Nici nu știu cu ce să încep. Atât de multe aș vrea să spun dar am să încerc să fiu cât mai scurt cu putință. Indiferent de motivele înșirate mai jos (pentru a justifica oarecum rezultatul) trebuie spus încă de la început că m-am înscris la acest concurs cu mai bine de jumătate de an în urmă, deci știam bănuiam oarecum ce mă aștepta pe traseu.
Încep cu sfârșitul și spun că am terminat concursul cu un timp mai bun decât mi-am propus dar pe o poziție departe de ce mi-aș fi dorit. Am terminat cu un timp de 6h40min pe locul 24 în categorie și pe 70 la general – dintr-un total de 572 de participanți la traseul B (121km cu 3800m diferență de nivel). Singurele obiective atinse au fost timpul cu care am terminat și faptul că am ajuns la finish fără căzături sau alte probleme tehnice.
Traseul lung de 121km și 5 cățărări lungi și grele care merită menționate are de toate. Are iarbă, asfalt, beton, gumă și metal (nu glumesc), criblură, offroad, rădăcini mari și groase, roci mari, roci mici și ascuțite numai bune de tăiat cauciucurile. Traseul trece prin munte (la propriu), prin crestături în piatră săpate la altitudini amețitoare, prin și pe sub clădiri, are coborâri și urcări pe trepte, podețuri peste apă. Trece printr-o sumedenie de localități care parcă se întrec într-un concurs de frumusețe, trece prin curțile și grădinile oamenilor și lista ar putea continua mult și bine.
Cele 5 cățărări – menționez doar 5 pentru ca astea sunt cele mai lungi și cele mai grele dar pe traseu sunt mai multe – le-am abordat diferit (dar greșit). Prima am luat-o la trântă și am forțat mai mult decât ar fi trebuit în speranța că voi reuși să rămân cu grupul lider, lucru care nu s-a întâmplat. Am reușit să irosesc o grămadă de energie cu efortul depus fără prea mare câștig.
După ceva mai bine de două ore petrecute pe munte am revenit în vale unde am avut parte de 25km de plat în lungul lacului Hallstat. Asta mi-a oferit o perioadă de recuperare înainte de a înfrunta cățărarea lungă și abruptă din Hallstat, cu pante de peste 20%. Pe această cățărare au început să apară și durerile de spate asezonate cu crampe musculare. În cele 6 ore și jumătate de concurs am avut parte de crampe musculare în 3 reprize. Tot pe această cățărare am fost depășit de cei mai mulți concurenți. Chiar dacă am fost atent la hidratare și alimentare, cățărarea a fost pur și simplu prea lungă pentru cât de antrenat am fost eu.
Ajuns din nou în vale – la lacul Gossau – am început să-mi revin. De acolo și până la finish (aprox. 35km) nu am mai fost depășit de niciun concurent. Ba mai mult, am reușit chiar să și depășesc eu câțiva.
La finish am ajuns împreună cu un elvețian (din aceeași categorie și traseu cu mine) cu care am împărțit ultimii 25km de traseu. Am reușit să câștig sprintul la linia de finish, așa, ca o consolare pe final.
În ciuda vremii bune de care am avut parte și de faptul că bicicleta s-a comportat exemplar, cățărările lungi și lipsa experienței în astfel de concursuri foarte lungi și solicitante de MTB m-au făcut să pierd foarte mult timp.
Cu toate că m-am antrenat mai mult și mai bine decât în anii anteriori, se pare că programul de antrenament trebuie ajustat pentru a fi mai bine pregătit pentru cățărări lungi de o oră.
Pe lângă antrenament va trebui să mă pregătesc mai bine și pe partea tehnică. E un miracol faptul că am reușit să evit o pană ținând cont de coborârile foarte tehnice, pline de roci ascuțite peste care posesorii de cauciucuri mai late au trecut cu o mai mare lejeritate decât mine – posesor de 2.25. Tot la partea tehnică trebuie să menționez și un chain-ring de 34 sau chiar 32 pentru un traseu cu cățărări similare – peste 20% pantă – este un must. Eu am concurat cu 36t față și 52T pe spate, ceea ce a fost probabil cea mai mare greșeală pe care am făcut-o în acest concurs. Lipsa cadenței ridicate pe cățărările mai abrupte și lungi m-au făcut să pierd destul de mult timp și energie.
Lista de motive poate continua la nesfârșit dar nu vreau să transform postarea asta într-una lacrimogenă, plină de motive pentru a justifica un rezultat mai bun la care am sperat și care n-a venit. Atât s-a putut azi. Sunt mulțumit cu timpul scos, cu peisajul de care am avut parte întreaga zi și cu antrenamentul foarte bun. Fiecare participare la un concurs de o asemenea anvergură este o adevărată experiență de neuitat. Merită menționați aici toți oamenii care au aplaudat, strigat, cântat și încurajat de pe margine concurenții în fiecare localitate sau vârf de munte prin care am trecut. Au creat o atmosferă incredibilă.
Urmează acum câteva concursuri de șosea după care voi reveni în concurs de MTB la început de toamnă dacă lucrurile vor merge în direcția bună. Cheers!
