Am ajuns la a 3-a participare la Sereďmaratón, un concurs de sosea ce se desfasoara in Sered, o localitate in apropiere de Nitra, Slovacia. Nu credeam ca o sa ajung la aceast concurs dar planul s-a schimbat cu 3 zile inainte de concurs. Vremea a cooperat si astfel am hotarat sa particip pentru a 3-a oara in acest concurs ce se desfasoara pe un traseu lung de ~116km.

Am pornit in concurs alaturi de alti 233 de biciclisti plini de energie si avant. S-a mers intr-un grup destul de compact pentru aproximativ 65km. Cateva urcari scurte dar abrupte au spart grupul compact in cateva mai mici dar bariera care a coborat la o trecere peste calea ferata ne-a adus din nou impreuna. Cateva sprinturi, cateva atacuri plus urcari si coborari mai abrupte au rupt din nou grupul dar adevarata provocare a inceput de la kilometru 66.

O urcare lunga de 4 km cu o panta medie de 5% a spart plutonul in atat de multe bucati incat pe sosea s-a format un sir indian. Am incercat sa stau cu grupul din fata cat de mult am putut dar in ultimul kilometru de urcare am cedat si a trebuit sa o las mai moale. Odata ajuns in varf am luat o sticla cu apa din mers, am baut un gat si am continuat fara sa opresc la punctul de alimentare. Speram ca cei din fata sa nu coboare foarte tare si sa-i ajung undeva la baza dealului dar n-a fost sa fie asa. Am prins din urma doi biciclisti pe coborare dar grupul se distanta de noi cu fiecare kilometru parcurs.

De la kilometru 75 drumul era plin de urcari si coborari de pe dealuri. Am fortat, am lucrat impreuna cu ceilalti doi pana cand unul dintre ei a cedat si a ramas in urma. Am continuat in doi si am reusit sa ajungem din urma un grup de 4 alaturi de care am pedalat pana la final. Din cei 4 doar 1 a fost dispus sa lucreze si astfel dintr-un grup de 6 munceam 3. A urmat ultima catarare serioasa din traseu la km 95. Am reusit sa ajungem in varf pastrand grupul compact dar eu am ramas fara apa. Am pedalat mai departe spre linia de finish. Stiam foarte bine traseul si-mi facusem un plan de atac pentru ultimii 500m.

Semnul care indica ultimii 500m din traseu este situat pe un pod. Mi-am facut un plan sa atac grupul la capatul podului pentru a intra primul in cele doua viraje de 90 de grade (primul la dreapta urmat de unul la stanga) aflate in ultimii 2-300m. Asadar, am trecut de semnul de 500m, am ajuns la capatul podului si am pornit atacul de pe pozitia a 3-a din grup (ideal). Ce n-am stiut atunci a fost faptul ca am fost ajunsi din urma de un grup de vreo 5-6 ciclisti. Unul dintre acestia a atacat cam in acelasi timp cu mine si a reusit sa ma depaseasca chiar inainte de primul viraj. Am reusit totusi sa pastrez pozitia a doua si mi-am propus sa-l atac dupa ce trecem de ambele viraje, adica in ultima suta de metri din traseu. Daca am reusit sau nu sa castig sprintul vedeti in clipul de mai jos.

Am terminat aceasta a 3-a participare la Sereďmaratón pe locul 16 in categorie si 53 la general dintr-un total de 233 de participanti. Cred ca as fi putut scoate un rezultat si mai bun daca nu ma ambitionam sa accept provocarea de a face 21.000 de metri catarare in 3 saptamani. Oboseala din picioare si-a spus cuvantul pe acea urcare de la jumatatea traseului.

Per total sunt multumit de rezultat, cu atat mai mult cu cat participarea la acest eveniment a fost incerta pana inainte de concurs. Vremea a fost frumoasa, a fost cald, am reusit sa nu cad si sa nu am probleme tehnice la fel ca anul trecut. A fost o tura si un concurs reusit. #ride4fun