Lunca Timisului Trophy 2018 a fost primul concurs din Romania la care am decis sa particip in acest an. Decizia de a participa am luat-o dupa ce am vazut poze si clipuri video de la editia de anul trecut, cand traseul a fost uscat, afara a fost cald si atmosfera din jurul competitiei foarte buna. Planurile facute nu au iesit asa cum am crezut, dar sa ma explic.
Am ajuns pe lunca Timisului pregatit de concurs, iar traseul arata exact asa cum a fost prezentat pe fb de organizatori: noroi si zapada cat vedeai cu ochii. Am decis sa nu renunt, planul fiind sa folosesc concursul ca si antrenament. Dupa ce am luat pachetul de start m-am echipat, am dat o tura scurta si m-am asezat la linia de start. Din cauza conditiilor meteorologice organizatorii au decis sa scurteze traseul de MTB de la 60km la 35km. Decizia s-a dovedit una inteleapta si bine primita de catre toti participantii.
A fost frig, a fost umed, a fost noroi si zapada. Stiam ca o sa fie greu dar ce nu am stiu e ca voi reusi sa pastrez un ritm ridicat timp de doua ore. Am plecat in forta incercand sa fiu parte din grupul de lideri care urma sa se formeze la scurt timp dupa start. Fiind in fata am putut profita de faptul ca traseul era inca “virgin”, fara urme de roti peste tot, fara cazaturi care ar fi putut cauza pierdere mare de timp sau imposibilitatea de a depasi pe anumite segmente.
La 5 minute de la start grupul de lideri era deja format in mare masura de catre concurentii de la categoria Elite. Planul meu a functionat si alaturi de alti 3-4 amatori am reusit sa ramanem cu acest grup. A urmat insa un push-bike pe care nu il anticipasem si am pierdut roata liderilor urmand sa pedalez pentru aproximativ o ora impreuna cu doar doi ciclisti – am format un grup mic dar am reusit sa tinem un ritm suficient de ridicat pentru a nu fi ajunsi din urma. Din pacate grupul Elite se indeparta incet incet de noi pana cand nu i-am mai vazut (au terminat la 10-12 minute in fata mea).
A fost greu, foarte greu. Nu ma dureau picioarele dar in ciuda unui puls ridicat viteza media pe tot concursul a fost de doar 16.2km/h. La jumatatea traseului din grupul de 3 am ramas doar doi. Acolo a fost un punct de control unde am baut apa si am urcat pe dig pentru a pedala inapoi spre zona de finish. Digul era speranta mea pentru a ridica putin viteza dar traseul elevat s-a dovedit a fi mult mai greu decat cel din apropierea apei. Gropi, apa, zapada, noroi. Toate combinate cu frigul care mi-a cuprins degetele de la picioare m-au facut sa scad putin ritmul dupa doar o ora de concurs.
Am pedalat in doi pana la coborarea de pe dig unde sarbul cu care faceam pereche a prins un avantaj mic pe care nu am mai reusit sa-l inchid pana la final. Recunosc ca nici nu m-am stresat prea mult sa ma tin de el si sa-l ajung bazandu-ma pe faptul ca e din alta categorie. Gresit. La final mi-am dat seama ca sarbul a terminat pe locul intai si eu pe doi. Greseala mea dar la cat de obosit si infrigurat am fost nici n-am putut sa ma enervez. Oricum, scopul meu era sa ma antrenez si nici nu m-am gandit ca as avea vreo sansa sa prind podiumul. Surprize, surprize! Am terminat cei 35km in doua ore fix, am terminat concursul pe locul 2 si am urcat astfel pe podium.
Ciclistul de pe locul 3 n-a mai asteptat premierea fiind probabil coplesit de frig.
Am furat poze de pe unde am apucat pentru a pune ceva pe blog. Am si filmat in timpul concursului dar mare parte din material nu am putut sa-l folosesc din cauza noroiului ce s-a prins de lentila. Din ce am reusit sa scot de pe card am facut clipul de mai jos.
Tin sa multumesc organizatorilor pentru acest concurs. A fost greu pentru concurenti dar organizatorii au avut de luat decizii grele, de ultim moment, pentru a reusi sa organizeze un concurs multi-sport in ciuda tuturor piedicilor din partea conditiilor meteo.
