În urmă cu trei ani – la Nitriansky Cyklomaratón – am urcat pentru prima dată pe podium în Slovacia într-un concurs individual. A fost atunci o surpriză extrem de plăcută într-o perioadă extrem de tulbure din viața mea. Ei bine, 2020 nu e 2017 și nici picioarele mele de săptămâna trecută nu au fost la fel cu cele de acum. La start s-au aliniat foarte mulți cicliști de șosea buni și foarte buni din Slovacia, deci șansele de un rezultat bun erau mici – la fel și așteptările mele. Din ehipa noastră la start au fost Miro, Mișo, Șpindo și eu. Am pornit în concurs cu un singur gând în minte: ”supraviețuiește până la final și acolo vezi ce poți face!!!”
N-am trecut bine de primii 10 km din concurs când Șpindo și-a luat avânt și a încercat să se rupă de pluton. A fost urmat de doar un ciclist așa că evadarea lor nu a durat mult până să fie ajunsă din urmă de pluton. Au urmat câteva căzături, curbă la dreapta, curbă la stânga, accelerare, frână, iarăși curbe, iarăși accelerare și tot așa pentru vreo 70 de km. Am reușit (așa cum mi-am propus) să stau tot timpul în partea din față a plutonului undeva în primii 10-15.
După ce am trecut pe lângă o mașină facută scrum, la propriu (focul doar ce fusese stins de către pompieri), și după ce am trecut pe langă punctul de alimentare (probabil cel mai neinspirat punct de alimentare posibil) într-o viteză atât de mare încât foarte puțini au reușit să apuce o sticlă de apă sau o banană, au început atacurile. Acea parte din traseu e vălurită, dar valurile alea sunt adevărate cățărări când sunt facute în mare viteză. În încercarea disperată de a rămâne cu grupul din față am fost nevoit să merg ”în roșu” de foarte multe ori și pentru perioade prea lungi pentru a putea să-mi revin între eforturi.
În urma atacurilor succesive doi cicliști au reușit să se desprindă de grupul lider (care era din ce în ce mai mic). Au evadat pe rând și au fost ajutați enorm de faptul că amândoi aveau colegi în grupul nostru, colegi care au încetinit grupul suficient de mult pentru a le permite celor doi să se distanțeze. Au reușit să rămână în frunte până la final, terminând concursul cu vreo 20 de secunde avantaj față de grupul meu.
În ultimii 20 de km s-a rulat relativ lejer, fiecare încercând să-și revină în urma atacurilor succesive. Ajunși în ultimul km de traseu grupul a început să se miște haotic pe șosea, fiecare încercând să se poziționeze cât mai bine înainte de sprintul final. Din haosul în care eram l-am văzut deodată pe Șpindo plecând într-un atac all-in, atact ce a făcut ca viteza haosului grupului să crească și mai mult. Atacul nu a fost un succes, Șpindo fiind ajuns din urmă și depășit relativ ușor dar atacul lui a fost scânteia ce a pornit sprintul final.
Am fost în ultimii aproximativ 500m când am decis să scot capul din grup pentru a evita să fiu blocat la sprint. Am reușit o poziționare destul de bună dar efortul depus în timpul concursului pentru a rămâne în grupul din față și-a spus cuvântul. Am ajuns în ultimii 300m, știam că după curba din fața noastră e linia de sosire, eram poziționat perfect pentru a lansa sprintul dar picioarele erau complet lipsite de vlagă și goale de putere. Nu mi-a rămas altceva de făcut decât să văd cum sunt depășit de mai bine de 10 cicliști în ultima sută de metri.
Am terminat concursul cu un timp de 2 ore 53 minute, fiind pe locul 8 în categorie și pe 19 la general. Luând în considerare nivelul ridicat al participanților aliniați la start și forma slabă în care m-am prezentat sunt nevoit să mă declar mulțumit de rezultat. A fost un concurs reușit plus un antrenament extraordinar. Cât despre podium, rămâne să mă lupt pentru el într-o dată viitoare.
Poze @Dominik Tvrdý
