După succesul avut în 2021, concursul de șosea L’Etape Slovakia by Tour de France a fost organizat din nou în 2022. Acesta a fost al doilea concurs ca importanță din calendarul meu pentru acest an. M-am înscris în concurs cu gândul de a urca pe podium în competiția pe echipe dar – undeva ascunsă în minte – am avut o mică speranță și la un podium individual (în categorie).
Trezit cu noaptea în cap și pregătit psihic pentru a concura în ploaie, am fost plăcut surprins că toate prognozele meteo s-au adeverit a fi false. La ora 7 am luat startul alături de cei 700 de participanți înscriși la ambele trasee, afară fiind o vreme perfectă pentru un concurs de ciclism. Vreo 16-17 grade celsius, nori și un vânt puternic care a risipit orice încercare de a crea o evadare înainte de a începe prima cățărare din traseu.
Am rulat pe același traseu ca și în 2021, cu startul neutralizat aproape de casă și traversând Bratislava escortați de poliție. E destul de stresant și obositor pentru mâini să traversezi întreg orașul la viteză mică fiind înconjurat de alți 700 de bicicliști care rulează ghidon în ghidon cu tine. În ciuda acestui lucru, primele căzături au fost doar după startul real al concursului, undeva în afara orașului.
Odată ieșiți din oraș viteza de rulare a crescut brusc. Au fost câteva încercări de evadare din pluton dar vântul puternic din față i-a liniștit pe toți destul de repede.
Plutonul a început să se destrame semnificativ odată ce am ajuns pe prima cățărare din traseu. Aici a început lupta waților/kg, unde condiția fizică și munca depusă în antrenament au făcut diferența cu adevărat. În concurs fiind înscriși mai mulți rutieri profesioniști (sau foști rutieri profesioniști), primul grup s-a rupt și dus a fost. Eu am reușit să rămân în contact cu oamenii alături de care mi-am propus de la bun început să concurez. Ba am fost surprins ca în vârful cățărării să mă aflu în compania câtorva cicliști foarte buni care mă așteptam să fie mai în față.
A urmat o coborâre lungă în viteză pe un traseu foarte îngust dar cu asfalt relativ ok. Pe această coborâre s-au unit 3 grupuri mai mici într-unul mai numeros și așa am rulat până la următoarea cățărare din traseu.
Experiența de pe prima cățărare s-a repetat și pe a doua. Am reușit să rămân în grup atât pe cățărare cât și pe coborâre (pe care am executat-o mai bine ca niciodată).
Toate bune și frumoase până am ajuns pe cea de-a treia cățărare din traseu. Lungă de aproape 9km și cu o pantă medie de 4-5%, a fost primul moment când am început să simt oboseală în picioare. Am fost extrem de motivat de faptul că întreg podiumul din categoria mea se afla în grupul din care făceam parte. Chiar dacă mental am fost unde trebuia și am dat tot ce am avut din mine, cu aproximativ 1 km înainte de finalul cățărării am început să pierd contactul cu grupul. I-am avut în câmpul vizual odată ajuns în vârf dar nu am reușit de unul singur să închid spațiul creat între noi.
Odată ajuns la ultima cățărare din traseu (a doua ce-a mai grea de pe traseu) am încercat să păstrez un ritm constant până în vârf, acolo unde mă aștepta linia de sosire. Am început încet să ajung din urmă câțiva cicliști dar a fost prea târziu pentru a mai conta în lupta pentru o poziție pe podium la individual.
Am terminat concursul pe locul 6 în categorie și pe 22 la general, cu un timp de 03:28:01, la 13 minute distanță de locul 1 le general și la 2 minute de locul 1 în categorie. Pe lângă faptul că sunt super mulțumit de timpul scos și de cum a decurs întreg concursul pentru mine, consolarea a venit din faptul că am urcat pe prima treaptă a podiumului în competiția pe echipe. Practic, scopul pentru care ne-am înscris în acest concurs a fost îndeplinit pe deplin, fiind recompensați pentru efortul depus cu prima treaptă a podiumului, clasându-ne la doar 2 secunde în fața echipei de pe locul 2.