar caldura sufocanta, ritmul ridicat si criteriumul din ziua precedenta si-au spus cuvantul. Am terminat pe locul 7 si chiar daca stiu ca as fi putut prinde podiumul (am fost la 17 secunde de locul 3) nu m-am enervat. Intregul eveniment a fost organizat ca la carte, cu trasee bine gandite (chiar daca cel de fond a dus lipsa de asfalt pe alocuri). Intreg evenimentul mi-a placut atat de mult incat gandesc serios sa particip si la editiile viitoare daca voi fi prin preajma.
Bravo Lugoj, bravo organizatorilor si multumiri sponsorilor pentru acest eveniment sportiv dedicat ciclistilor.
1 Pingback