Tag: novadubnica (page 1 of 1)

Culcat devreme vineri (pe la unu dimineata). Trezit devreme sambata (pe la 6:30 dimineata). Bagat o cafea maaaaaare, pus bicicleta pe masina, echipamentul si sculele in portbagaj si nevasta pe locul din dreapta al masinii si plecat spre Nova Dubnica. Condus 130km+, parcat, luat pachetul de start, echipat, incalzit vreo 10 minute, asezat la linia de start (printre singurii cu un mtb pe 26) si scobit in nas pana la numaratoarea inversa.

Accelerare inca de la start, luptat cu prostia omeneasca si curbele taiate la maxim de alti biciclisti, chinuit pe prima urcare dar obtinut o distanta fata de pluton. S-au gasit vreo 10 mai breji sa accelereze si n-am reusit sa ma tin de ei. Format un grup de 3-4 la fel de zdraveni ca mine. Chinuit picioare si bicicleta pe trailuri extrem de tehnice atat pe urcari cat si pe coborari.

Primul punct de haleala – skip. Pedalat mai departe. Panta de 23% integral pe bicicleta – yeah! Inca o urcare lunga. Picioarele deja in lacrimi si suspine. Bicicleta scartaia si ea de durere si chin. O coborare extrem de tehnica. Scapat de doi din grup (unul s-a imprastiat – al doilea n-a putut tine pasul).

Al doilea punct de haleala – baut un pahar cu apa. Sprint pe urcare cat am putut. Scapat de inca unul din grup (a ramas in spate si s-a pierdut pana la urma). Ramas singur pentru vreo 15 minute. Pedalat si bucurat ochii cu peisajul extraodinar. Iesit din padure si intrat pe o urcare pe iarba. Lacrimi si suspine din nou. Chinuit degeaba, parca pedalam cu ambele roti pe pana. Un viteaz ma ajunge. Intrat din nou in padure si format un grup de 3.

Stiam ca in fata sunt tot vreo 10 meseriasi. Intrat pe ultima coborare (lunga tare – vreo 9-10km) deloc tehnica dar extrem de rapida. Preluat conducerea grupului de 3 si fortat sa raman in fata pana la iesirea din padure – checked! Iesit din padure, intrat pe asfalt si pedalat vreo 2.5km spre linia de final stand in pozitie aero. Trecut linia de final in 02h15min. Unul din grupul de 3 m-a felicitat (in slovaca) pentru efortul depus pe final – n-au reusit sa ma ajunga.

Bucurat, pozat de nevasta, spalat bicicleta, schimbat de echipamentul murdar si cautat cantina (au mutat-o. iar). Gasit cantina dar mancarea nu a fost gata (iar!). Baut o bere fara si condus spre casa.

Cam asta ar fi scriptul ultimului concurs de mountain bike la care particip in acest an – Continental Novodubnický Maraton 2016. Zona si traseele sunt foarte faine dar organizarea scartaie putin. Anul trecut am cautat cantina vreo 25 de minute si cand am gasit-o am avut supriza sa fie inchisa pentru ca mancarea nu era gata. Anul asta am cautat cantina vreo 10 minute si restul povestii se repeta. Am ramas nemancat. Cativa biciclisti s-au pierdut (vezi Strava Fly-by) pentru ca marcajul a lasat de dorit in cateva zone cheie. Istoria se repeta pentru ca la fel a fost si acum doi ani.

Am terminat traseul de 42km pe locul 11 din 229 participanti in categorie si 12 la general. Se pare ca din grupul de 11 din fata mea 10 erau din categoria mea (la naiba!). Mi-am propus sa termin in primii 10 dar am sfarsit pe 11. Terminand pe 12 anul trecut pot spune ca e o imbunatatire. Timpul a fost si el mai scurt cu vreo 20 minute fata de editia precedenta. Toate bune si frumoase. Mai vrem. #ride4fun

Ultimul concurs de MTB pe anul 2014 si totodata unul dintre cele mai faine din acest an chiar daca nu au decurs toate lucrurile asa cum m-am asteptat. Dar cum pentru mine lipsa accidentarilor si a problemelor tehnice inseamna un succes, asa trebuie sa categorisesc si acest concurs. Un succes.

Ne-am trezit cu noaptea in cap pentru a ajunge in Nova Dubnica la timp pentru a ridica pachetul de start si a ma pregati de concurs. Am ajuns chiar mai devreme de cat ma asteptam dar nu avea sa ne para rau pentru ca vremea a tinut cu noi si aveam ce face in micutul orasel de langa Trencin pana la startul concursului.

Pachetul de start m-a surprins din nou. Set complet de cosmetice pentru concediu de la Nivea, incalzitoare pentru maini cu logo Soitron si Continental, o bautura energizanta, o revista si un sticker Biker, un pachet de vitamine cu catina, un baton enegizant din cereale si alune, doua leviere de plastic de la Continental (pentru schimbat cauciucul) plus cipul si numarul de concurs. Un pachet mult mai bogat decat m-as fi asteptat. De mentionat ca taxa de participare la concurs a fost de doar 15 euro. Pe langa pachetul de start am mai avut si 3 puncte de alimentare cu o oferta bogata de fructe, glugoza, dulciuri si doua feluri de bauturi. Daca ar fi sa ma gandesc doar la partea financiara atunci as putea spune ca a meritat din plin sa particip la acest concurs. Dar cum nu acesta e motivul participarii, sa trecem la povestit.

M-am inscris la traseul Basic (43km / 1160m) care ar fi fost suficient de lung pentru mine, asta in conditiile in care bicicleta nu a fost in cea mai buna forma. Un joc foarte mare la roata de spate a descentrat bicicleta creand un balans greu de stapanit in mai toate curbele luate in viteza. Ar fi fost bine daca as fi parcurs doar acei 43 de km dar soarta si proasta semnalizare a unei curbe din traseu m-a facut sa adaug inca 4km la distanta si vreo 100m diferenta de nivel, combinatie care m-a costat vreo 19 minute la clasamentul general.

Am plecat de la start intre primii 20-30 de participanti din cei peste 200 inscrisi la acest traseu. Fiind impartiti in doar doua categorii (baieti si fete), batalia a fost mare pentru castigarea unei pozitii asa ca startul s-a dat in forta. Primii 4-5km au insemnat in mare parte rulaj pe asfalt, ceea ce nu ma avantajeaza foarte mult, dar chiar si asa am facut un efort si am reusit sa ma tin de plutonul fruntas. Asta pana in momentul in care eu si alti 10 biciclisti am ratat o curba prost semnalizata (singura semnalizarea aiurea de pe traseu) si am ajuns sa pedalam pe o panta extrem de abrupta spre varful muntelui. Oboseala si concentrarea ne-a impiedicat sa vedem ca am ratat traseul, afland acest lucru doar cand am ajuns in varful muntelui, acolo unde drumul se termina brusc. Am pierdut aproape 20 de minute intorcandu-ne si cautand traseul corect. Se mai intampla.

Odata reintrati pe traseu am avut de-a face cu biciclistii mai inceti pe care i-am ajuns din urma. A fost o lupta seriosa, umar la umar, pentru castigarea fiecarei pozitii in parte atat pe urcare cat si pe coborari. Lipsa de experienta a unora dintre participanti i-a facut sa se opreasca si sa se dea jos de pe biciclete fix in mijlocul traseului atat pe coborarile si urcarile abrupte cat si in zonele pline cu noroi. Lucru care ne-a incetinit serios si pe noi.

Am depasit cateva zeci de biciclisti in urmatorii 20 de km si parca nu se mai terminau. Ma luptam cu fiecare dintre acestia dar si cu mentinerea echilibrului in zonele cu noroi. N-am avut parte de foarte mult noroi dar, atat cat a fost, s-a lipit de cauciucuri, pedale, talpa pantofilor intrand si in schimbatoare si caseta blocand astfel schimbarea pinioanelor.

A fost greu. Ai de ma-sa! a fost alaturi de mine in cateva situatii dar chiar si asa tot am reusit sa ma bucur de peisajele extraordinare de care am avut parte si de placerea de a pedala. Ride4Fun. Asta e ceea ce imi vine in minte de fiecare data cand simt ca “nu mai pot”.

Am terminat concursul pe pozitia 38 din 220, iar daca ar fi sa scad cele 19-20 de minute pierdute din cauza marcajului, as putea considera ca am terminat pe 15. Important e ca m-am simtit bine si am avut ocazia sa pedalez intr-o zona extrem de frumoasa, chiar perfecta pentru biciclat pe munte.

Acesta a fost ultimul concurs de bicicleala pe anul 2014 ceea ce insemna ca de acum pot sa reiau plimbarile mai lejere asezonate cu bere in pauzele de respiro.