Leithaberg Radmaraton (2018)

Oh Leitha! Ce mi-ai facut tu mie? La prima participare in acest concurs – anul trecut – am terminat cu “mini echipa” pe podium reusind sa detronam mult mai experimentatii membri ai Expendables Cycling Team. Am povestit atunci despre asta aici.

Anul acesta s-a decis ca echipele sa fie putin amestecate in ideea de a ne asigura ca prindem din nou podiumul pe echipe, concurenta fiind mult mai serioasa acum. Cum planurile facute de acasa nu se potrivesc cu cele din targ, in ciuda efortului depus de catre toti membri echipei nu am reusit decat un loc 4 pe echipe. In ceea ce priveste clasamentul general individual, am terminat pe locul 7 in categorie si pe 14 la general – mai slab decat anul trecut.

Am pornit de la start fara pic de emotie si am reusit sa ma ascund in pluton destul de bine. Concursul are 2 catarari pe care le-am parcurs de doua ori in cei 80 de km pedalati iar oboseala acumulata in prima jumatate si-a spus cuvantul in finalul cursei. Am reusit cumva sa raman cu grupul de lideri pana pe cea de-a treia catarare unde in ciuda efortului depus vedeam cum pierd teren metru cu metru. Am reusit totusi alaturi de cativa alti biciclisti sa inchidem spatiul creat pe coborare si in urmatorii 5 km de plat. Cand am reusit sa-i ajungem din urma am aflat ca 3 concurenti s-au desprins de grup, acestia castigand un avantaj suficient de mare incat sa le permita sa-l pastreze pana la final.

Am incercat in sprintul final sa castig cat mai multe pozitii dar finalul concursului este destul de tehnic. Cu doua curbe de 90 de grade, cu nisip de asfalt si inconjurat de niste nebuni am reusit doar un loc 14 la general si 7 in categorie.

A fost un concurs bun, un antrenament extrem in care am dat tot ce am avut dar cand concurenta este mult mai bine pregatita nu prea mai sunt multe de facut. A fost bine cum a fost. Facem mai bine la anu’.