În echipă de 4 pe un traseu puțin modificat, cu vânt puternic și incertitudine în ceea ce privește ploaia – cam asta a fost meniul pentru primul concurs la care am participat în 2022.
După o săptămână petrecută pe bicicletă în centrul slovaciei, în munți, pentru a acumula cât mai mulți kilometri în șa am profitat de faptul că eram deja în zonă și am deschis sezonul competițional 2022 cu un concurs de șosea – Prievidzský Cyklomaratón.
Traseul
Una dintre problemele avute în trecut cu acest concurs era startul. Concursul pornea de pe deal, dintr-un cartier de blocuri din Prievidza și străbătea întreg orașul (bucată de traseu neutralizată) până la startul oficial care se dădea imediat după ieșirea din oraș. Pe cât de frumos era să rulezi încet în aplauzele oamenilor din oraș pe atât de periculos era să faci pană sau să ai alte probleme cauzate de calitatea precară a asfaltului de pe străzile orașului.
Anul acesta (la fel ca și anul trecut când nu am participat) organizatorii au luat decizia de a elimina bucata de traseu din oraș, startul fiind mutat în afara acestuia. Astfel au rezolvat problema asfaltului dezastruos dar au cauzat o alta. Eliminând partea neutră din traseu (care era folosită pe post de încălzire) s-a ajuns ca acum să începi concursul direct în forță. Fără o încălzire serioasă și fără o condiție fizică decentă e aproape sigur că pierzi plutonul încă din primul kilometru.
Concursul
Dacă la concursurile de MTB e foarte importantă poziția la linia de start (poți pierde un concurs doar datorită poziționării la start), de obicei la concursurile de șosea nu e atât de important să te înghesui cât mai în față. Motivul este partea neutră din traseu. Majoritatea concursurilor de șosea au o parte neutra de câțiva kilometri, suficient de lungă pentru a pregăti picioarele pentru efort și pentru a te poziționa în pluton după bunul plac.
La Prievidzský Cyklomaratón nu mai e cazul, partea neutră fiind complet eliminată. Asta a făcut ca efortul necesar pentru a rămâne în pluton încă de la start să fie unul consistent. Asta am fost nevoit să fac și eu, să strâng din dinți și să împing în pedale cât de tare am putut pentru a mă asigura că nu pierd plutonul.
Cu problema de la start rezolvată, au urmat câțiva kilometri de revenire după care a început o luptă continuă în căutarea poziției optime pentru a evita vântul extrem de puternic care ne bătea din față. De-a lungul traseului am fost nevoit să sprintez de nenumărate ori doar pentru a rămâne în pluton. Pentru un concurs pe un traseu atât de plat am folosit extrem de multă energie doar pentru a rămâne în pluton.
Toată energia folosită în efortul menționat mai sus s-a resimțit când am ajuns la singura cățărare serioasă din traseu. Cea mai dificilă bucată din cățărare am reușit să o fac rămânând cu grupul meu dar bucata de fals-plat din vârful dealului m-a terminat. Acolo am pierdut contactul cu oamenii cu care trebuia să mă bat pentru podium.
Coborârea am parcurs-o singur, fiind ajuns de alți doi concurenți la baza acesteia. De acolo a început urmărirea grupul pierdut pe cățărare, grup ce era la 3-400m în fața noastră dar cei doi cicliști care m-au ajuns din urmă nu au fost dispuși să depună efort pentru a încerca să-i ajungem.
A fost lesne de înțeles că singur nu am nici o șansă de a-i ajunge așa că am decis să folosesc restul de traseu ca antrenament. Am mai încercat de 2-3 ori să-i conving pe ceilalți doi să muncim împreună dar fără succes. Am încercat o singură dată să și scap de ei dar tot fără succes, așa că am rulat în sweetspot până la final, fiind bătut la sprint de unul din cei doi.
Concluzie
Am terminat concursul pe locul 6 în categorie, o poziție deloc rea ținând cont de faptul că am pedalat peste 500km în săptămâna dinaintea concursului și de faptul că pe toata durata concursului m-am poziționat extrem de prost (luptându-mă astfel cu vântul năprasnic), încă de la start.
Tratez acest concurs mai degrabă ca și antrenament și nu ca o competiție. A fost per total o sumă de eforturi depuse de pe urma cărora sper să profit în competițiile viitoare.
