M-am gândit destul de mult cum să încep această postare și tot nu am găsit un început bun pentru a putea descrie în cât mai puține cuvinte ceea ce a însemnat pentru mine această provocare – Everesting. Pe scurt, Everesting e o provocare pentru care trebuie să pedalezi pe un singur segment în cățărare până aduni minim 8848m elevație. Pentru ca reușita să fie validată e nevoie să se respecte un set de reguli dar ideea de bază e că trebuie să aduni într-o singură tură toți cei 8848m de cățărare … și asta nu e ușor deloc.
Chiar dacă mă consider un ciclist amator într-o formă relativ bună (pentru un amator), partea cea mai grea când vine vorba despre Everesting nu este să pedalezi, să “te țină picioarele”, ci partea mentală. Mi-am dorit să fac această provocare de mulți ani și m-am documentat cât de mult am putut înainte de a o face dar, oricât de bine documentat aș fi fost, tot a trebuit să lupt atât cu corpu cât și cu mintea pentru a o duce la bun sfârșit. Toate lucrurile și obstacolele despre care am citit sau care mi-au fost spuse de alți cicliști care au făcut această provocare în trecut m-au lovit din plin exact în momentele în care i-au lovit și pe alții înaintea mea.
Aș putea scrie aici pagini întregi despre ce înseamnă să te pregătești pentru o astfel de provocare. De la alegerea zilei în care o vei executa, la alegerea unei cățărări (alegerea cățărării e mult mai greu de făcut decât m-aș fi așteptat), nutriție și logistică în general. Toate aceste lucruri pe lângă faptul că trebuie să fii pregătit să stai pe bicicletă foarte multe ore.
Am reușit! Am început la ora 4 dimineața și am terminat seara târziu. În total a durat 17 ore (dintre care 14 pe bicicletă), cu început și final pe întuneric, adunând după aproape 60 de cățărări un total de puțin peste 9000m elevație și acoperind o distanță de 260km. Ceea ce nu vine în minte multora e că pentru a aduna 9000m elevație e nevoie să și mergi la vale 9000 de metri. Chiar dacă mersul la vale pare ușor, când ești pe bicicletă pentru mai mult de 10 ore efortul depus pentru a face fiecare coborâre în siguranță este considerabil.
Faptul că am reușit să duc la bun sfârșit această provocare a însemnat enorm pentru moral. Am reușit să ajung în Hall of Fame și tot ce am în cap acum este să repet isprava și virtual, pe trainer, într-o zi mohorâtă de iarnă.
Proud of myself!
