Cupa Max Ausnit 2024 – ediția a XIII-a – a adunat la start peste 300 de cicliști de șosea din toată România (și nu numai). Am mai participat în trecut la acest concurs – în 2017 – dar pe atunci atât forma cât și experiența erau pe nicăieri. Cicliștii din România asimilează acest concurs de la Lugoj cu 3 lucruri:
- organizare de excepție (mulțumiri Velocitas)
- concurs fără taxă (acest lucru nu mai e valabil, dar dacă ținem cont de faptul că în prețul modic de înscriere este inclus și un tricou de ciclism, putem presupune că încă nu se percepe taxă)
- premii substanțiale în bani
Concursul
M-am aliniat la startul traseului lung de 112km și aproximativ 1500m diferență de nivel cu gândul de a termina în top 10. Cum nu prea particip la curse în România, nu cunosc foarte mulți concurenți – excepție fac o parte din membrii CTA, clubul de ciclism din Arad – așa că nici n-am știut roata cui e mai bine să o țin, pe cine să încerc să urmăresc sau atacul cui pot să-l ignor pentru că nu are sens să irosesc energie inutil.
Strategia pentru întreg concursul a fost să stau cât mai în față cu putință dar fără a duce trena dacă se poate. Traseul fiind ondulat de la start și până la finish, cu câteva cățărări mai solicitante pe traseu, a făcut ca strategia mea să funcționeze. Am reușit să stau cu grupul lider pe cățărări (chiar dacă a însemnat să merg mult peste limitele mele) pentru că după fiecare cățărare urma o coborâre tot la fel de lungă, suficient pentru a-mi reveni suficient pentru următorul efort.
În traseul lung a fost o buclă lungă de o oră pe care am făcut-o de două ori, iar în fiecare tură am avut de trecut peste două cățărări mai serioase. Pe la mijlocul primei bucle un grup de vreo 8 cicliști s-a desprins pe o coborâre și, până mi-am dat seama că cei din grupul meu frânează mai mult decât e nevoie pe acele coborâri, duși au fost. Aceștia au ajuns să aibă 1 minut avans iar mașinile tehnice au fost lăsate să treacă în fața noastră. Acela a fost și momentul în care grupul meu a început să coopereze și în mai puțin de 30 de minute am reușit să-i ajungem din urmă pe evadați.
Din acel punct am rulat împreună până la final. Au mai fost câteva atacuri pe a doua buclă din traseu dar fără prea mare succes.
Ieșiți de pe a doua buclă am intrat pe o coborâre lungă până în oraș, un segment de aproximativ 10km unde era foarte greu de evadat. În acel moment mi-am dat seama că cel mai probabil se va ajunge la sprint, și că poziționarea e cel puțin la fel de importantă precum wații dezvoltați. Tot ce mi-a rămas de făcut a fost șă sprintez cu speranța la un loc cât mai bun în clasament.
Rezultat – un loc 1 la general, total neașteptat
Ajutat de experiență, de faptul că eram un necunoscut pentru ceilalți din grup, de poziționare și de puțin noroc, am reușit să fac unul dintre cele mai bune sprinturi de până acum și să câștig acest concurs atât în categorie cât și la general. Rezultatul a însemnat enorm pentru mine, un ciclist amator.
Mulțumiri organizatorilor, voluntarilor și tuturor celor implicați în organizarea acestui concurs an de an. Mulțumiri și lui fratelo pentru rolul de soigneur avut în acest concurs, pentru bidoanele de apă și suportul moral 😉
